Teoria zilei

De azi, când sunt la Frankfurt siiingura, atât de siiingura încât trebuie sa mă simt vinovata ca am băut un pahar de vin la cina, ca, nu e asa, doamnele nu beau singure. Oricum, ma bucur pentru ca hotelul meu are vedere la Skyline si astazi au programat un apus tare frumos, ca mi am luat cei mai frumosi papuci din lume ( immediat dup aia pe care mi I am luat saptamana trecuta :p, pentru ca acum sunt intr un trip papuci-colorati-si-veseli), si o sa ma bucur si mai mult daca maine o sa ma simt tot asa de perky avand in vedere ca am mancat fructe nemtesti de pe campanile lor infectate cu ciuma, sau ma rog, o varianta bacteriana de Ebola (ehec il cheama pe microbul bantuitor prin sursele lor de hrana inca neidentificate, si de doua zile are parte de tot atata publicitate cat gripa porcina, de cand au murit doua femei de varsta a treia de diaree hemoragica si, évident "sute de oameni au fost infectati blah blah"). Ma rog, sa speram ca au fost spalate :p. Dar, revenind la tema zilei.

Astăzi i am spus o fraza banala cuiva, care conform informațiilor oficiale, mă detesta, pe plan profesional si probabil si personal ( Pentr ca asa are el o personalitate in care astea doua planuri se amesteca). Si am descoperit, empiric, cum ca oamenii au multe butoane mici, pe care poți sa apesi mai mult sau mai putzin eficient si respectiv un buton mare si roșu care, doar ce e atins ușor declanseaza o grămadă de luminite clipitoare. Si nu warning signals, ci luminite bune care îl determina pe omul respectiv sa te imbratiseze si pupe (Asta in condițiile in care înainte îți dădea mana la un unghi de 30 de grade ( you figure it out:p). M-am bucurat mult pentru el si pentru mine - e tare ciudat sa traiesc un moment atat de plin de emotie cu my arch enemy (bine, nu e my arch enemy, ca nu s atat de importanta sa ma urasca cineva in asha si nici io n am timp si energie pentru asta), ciudat intr-un sens bun, in sensul care te face sa mergi spre casa zambind din ureche in ureche.

Si am inceput sa ma gandesc, care sunt butoanele mari si rosii ale oamenilor din jurul meu? Si mai important, care e butonul meu mare si rosu? Evident, nu e foarte sănătos sa îl divulg aici :p cred insa ca butonul meu roșu e foarte sensibil la help acknowledgement ca nu sh cum sa ii spun altfel. "m-ai ajutat foarte mult" generează un zambet semnificativ (p<0.05) mai lat decât "ai făcut o treaba buna". Sa zicem ca îmi place mai mult rolul de mana dreapta si pivotul de platina (ego much?) decât de capitan de oshti. Din punctul asta de vedere îmi place viața mea la work.

Mai important insa, experiența de astăzi mi a confirmat ca, in ciuda a ceea ce ne a zis noua coachul cel misogin la cursu de management, emotiile sunt un instrument puternic si avantajul femeilor e ca sunt mult mai in largul lor in ceea ce priveste "modul de operare" ( nu ca barbatii ar fi ne-emotivi, dar cred ca le e ceva mai dificil sa integreze asha o metoda...).

Am sa mai meditez la acest aspect:)

Edit ca uitasem sa intreb: care to share despre butoanele voastre? Ce compliment/replica/constatare v ar face sa sariti de gatul cuiva (de bucurie?)

Pimp my laptop

 Am facut-o si pe asta. Reportaju foto e din pacate foarte scurt, ca n am apucat sa fac before pictures.

Materiale:

 

Gold acrylic and Black resin sprays (nu s ele prea fericite impreuna), da mere si asha

Carton decupat

Scotch tape de aia de constructii pt protectie

Ziare

Nervi tari  

 

In process

 

 

Final

 

 

si-nca una

 

Nu ii stencilu respectiv perfect, pentru ca n am avut destula rabdare inainte sa il dezlipesc, dar sper ca n o sa ma mai intrebe lumea daca imi folosesc laptopu pe post de arma de aparare :). Si oi mai corecta la el, ca vopsea mai am.

 

Pe langa asta I also pimped my boyfriend, care nu mai are nici urma de carlionti, pentru ca trebuia sa aflu si io ce ii aia tunsoare cu numaru "3" (e lung, draga, serios).

