Knight Shift

 

 V-am povestit acu ceva timp ca in tineretile mele zbuciumate eram a raging gamer. Mai cunoasteti pe cineva care a terminat Arcanum in 5 moduri diferite? :D Sau pe cineva care a reushit sa convinga pe altcineva sa joace Arcanum atat de raging, incat bietul om, ca sa isi faca character points, omora gaini in spatele satului, la nivelul 1? Sau pe cineva care se milogea de oameni sa ii babysiteze contul de DarkThrone fara sa ii vanda armata daca se poate? That kind of things. Furia ma apuca in special in sesiune si m-a costat destul de multi neuroni cheliti de serotonina.

    Anyways, my gaming days seemed to be over here, ca n-am net acasa, si la work inca nu m-am apucat de asemenea ilegalitati. Pana saptamana trecuta, cand am fost la Viena, unde magazinele de musici, filme respectiv jocuri pentru PC sunt abundente si ieftine. Si cum vremea nu permitea activitati culturale, am fost pur si simplu fortata de imprejurari (impotriva dorintei mele desigur) sa prestez despre shopping compulsiv. La sfarshitul zilei, m-am regasit cu un frumos CDu cu un minunat joc strategie+ RPG, pe numele sau Knight Shift (de unde si titlul acestui articol). Acuma eu, ca o ciubota in ale informaticii mi-am spus ca daca mere pe Windows 98 si procesor de 400 MHz (aprox), siiiiiiiiigur o sa mearga si pe laptopul meu care e un fel de racheta in comparatie cu ce rabla aveam acasa (si pe care jucam arcanum).

    Prima surpriza a fost ca nenorocirea de joc e IN GERMANA. Like am vazut io ca pe carcasa era ceva cu fantastische bla bla der königin bla bla das Tott blah blah , da nu m-am gandit ca o sa ma intrebe lucruri cu Ja/Nein in timpul instalarii.

Ma rog, in timp ce mi se umplea "discul dur" cu povesti interactive si mistere de dezlegat eu dansam dansul ploii de bucurie ca de acum o sa pot suplini ceva din viata sociala inexistenta cu acest minunat joc.

    Si nu vi se pare ca, dupa ce i-am spus daaaaaaa fa-mi shortcut uri, shortcut-uri peste tot, numa lasa-ma sa ma joc acuma, imi apare mesajul pe care l-am vazut ultima oara pe 486le ce-l aveam acasa cum ca "aveti o placa video de cacat si prin urmare nu veti putea juca acest joc"?

    Acuma ultima data cand am avut asa problema am facut niste manarii ingrozitoare, de care sper ca parintii mei sa nu afle niciodata, si am vandut/schimbat/facut oferta promotionala la diverse piese neimportante din calculator in schimbul unei placi video  cu accelerator de care imi trebuia ca sa joc Siberia (or was that Arcanum). Daca stiti cumva cum se poate schimba o placa video dintr un laptop fara sa mi donez vreun organ pentru a plati, sau si mai bine, daca ar fi asha o placa video "USB", un fel de plug in play :)), aveti eterna mea recunostinta.

 

Whining and whimpering

     Imi trebuie atat de putin ca sa sfarshesc cu genunchii juliti si orgoliul ofilit. Uneori insa barbatii sunt atat de prosti incat imi vine sa ma imbratisez in oglinda, sa ma mangai pe cap si sa imi shoptesc gutural "o sa treaca, o sa treaca".

    Linia dintre "qui s'aime se taquine" si marlanie crasa foarte foarte subtire.

                            ***

   

Eu

De la R. citire. Acuma stiu io de ce ne intelegem noi asha bine :D

Read my VisualDNA™ Get your own VisualDNA™

Ganz Wien

 

Er geht auf der Straß'n
Sag net wohin,
Seine Leber ist hin.......
Ganz Wien
Ist heut auf Heroin
Ganz Wien
Träumt mit Mozambin
Ganz Wien, ganz Wien
Grieft auch zu Kokain

    Zicea Falco a long time ago, inainte sa moara umpic. 
    Noi n am facut chiar asha nebunii la Viena, am visat fara cocaina si am inhalat doar mirosul atat de familiar al imigrantilor romani care se plimba cu metroul la ore tarzii din noapte. "Noi" fiind eu si Oana, ca ne a ajuns blestemul generatiei fara casa, sa ne intalnim sa schimbam doua ciocolate, trei cd-uri si un parpalac taman unde ii mijlocu' Europei, ca ni i mai aproape decat sa mergem una la casa alteia.

