I feelz in Nepal

 

see more Lolcats and funny pictures

 

Ocazie cu care v-am facut cunostinta si cu site-ul care ma face sa zambesc (sau sa rad cu spume, dupa cum e cazul) zilnic.

Rhyyfall

 

Acum ca B. a ajuns acasa intr-o bucata (ok, cu un apendice mai putin :D) sa vedem despre Cascadele Rinului. Dupa unele site-uri cik is cele mai mari in Europa ca latime (150 m). De inalte nu is prea inalte, as putea spune ca am si fost umpic dezamagita. Mai ales ca drumul obisnuit pentru panorama e inchis pana in 2010 (aviz amatorilor). 

 

 

Si cu toata suferinta lui B. ne.am dat in barci, care sunt 3. Una trece oarecum lacul de la baza, de la castel (Schloss) spre castelul mai mic (Schlössli:P), una face un tur, cu doua opriri la baza cascadei unde oamenii isi pot lua apa drept sub oglinda de la SLR si o a treia care opreste la baza stancilor, pe care se poate urca, respectiv calca in picioare cu turisti indieni si mexicani nepoliticosi. Si se pot face evident poze in toate directiile.

 

 

 

 

Oamenii cu apendicita acuta se pot chiar opri pe malul lacului si hrani pastravii (???)

 

 

 

Respectiv lebadoii cei mici: 

 

 

Mai toate pozele aici:

 

 

Nimic despre excursii

Azi trebuia sa va scriu despre cum am fost noi la Cascadele Rinului si ce bine ne-am distrat. Sau si mai exact, trebuia sa nu va scriu deloc si sa petrec o seara extrem de romantica impreuna cu B....

Dar cum ne dadeam noi in barcute pe la Cascade pe B. l-a apucat o durere de burta care tot nu se mai termina. Si recunosc spashit ca l-am banuit de oareshce exagerare pana s-o asezat in statia de autobuz alb ca varul si mi-o explicat ca el de-acolo nu se mai misca.

Cu chiu cu vai am ajuns la spitalul de urgenta din Winterthur unde dupa fo jumate de ora de palpari si ecografii ni s-a explicat cum ca apendicele lui trebuie sa plece spre o lume mai buna. Ceea ce face acum, in timp ce scriu probabil.

 

E poate momentul sa spun ca, oricat de ciudata ii Elvetia (cu politica lor de imigratie tampita, cu misoginismul si xenofobia in floare) - dom'le au oamenii astia un sistem medical de ma impresioneaza de fiecare data. In timp ce o domnisoara rezidenta il cauta pe B prin buric dupa hernii n-am putut sa nu ma gandesc cam cum s-ar fi petrecut lucrurile in .ro...de unde atata curatenie de sa manci de pe jos, de unde atata asistenta draguza care sa iti spuna ca poti sa ramai in camera in tot timpul consultatiei si asta in fo trei limbi, de unde atata "domnu puteti sa alegeti daca sa va operam aici sau sa va facem o programare la Basel, in fond oricum va acopera asigurarea", de unde atata ecografie in zece minute fara cozi si comentarii, de unde "Domnu o sa fie la camera x, puteti sa il sunati oricand maine dimineata, orele de vizita sunt intre pranz si seara, nici o "domnisoara prietena lui, sigur ca va putem da doua paracetamoale pe gratis daca va crapa capul de durere"....of of mai mai. Si ma gandeam cum am putea ajunge si noi nu chiar la nivelul asta dar macar sa jucam in aceeasi liga, fir-ar sa fie....In liga aia unde pacientul ii o persoana si nu un obiect. In liga aia unde oamenii care au nevoie nu se gandesc ca mine - mentalitate de roman - sa o sunam pe mama sa vina sa ne ia cu masina sau oare doctoru asta o fi bun, oare nu ne mai trebuie a doua si a noua si a shaishpea parere ci zic da dom'le operati-ma, acuma, make the best of it.  

 

Anyways, tocmai ce scriam asta ca Basler s-o trezit din anestezie si m-o sunat :D, e ametit si fara par pe burta dar ok:D. I am happy. Nu stiu ce anestezii fac oamenii astia in ziua de azi, ca mie una cand am trecut prin aceeasi chestie (acum o suta de mii de ani, nu-i asha A. :D? Member the phone call:D? ) mi-o luat fo patru ceasuri de delir si senzatie de cazut in gol sa imi revin. 

Multumesc Mada*!

 

Ca altfel n-as fi stiut despre Perside.

Saracu Basler a batut drumul pana aici pentru lectia saptamanala de tango, fara sa stie ca aveam sa il tarasc pe dealul din spatele casei la miezul noptii ca sa ne minunam de stele.

Am mai avut io o tentativa sa vad meteor shower acu 10 ani in State, unde mi-am inghetzat posteriorul fo trei ore ca sa vad niste avioane si un satelit, asa ca nu aveam asteptari prea mari.

Dar oameni buni, people, a fost SPECTACULAR. Cand am plecat de-acasa erau niste norisori enervanti dar cand am ajuns pe dealul cu pricina s-au risipit si am putut admira in voie. OK, am ajuns umpic cam tarziu, ca luna deja rasarise si lumina asha in NE unde spuneau oamenii ca e distractia mai mare, dar...uau.

Probabil ca sunt asha impresionata pentru ca n-am vazut pana acu meteoriti adevarati, de aia mari, de lasa o dara de juma de cer dupa ei. Si nici n-am mai vazut pana acu meteoriti atat de luminosi ca nu le pasa de bataia lunii.

Nu mi se intampla sa zic prea des "o experienta de neuitat" ca e banal, si-apoi toti facem Alzheimer la un moment dat, dar noaptea de ieri cred ca intra la cutiuta mea speciala in care mai am o "poza" cu Cheile Bicazului de pe Piatra Altarului (si F. cu o margareta in dinti, razand de mine care ma taram pe dupa creasta), una cu Jazz cand era mic cat o palma si lasa labutze de lapte prin bucatarie impiedicandu-se la fiecare al doilea pas si fatza serioasa a lui B. in Barcelona in Sagrada Familia spunandu-mi lucruri.
I can be a little happy person. Thank you, Mada.

 

*Mada