 

Good week-end I say.

 

Ostern week-end si urmarile lui

     In primul rand trebuie sa stiti ca aici ninge ca la nebuni. 10 cm de zapada in Neuch - n am mai vazut asha ceva de doi ani jumate. as pune poze da mi-e lene sa le descarc (o sa vina ele la un moment dat).

    Altmiteri (cum dreq se scrie cuvantu asta???), am prestat vineri despre niste eclere prea bestiale, pe care o sa le afishez aici, asha ca sa saliveze toata lumea pe monitor cum se cuvine.

    250 ml H20/4 linguri ulei - se fierb, se adauga deodata 150g faina si se amesteca vartos (nu, vartos nu e ales aleator). Dupa ce se raceste aceasta treaba, se incorporeaza pe rand 4 oua (la mana pentru masochisti, cu mixerul echipat cu paletele de aluat alea spiralate pentru cei mai pashnici). Maglavaisu respectiv, umpic elastic, umpic lucios se toarna intr o punga, si printr-un colt taiat al pungii se storcoshesc bastonashe de 3-4 cm pe o tava teflonata. Tava se introduce in cuptorul incalzit (well, incins, pe la 180 de grade dupa cum am aflat) si se priveste prin geam cum trebile respective se umfla de numa si se rumenesc. Rumeneala + miros de eclere = GATA. Se taie pe la jumate si se umplu cu ceva crema la plic, dupa gustul fiecaruia si se mazgalesc umpic cu glazura (la noi or fost toate astea din urma cumparate, traiasca Migros zis). Et voila quoi.

 

    Dupa vineri ne-am hotarat (M-am hotarat, ca Basleru' era cam in dubii) ca vreau sa vad si alelalte partii din Adelboden, pe langa aia de copii. Si am vazut, numai roshu. A fost o zi tare faina, pentru ca desi erau -3 grade, nu batea vantul si ningea linistit. In plus,pentru ca mi am uitat ochelarii de soare acasa a trebuit sa imi cumpar unii noi si foarte expensive, care arata meseriash si prin care lumea se vede si mai meseriash. Portocaliu adica. Abia cand am luat telegondola sa coboram si i-am scos mi-am dat seama ce urgie era afara, ca mie mi se parea ca ii soare si primavara. M-am si intors, dar m am si spulberat ca in poza ce-o postat-o Painkilleru acu fo' doua luni. Din pacate Basleru' nu era pe faza atunci, asa ca in majoritatea pozelor arat ca si cum chiar ash sti ce fac, deci nu-s hazlii si nu se pun. Da-mi place dom'le. I am an addict. Mai vreau. Chiar daca dupa o sesiune de asta trebuie sa ma ung cu TigerBalm (in traducere pentru necunoscatori alifie chinezeasca) sa miros ca bunica si bunicu combined, Dumnezeu sa ii odihneasca. Si cred ca cea mai mare mandrie nu ii ca am facut cele viraje in toate directiile si uneori chiar legate, dar ca am reushit sa tac naibii din gura si sa nu ma plang. Very proud of me I am. Din pacate weekendu ce vine voi fi sclav pe plantatie si nu cred io ca ninsoarea asta mai tine doua saptamani.

    Si in final, dupa ce duminica am spalat bucataria, baia, am facut paturile de doua ori si mancare pe trei zile numa sa nu ne apucam de invatzat/scris fiecare cu ale masii, ne-am gandit sa ne facem o mica afacere. Procrastinam pentru dumneavoastra. Cu alte cuvinte, noi frecam menta, pentru ca dumneavoastra sa fiti productivi. Aveti chef sa jucati solitaire la work? Vreti sa cititi forumuri despre (insert interest here) in loc sa munciti? Suntem acolo pentru voi. Lenesi. Evitanti. Astfel veti castiga timp si veti scapa de sentimentul de vinovatie ce insoteste procrastinare.

    Ziceti si voi dak nu ii uimitor ce fata mintea omului in asemnea momente de restriste, precum cel cand deadline-ul pentru articol/capitol kkmk e acusi ieri.

 

 

La mine e primavara cand...

 ...apar freziile. Moama, ce mi-e dor. Aici gasesc foarte rar si is asha, ca niste orhidee mai degraba (pricewise and quantity).

 

Dar sa nu ne plangem prea mult si degeaba...