    Am plecat din Neuchatel pe o ninsoare demna de ajunul Craciunului, de mi era ca patesc ca anul trecut pe vremea asta cand m am inzapezit in Germania. Am avut insa noroc, si am ajuns la Viena cu bine, dupa o calatorie fascinanta cu trenul (care din pacate nu a decurs ca in "Before sunrise" sau "after sunset", sau cum se mai chema filmu ala uber romantic, care se petrece pe ruta Paris-Viena sau somethingelse-Viena). Dupa ce mi am cazat rucsacul in apartamentul unei colege (care nu era acolo - super freaky sa intri in apartamentul omului care nu ii acasa) m am intalnit cu Oana si am facut o repriza monstruoasa de shopping pe Mariahilferstrasse (famous for being the paradise of shopping addicts). Seara ne am delectat cu Wienerschnitzel si Strudel in ceva restaurant universitar pe nume Einstein (e langa primarie, daca aveti drum prin Viena, mergeti acolo, e ieftin, bestial de bun si mult si serviciul e fain. Bursucul catzavencilor ar fi incantat cred). Dupa ce am spus a shasea oara cu gura plina "I love this city" mi am dat eu seama ca sunt un demn produs al societatii de consum si ca imi trebuie tare putin sa fiu fericita - si anume bani for shopping and food.

    Sambata am mers la Schönbrunn (unul din palatele faimoase al Habsburgilor, daca mai e unul din voi 4 care nu stie :D) si ne am cultivat pret de fo' ora jumate, incercand sa ne lamurim a cui bunica e Maria Teresa. Am aflat la sfarsit. Palatul e rococo à fond, ceva mai practic insa si mai sobru decat Versailles. Ne gandeam ca saxonii au totusi ceva mai mult bun simt si mai putin cult al personalitatii. Gradinile erau un fel de piscina imensa, de acuma ploua din toate directiile, asa ca ne am facut niste poze de matze ude, si am ramas cu restanta la capitolul asta.

    Duminica Oana a plecat cu tot cu ploaie, asa ca am putut si eu sa ma dau cu roata in Prater, sa vad casa lui Hudertwasser (Stowasser pe numele lui ceh) (si ma rog, nu e a lui ci construita de el). Nenea asta s a autobotezat "medicul arhitecturii" si a proiectat impreuna cu Krawina aceasta casa, ale carei apartamente pot fi inchiriate doar de vienezi (nascuti si crescuti in Viena, si de nationalitate austriaca). Constructia are o caracteristica principala -asimetria. Nici o fereastra, nici un coridor, nici o coloana nu e identica cu alta. In plus, el a propus o lege a "dreptului la fereastra" care spune ca orice locuitor al casei are dreptul sa traga un brau in jurul ferestrei sale, cat de departe poate ajunge cu bratul, astfel incat oamenii sa vada ca acolo sta un om cu personalitate, nu un animal de turma. Kewl guy I would say.

    In sfarsit, dupa o cafea excelenta la Cafeneaua Hawelka (un fel de Casa Pogor, pentru ieseni :D, adica loc de intalnire al artistilor pe la inceputul secolului trecut) am facut o tura scurta prin gradinile palatului Belvedere si am luat trenul inapoi spre Schweitz, unde am ajuns azi dimineatza fix la servici.

    Cred ca as putea trai in Viena, dar intr un betzirk mai departe de Prater (acesta din urma fiind cunoscut si sub numele de "betzirkul romanesc" si believe me, nu is tocmai romanii cu care e bine de socializat).  In statia aia de metrou am vazut oameni band vin la pet la ora 9:00 AM. Brrr.

    Si in sfarshit, liebe zuschauer, luati de va bucurati de niste poze.