 

 

De ploaie

     Am fost ieri la badminton. Ca vorba aia, de-acu avem rachete profesionale, musai sa le folosim. Si am ras cum n-am mai ras cred ca de prin Octombrie, cu spume si lacrimi si aproape "am scapat chicatura" cum zicea bunica-mea Dumnezeu s-o odihneasca.

    Nu mai stiu exact exact de ce am ras ieri. Poate de cum baleta R. prin fata fileului urland "Mine, mine", ca pana la urma sa o scape in porumb. Poate de cum i-o cantat lu' M. toata seara "M. is to sloooow" pana M., nemtoaica la 1.60 da apriga precum o moldoveanca l-o palit cu paleta dupa ceafa (la propriu).

    Si mi s-a facut un dor breh....dor de Copou, si de dup-amiezele de vara in care jucam badminton da' cu rachete imprumutate de la O., de-alea cu rama de lemn (daca-mi aduc bine aminte) si ne agatam fluturasii prin copaci. Si extremii de jucau fotbal cu picioru printre caini. Si de glumele lu V. cu rasu ala al lui mic "V. te omor daca mai faci asta" "ei, promisiuni, promisiuni"....Si de "na 5000 pentru serviciile prestate". Si de tandemurile io-A., V-I cu inside jokes pe care nu le pricepea mai nimeni.

     Misto ii ca nu mi-e dor de ala care doare, ci asa, o nostalgie zambareata.

    Haida, zi faina s-aveti.

 

Cocktail

Sau cum dupa modelling (prietenii stiu de ce si cum si in ce fel :)) mi am gasit a doua cariera alternativa. Aseara am prestat despre a fi barman la o petrecere semilegala. Desi la inceput am zis ca io nu fac treaba la bar, pentru ca ahem, oamenii aia vor vorbi in alta limba cu mine si s ar putea sa se enerveze dupa al treilea "ha?" din partea mea, pana la urma am intrat in joc, pentru ca mi se parea prea amuzant.

Elemente notabile:

- oamenii care simt neaparat nevoia sa fie politicosi si incep cu o super introducere in schwitzertuutsch, de genul "as putea sa comand va rog", la care io credeam ca vor cine stie ce cocktail de care n am auzit (si de care nici n aveam:D). Urechea acordata la "eis bier" sau "acht bier" dupa caz, percepea mai greu toate va rogurile si multumescurile.

- oamenii care vin din jumate in jumate de ora dupa doua vodci si pe fata carora se poate citi nivelul de ranga la care au ajuns. Exponential, va zic.

- daca n ai rest (adik io) - bautura e gratis. Nefiind a mea, am savurat zambetul recunoscator al oamenilor.

Apreciez totusi politetea elvetiana si bunavointa tuturor care au asteptat rabdatori pana mi am varsat berea in poala, pana le am facut whisky cola in loc de vodka orange si pana am calculat cu greu cat face osutaminusdouashshapte. Pana si io m as fi injurat de fo cateva ori, dar oamenii or zis ca am facut treaba buna, si daca o dau in bara cu doctoratul imi gasesc ei ceva de facut. Muahaha.

 

Lazy asssss

 ...blogging wise, ca altfel, am timp pentru o gramada de cacaturi (panicking de exemplu).

1) Am fost la vot. Acuma stiu si io unde e ambasada Romaniei. Ca n a folosit la nik, asta ii partea a doua dar...

2) Cu aceasta ocazie am aflat ca la Basel se intamplau "Cultural escapes - Zum lachen trauriges Romania" - adik da, o serie de filme, piese de teatru, conferinte si expozitii despre cum facem noi haz de necaz, rasu-plans balega de manz (da, mi e dor de tataia...). Am apucat sa vad doar o piesa, Crumbl's de Lia Bugnar (sper ca nu i am scris greshit numele), jucata de Green Hours. Dorina Chiriac e o bestiala. Ca si ceilalti de altfel. Si am ras cu lacrimi. Dupa care am bocit cu spume.

3) Urasc sistemul medical din Elvetia. Cred ca o sa incep sa ma duc mai des la biserica

4)  Iubesc pietzele de Craciun. Si adventul. Noi de ce n avem asha o treaba, sa primim 24 de cadouri pana la Craciun? Ma rog, am timp sa recuperez.

5) Felicia is back, but not in business (tiiiiiiiiiiimp, n am tiiiiiiiiiimp)

6) POST ITS rule.

Ich bi syt 1 joor ä schyssdraeggzuegli

 cu blog, carevasazica.

M-a ajutat mult (macar stiu ca de o sa imi crape hard discu, dupa cum ma cam anunta de o bucata de vreme, o sa am de unde sa imi iau pozele). Imi pare rau ca l am cam tradat in ultima vreme. Sper sa nu ma las de tot in acest ultim teribil an de Legiune Straina.

 

Sa bem deci.

Cum mi am petrecut sfarsitul primului sfert de secol (sic)

 (asha, datzi cu lamultianiul intai si cititi dupa :).

    In tren. Da, pentru prima data de cand merg cu trenu' prin Elvetia (si Slava Domnului, am GA, da? Deci mama, tata si pisica mea e SBB/CFF. Ma gandeam chiar sa le platesc 50% din chirie lor, ca in gara si in tren stau mai mult decat la mine acasa), s a stricat trenu. Ce a fost amuzant in toata faza asta e ca, doar cu doua zile inainte am vazut un filmulet publicitar pentru CFF in care joaca sora cuiva foarte drag mie, si in care datorita unui "strom störung" trenu ramanea in camp undeva intre Olten si Aarau. Faza la care noi am ras precum Harap Alb (yeah, like that would EVER happen in Switzerland, nestiind ca dä Sou va fi decedat in cotetz, pardon Solothurn, fix ieri noapte. 
    Dupa ce ne am hlizit la tort (da, plimbam un tort prin Elvetia) si cautand camere ascunse, gandindu-ne ca poate oamenii trag varianta de noapte la reclama ce tocmai o vazusem, ne a cam pierit zambetul pentru ca nu venea nici unul din autobuzele promise sa ne duca pana in urmatoarea gara (Grenchen), unde ne astepta trenul spre Neuchatel. In fine, ajunge primul autobuz, si am o senzatie de deja vu- exceptand marime, situatia era similara cu cea din acceleratul Bucuresti Iasi dinainte de craciun. Oameni cu caini, cu biciclete, cu covoare (sic, da covoare), claie peste gramada si refuzand sa coboare desi usile nu se inchideau. Noi ranjeam de acuma verde, pentru ca ploua si era frig, si Solothurn nu era chiar pe lista de "orase romantice de vizitat noaptea". Am schimbat culoarea la pamantiu inchis cand omul de la dispecer i a inchis in nas omului de la CFF care intreba "si deci cand vine al doilea autobuz?"
    Evident insa, nu s a intamplat nici o drama, si am urcat in al doilea autobuz facandu ne loc cu tava si respectiv proptindu -ma zdravan cu o buca intr un ghidon de bicicleta. N avea rost sa fac eforturi sa imi tin echilibrul pentru ca eram bine inconjurata de valize din toate partile. Si pe undeva prin Bettlach (care e imediat dupa Selzlach, nu va chinuiti sa le cautati, nu cred ca is pe harta :D) ne-am mi-am cantat la multi ani.  Partea buna e ca SBB ul ne a platit taxiul de la gara pana acasa (de vreo doua ori mai mult decat facea, dar ma rog, problema lor).

    Acuma colegu elvetian se oarecum plangea de timpul de asteptare, si i am explicat ca in Romania nu s ar fi intamplat asta niciodata. Dintr un motiv foarte simplu: ai fi stat 4 ore in camp fara nici o explicatie (ba, poate, de la f'un domn asha mai cu tupeu care s ar fi "dus sa intrebe"). Si uite asha, nu mai aveai ce critica de eficienta autobuzelor :).

    Vine si linku de la filmulet, imediat ce o sa fie public.

 

Anxietatea e ca un caine care se pisha in casa

s (titlul n are nici o legatura, da' mi-am dorit de mult sa il scriu :))).

Adaug inca o foaie la capitolul "dezradacinarii" ca tot am vorbit. Doua evenimente marcante pe ziua de ieri:

1) In Neuchatel este un festival al muzicii strazii (muzicii de pe strada? de strada? whatever - Baskers festival). Am nimerit ieri seara peste Taraful lui Craciun. M-am bucurat vazand ca un grup de tigani, necostumati (ca celelalte trupe), cu alamurile umpic indoite de atata calatorit probabil, cu niste zambete luminoase si...damn, autentice, au reushit sa nasca o hora spontana. Probail ca aia de dansau erau tot est-europeeni, dar a fost frumos.