 

    Stephan's Dome

 

 

Hofburg (nicht schloss, aber burg)

 

Dunarea pe ploaie

 

 

 

 

 

 

Hunderwasserhouse

 

 

Prater

 

 

Belvedere

 

 

Leavin' Wien (but hoping to go back)

 

 

brotheritis

     Toata viata mea mi am dorit sa am un frate mai mare. Nu o sora, musai un frate. Avea niste trasaturi fizice speciale, stiam exact cu cati ani trebuie sa fie mai mare, cum sa se imbrace si ce muzica sa asculte. Si cum il cheama. Inca mai tresar cand fac cunostinta cu vreun Christian brunet cu ochi albastri :D

    De cand am ajuns aici am colectionat o haita intreaga de "frati". Unul cu care merg la beri si catzarat, unul cu care merg la shopping (si mai nou la catzarat), unul care ma invatza spaniola (si nu catzara), unul pentru care nutresc ganduri "incestuoase", in fine, baieti/barbati cu care am creat legaturi de prietenie destul de stranse.

    Si constat ca, stand atata vreme cu ei, vorbind despre fotbal si spunand bancuri porcoase,  mi am pierdut antrenamentul la flirtat cu nesimtire (stiu, R., ar trebui sa iau lectii de pe blogul tau:D). Am inceput sa abordez orice personaj de jenu masculin care apare in peisaj  in acelasi stil camaraderesc - ma simt mai bine asha. I am an icequeen. Nice, but icy. It's not about the shoes (i checked), it's not even about the orange bra (checked also), it's about how you talk to them (notezi, R.?). It's probably about going to badminton instead of climbing. And smoking less. And cursing not.

    Toata aiureala asta ca sa lansez warningul ca daca ma mai pupa unu* "frateste" pe obraz in urmatoarele luni, unde ii stau picioarele ii va sta si capul. Dixit.

  

Si a plecat...

     Azi dimineata se kinuia sa ninga. Oh well, at least I had a sunny saturday and slept all through the rainy Sunday.

 

    Mi as da cu parerea despre doua lucruri: faptul ca Centrul Cultural Roman din Neuchatel e condus de o elvetianca si maniera cel putin ciudata a elvetienilor de a petrece (like 4 ore de heavy drinking ca sa danseze o ora. dupa care is ametiti si pleaca acasa :D oh well). Dar n o sa o fac deoarece bird flu si work.

 

 

A venit

     Da dom'le, a venit. Lacul e alb-stralucitor, la soare (pentru ca este soare:D) te poti uita, da la el ba, miroase a dimineata de vara (ora 5:32, la care obisnuiam io sa imi plimb cainele insomniac), pasarelele canta, e clar. A venit.

    Si uite ce a adus cadou (poza asta era foarte frumoasa inainte sa ii fac eu resize :D)

 

 

La Zoo

     Era o zi frumoasa de martie. (asta mi a venit dupa ce am pus titlul ala de compunere de clasa a doua).

    Am fost la gradina zoologica din Zurich (asta ca sa nu zic ca am fost de 100 de ori la Zurich si n am prestat nimic despre cultura - usually that s the place for party and shit) cu prietena mea si cei doi copii. Copiii erau mai interesati de vrabii (!!!), de topogane si spatii de joaca, respectiv de diversi boschetei decat de animale, dar noi, adultii ne am distrat beton.

    Am vazut o gramada de oratanii despre care nici macar nu stiam ca exista si  o gramada de animale funny (like vedeti pozele de mai jos).

    Ce ii fain e ca "pensionarii" de acolo au uber spatii in care sa se plimbe, gardurile sunt protejate cu boschetei si copacei in cea mai mare parte - vizitatorii au puncte de observatie speciale (namely niste gauri in gard :D) (astfel incat bestiile sa aiba ceva intimitate), precum si cartiere de iarna. Unele animale chiar "muncesc" pentru hrana lor, adica stau in spatiu de display 8 ore pe zi (care da, e destul de mic) si dup aia se pot duce sa haladuiasca unde vor ele. All in all sa spunem ca e o "colivie de aur". 

    Personal nu am nici o problema cu conceptul de gradina zoologica atat timp cat animalele sunt tratate ok (ceea ce zic eu ca e cazul la Zoo, dupa cate camile periate si scarpinate in barba am vazut).

 

Siesta la bizoni

 

 

Poza mea preferat - AAAAAAAAAAAA DEMON LAMAAAAAAAAa

 

 Foca bronzandu-se la axila

 

 

Afro alpaca

 

Back to Jurassic - the Rhino (cu pasarea aferenta)

 

 

Biiiiiiig turtle

 

Pinguinul regal ( o hoarda...)