2) Am ajuns acasa si am gasit in poshta ulima publicitate UDC (asta ii un fel de frontu' nationalu' pulii blegi, un fel de extrema dreapta in blana de oaie), apropos de noua initiativa populara, de a-i trimite pe ausländerii care au comis delicte in Elvetia inapoi la mäsele lor. Acuma, io nu m ash fi enervat asha tare, ca inca nu am venit cu shotgunul la work (cum ma gandesc ca ar trebuit sa fac uneori), dar, pentru numele lui Dumnezeu, oamenii aia dau niste statistici acolo (de ex. ca 85% din violuri sunt comise de straini). Acuma, cand nea' Fritz Kurmann din valea Aarelui vede asemenea treaba, n o sa il apuce atacul de panica atunci cand da mana cu mine? Plus, partea "visuala" e axata pe trii oi albe care ii fut un shut in cur unei oi negre. Come on people, can u make it MORE obvious then this? Sa ne intelegem, nu apar criminalii si delincventii, dar modul in care e scrisa treaba aia acopera ceva mai mult de atat.

Si uite asha, de la extaz la agonie, Schweitzichliebdiodernei, imi voi cauta in continuare gara. E si asta un scop in viata :)

Sunntig mischung

Alelei, ca lung somn am mai dormit. De fapt, somn mai din canci, pur si simplu n am mai ajuns pe la internet, precum ca sa imi dau cu parerea pe blog. Asa ca un mix dintr o duminica insorita (incredibil, da, de la 10 grade acu doua zile am sarit la temperaturi di Ibiza):

 

1) Fost la Nanoconvention la Berna. Extrem de interesant sa participi la o adunare de oameni tangenti cu stiinta, care isi dau cu parerea despre aceasta treaba. Inclusiv domnu Sloterdijk, de care eu spre rushinea mea nu am auzit pana acum (da, m am autoflagelat, k, thnks, bye) si care ne a explicat care e treaba cu homo technologicus, cu mama natura (care de fapt e o mama vitrega), cu puii golashi de gaina care suntem dependenti de computer, telefoane mobile si acoperis deasupra capului si cum e cu alopatia/homeopatia respectiv tehnologia/nanotehnologia. Asta ultima metafora mi a fost tare draga, eu fiind adepta de homeo-vodoo :). 

Morala a fost ca nano is going down (yeh, ironic, stiu, we are already DOWN size wise) si ca motivul pentru care pe google a fost un numar impresionant de cautari dupa acest termen in 2005 e lansarea noului IPod Nano. 

 

2) Am vazut Pirates of the Carribean 3. Pe o scara a suxassness ului de la 0 la 10 io i am dat un 7; nu mi a placut dom'le, in ciuda catorva glume relativ amuzante. Mi s a parut facut din bucati numa de dragul de "a-si aburca ccc culorile in sus" pentru ultima data (pentru mine sigur e ultima data). Bleax. Sux. 16 chf vreau inapoi. Plus trei ore in care puteam presta activitati mult mai excitante.

 

3) Am aflat ca exista o carte care se keama aproximativ "Why men like bitches". Asha e oare? Ya, posesorii de testosteron care citesc blogu (toti trei) - aruncati cu doi centi incoace. Va place sa fiti tinuti in sah, sa nu vi se raspunda la telefon, sa nu vi se spuna "te iubesc" si in general asha, sa va indepliniti exclusiv cele doua misiuni importante in viata (omoratul paianjenilor si deschisul de conserve)? I had a higher opinion of men. Din punctu meu de vdr unul care ar pica pentru asha strategii e useless. Sau nu mi plac mie masochistii... 

  

 

 

restanta

 De la Lausanne, pentru toti fanii lu nenea DG. Vine o poveste faina maine (sau mai pe seara) despre o activitate complet diferita, da voiam musai sa pun si pozele astea:

 

 

After party, 5:45, train

 

My bitch

We grew up together

 

Me searching dusty corners

                         of my grandmother's attic

She, nibbling on my ankles in

                          the shapes of the changing sun

Me walking alone on

                          volcanoes and lost trails

She, scratching my hips with

                          claws of forsakeness

 

 Yeah, we grew up together...

 

I keep my fear on a tight leash now,

With a shaky hand,

Knowing that one day

                      one day

When I'll relax the silver choker

                       around her throbbing neck

                        because I am in love

                        because my favourite song is on

 Her teeth will bleed my sanity to death

Growing up can be fun :)

     I don t know about you, but IIIIIII, when I was young had all sorts of interdictions

"Don t play with food at the table! Don t run on the hallway! Don t pull that boy s t shirt! (ok, maybe not this last one). 

     It is amazing how fun it can be to be an (almost responsible) adult, wearing grisines for teeth, making chair-races down university hallways and yes, pulling that boy s t-shirt and sticking some ice under it (HE started it, mommy!!!!). Without people telling you that you are freaky. (friends know why)

     I think all of us should make a "childhood exercise" some times - sing like whales, sing arab-like-tunes, sing the last CD of Avril Lavigne for crying out loud. Walk like a monster behind your coleagues. Or in front of them. Make a race through Carefour poles (but with a real car). 

   Thanks A., for teaching me not to beat up my inner child anymore :)

me and mah boys

 

It s days like these

When you want to lie in bed and dream

When you listen to the rain falling on the plains of Spain

When you smoke your cigarette on the rooftop of your lab

When you tickle your coleagues

When you miss your friends just a bit

When you play some pretend game on messenger ("we are out for a beer although we are in different countries")

When your blue bathrobe wraps you better then a Dior deuxpieces

When you walk on sandy streets, guarded by trees and white churches

 

It's days like these/that would make us sing (Cat Empire)

Youth snapshots

Our room

 

 

Our late evenings

 

 

Our lunch

 

 

Our past time

 

 

 

Knight Shift

 

 V-am povestit acu ceva timp ca in tineretile mele zbuciumate eram a raging gamer. Mai cunoasteti pe cineva care a terminat Arcanum in 5 moduri diferite? :D Sau pe cineva care a reushit sa convinga pe altcineva sa joace Arcanum atat de raging, incat bietul om, ca sa isi faca character points, omora gaini in spatele satului, la nivelul 1? Sau pe cineva care se milogea de oameni sa ii babysiteze contul de DarkThrone fara sa ii vanda armata daca se poate? That kind of things. Furia ma apuca in special in sesiune si m-a costat destul de multi neuroni cheliti de serotonina.

    Anyways, my gaming days seemed to be over here, ca n-am net acasa, si la work inca nu m-am apucat de asemenea ilegalitati. Pana saptamana trecuta, cand am fost la Viena, unde magazinele de musici, filme respectiv jocuri pentru PC sunt abundente si ieftine. Si cum vremea nu permitea activitati culturale, am fost pur si simplu fortata de imprejurari (impotriva dorintei mele desigur) sa prestez despre shopping compulsiv. La sfarshitul zilei, m-am regasit cu un frumos CDu cu un minunat joc strategie+ RPG, pe numele sau Knight Shift (de unde si titlul acestui articol). Acuma eu, ca o ciubota in ale informaticii mi-am spus ca daca mere pe Windows 98 si procesor de 400 MHz (aprox), siiiiiiiiigur o sa mearga si pe laptopul meu care e un fel de racheta in comparatie cu ce rabla aveam acasa (si pe care jucam arcanum).

    Prima surpriza a fost ca nenorocirea de joc e IN GERMANA. Like am vazut io ca pe carcasa era ceva cu fantastische bla bla der königin bla bla das Tott blah blah , da nu m-am gandit ca o sa ma intrebe lucruri cu Ja/Nein in timpul instalarii.

Ma rog, in timp ce mi se umplea "discul dur" cu povesti interactive si mistere de dezlegat eu dansam dansul ploii de bucurie ca de acum o sa pot suplini ceva din viata sociala inexistenta cu acest minunat joc.

    Si nu vi se pare ca, dupa ce i-am spus daaaaaaa fa-mi shortcut uri, shortcut-uri peste tot, numa lasa-ma sa ma joc acuma, imi apare mesajul pe care l-am vazut ultima oara pe 486le ce-l aveam acasa cum ca "aveti o placa video de cacat si prin urmare nu veti putea juca acest joc"?

    Acuma ultima data cand am avut asa problema am facut niste manarii ingrozitoare, de care sper ca parintii mei sa nu afle niciodata, si am vandut/schimbat/facut oferta promotionala la diverse piese neimportante din calculator in schimbul unei placi video  cu accelerator de care imi trebuia ca sa joc Siberia (or was that Arcanum). Daca stiti cumva cum se poate schimba o placa video dintr un laptop fara sa mi donez vreun organ pentru a plati, sau si mai bine, daca ar fi asha o placa video "USB", un fel de plug in play :)), aveti eterna mea recunostinta.