 

 

And there's more....

Sa radem cu si despre...

 Cu cine pot eu vorbi romaneste la servici:

 

-un coleg italian care vorbeste 9 limbi (yes, i know :D )

-un inginer casatorit cu o romanca

-un coleg din Basarabia

 

Duma zilei de azi a venit de la ultimul dintre ei.

"Ei, si ti s-au primit reactiile?"

Mi a luat fo' 5 minute sa ma prind ce si cum, si am vrut sa rad cu lacrimi, dar mi am adus aminte ca eu sunt aia care acum cateva lui spunea foarte convinsa "Am vrut sa fac un punct despre asta"

 

BTW, nu, nu mi s au primit reactiile azi. Io vreau sa propun ca saptamana sa inceapa cu Martzi. Lunea e o zi de trei bani jumate.

Dublul electronic

     Mi a fost oarecum sa pun titlul "schizofrenia electronica", ma deprima cand intra oamenii pe blogul meu cautand "comotie cerebrala" "stare de rau" "povesti triste".

    Dar cam despre asta e vorba. Schizo inseamna "scindat"...o teorie mai...psihologica asa despre etiologia acestei boli ne spune ca bolnavul isi imparte personalitatea in doua (nu, nu e ca treaba aia cu dubla personalitate), pentru a fugi de o realitate care nu ii convine. Si atunci incep sa apara elefantii roz si omuletii verzi care comploteaza impotriva bolnavului sau ii spun la ore tarzii din noapte cat de nasoala e viata lui. Ma rog, cat e gluma ii panarama, mie mi e mila de oamenii aia; daca ar trebui sa aleg intre o boala psihica si cancer - i would go for cancer anytime.

    Despre ce voiam sa vorbesc de fapt - despre dedublarea si splituirea personalitatii noastre odata ce suntem in fata unui computer conectat la internet.

 

    Cum poti dom'le sa joci "second life" si sa dai divort in viata reala pentru ca sa nu iti inseli nevasta virtuala?

    Cum poti sa ai doua bloguri si doua personalitati diferite, si una dintre ele sa o si scuipe pe cealalta?

    Cum poti sa fii un shomer gras de 40 de ani care intra pe chat rooms pentru adolescenti cu nickul "superlulu13" ca sa iti cauti prieteni de joaca?

   

    Ma intreb de la ce limita incolo aceasta impartire a eului (ok, pe blog o sa fiu gagica "cool" care da cu flit barbatilor, pe forum o sa fiu "cititoarea pasionata", cand vorbesc cu gigel_130 pe mess o sa fiu "inocenta-care-a-suferit-din-dragoste, si eventual o sa imi mai fac un blog, mai aproape de realitate (dar pe care tot eu o sa il scuip in blogul meu cool) in care o sa fiu the normal whining me) devine periculoasa. Cum mai stii la sfarsitul zilei cine esti tu cu adevarat, cand tot timpul te ai reflectat in oglinda comentariilor celorlati (oglinda pe care tu ai turnat-o deformat, prezentandu te ca ceva ce nu esti, sau aratand o parte a personalitatii tale plina de praf si paianjeni, pentru ca in viata de zi cu zi nu o scoti la plimbare niciodata)? Ma gandesc ca atunci cand relatiile tale pasionale se consuma la net cafe, cand poti straluci doar intr o conversatie de pe un forum exista pericolul ca interpersonal skills sa ti se atrofieze dramatic.

      De aia nu imi plac mie relatiile virtuale...te poti indragosti/poti admira/combate eul idealizat al unui om ("cum_ar_fi_vrut_el_sa_fie_daca_ar_fi_putut_alege). Te poti certa cu un fragment al imaginatiei persoanei respective. Un alterego plasticat si fals (si phpuit by that matter :D).

    Oare in curand o sa traim doar siliconic? Will feelings and sensations be lived through MEMS/CMOS devices? "Give me that chip please. Yes, yes, the "relation plug and play" one, please.

     Et voila, mi am dat si io cu parerea despre bloggeri si blogit, ca am vazut ca e trendy

 

Sehnsucht reloaded

 De data asta mi e dor de:

 

- zambile la 10.000 (sau or fi fost 50 anul asta, de 8 martie?)

-ghiocei de aia semiofiliti (tot la 10.000)

- cafea najpa in OK (am impresia ca s a inkis, era barul din Tudor unde trebuia sa ne facem card de fidelitate in timpul facultatii)

- fostul Cannabis, actualul Blues something najpa

- eclere home made

-chec

- caine

- duminica dimineata in patul meu adevarat cu soare printre crengile nucului. Si cuibul de gugustiuci

- Copou

 

Obivously, pot sa traiesc si fara lucrurile astea. Still, azi am chef de zambile....

De ce o sa imi fie mie dor de Elvetia

Aseara am fost la o fondue in padure cu ai mei colegi. Nu chiar in padure in zapada/noroi, ci la o cabana gestionata de Clubul Alpin Elvetian.

Ce m a impresionat pe mine profund este modul in care se face aceasta "gestiune" (one of my least favourite words). Se procedeaza in felul urmator:

1) Se ia cheia de la postul de politie din sat (se lasa un act de identitate oarecare)

2) Se urca la cabana unde se gasesc: mese, scaune, lemne, apa (la pompa), paturi cu asternuturi curate, perdelute, farfurii, oale pentru fondue, carti, papuci de schimb, vin in beci

3) A se nota ca la cabana NU STA NIMENI

4) Turistii beau, mananca, fac sex, whatever their reason for being there is

5) Lista de preturi e afisata pe perete (pentru cateva ore de stat it s like...2 franci, pe noapte e vre o 10...)

6) Cand s a terminat distractia oamenii curata locul (care arata fix ca si cum ar locui cineva acolo, dar sa ne amintim ca NU), refac stocul de lemne, incuie usha si pleaca.

Trebuie sa spun ca m a impresionat profund aceasta experienta. Ma gandeam doar cati ani lumina ar fi necesari sa se intample asha ceva in .ro si in multe tari din Europa by that matter.

Le Direktor

     Ca sa nu mai ramana repetent si anul acesta...no wait, wrong story. Ca sa nu isi mai bata lumea joc de el, Neuchatelul a organizat o saptamana de film nordic. Printre capodoperele prezentate se numara si ultimul film al lui Lars von Trier, "The Boss of it all" tradus in franceza "Le Director"(cu o taiat, de care nu am pe tastatura). E vorba despre un gigel CEO la o companie de IT, care e prea coiless ca sa ia decizii dureroase, asha ca angajeaza un actor in somaj sa il interpreteze (sa fie bad boss of it all).

    Acuma, ori mi am pierdut io simtul estetic si "the indepth vision of things" ori filmul asta sux majorly. Am vrut sa plec la jumate, dupa care am vrut sa imi cer banii inapoi, dupa care mi am resuscitat speranta ca poate poate, pana la final o sa se dreaga.

    Bottom line, nu apreciez umorul danez (nici macar nu stiu daca ar trebui sa ii spun umor), nu imi place cinematografia moderna, cu lumina incoerenta si cadre sloppy, pe o scara de la 0 la 10 filmul asta ia 2. Unu din oficiu si unu ca sunt intr o dispozitie marinimoasa.

Sehnsucht

     Nu, nu Rammstein. No more Rammstein. Zise ea dupa ce a ascultat obsesiv "Ohne dich" . Sehnsucht dupa mica mea obsesie de primavara (iarna...whatever), plecat la ski.

    Mi e ciuda ca nu ma iubesc destul de mult cat sa petrec un week end linistit in selecta-mi companie. Ca si cum n as exista fara mica mea obsesie.

     Oh well, va multumim ca ati impartasit cu noi momentul de patetism duminical. A la prochaine.

 

For my climbing friends

     Sambata trecuta ne am culturalizat in Neuchatel la ceva expozitie despre mamuti si despre glaciatiuni. Expozitia se keama "Aglagla" si e dedicata unui tip - Louis Agassiz, unul dintre primii elvetieni care s au ocupat cu studiul ghetarilor. Cea mai interesanta imagine este insa asta (nu, nu e o caricatura, carcotashilor. Chiar asha se catzarau oamenii pe la 1800):

 

 

Uneori ma gandesc ca mi ar trebui si mie asha un..."echipament" :D.