I am so sad

No pot sa cred ca s au pierdut articolele din ultimii....doi ani aproape :(.
I am very, very sad.
No really, I am depressed.

Musai acu sa ma mut. O sa va anunt unde.

Amorgos - Hora

Aparent orice insula din Grecia are o Hora, oricat de putini (1500) de locuitori ar avea. Asta ii un fel de capitala asha si de obicei e intr-un varf de deal, la adapost de pirati. Cum Hora din Amorgos ne-a fost recomandata drept locul cu cea mai buna inghetzata, cea mai buna mancare, cea mai ...ne-am hotarat sa facem si pana acolo o excursie. Spre Hora e un drum de masina (in Amorgos e o singura shosea care traverseaza insula, fo 45 de km lungime si care dateaza din 1980. De aia si insula e un fel de "secret vacation tip", fiindca nu se aventurau prea multi turisti la conditii asa precare de transport; acum exista cateva linii de autobuz si o agentie de inchiriere de masini, deci e un "secret vacation tip" stiut de toata lumea).

Amorgos - Katapola

Acum ca am
trecut si peste the post-holiday blues sa va povestesc despre cum mi-am
petrecut vacanta de vara (on a side note, eu nu o sa am niciodata „concediu“,
concediu au adultii, io o sa am vacanta pana la pensie). Tot de la inceput
trebuie sa stiti ca asta a fost cea mai lunga vacanta din viata mea de om in
campul muncii, vacanta cu stat intr-un loc cu burta la soare si nefacut nimic.

 

 

M-au
intrebat multi oameni politicosi unde ma duc cand ma duc si drept sa spun
n-aveam nici cea mai vaga idee unde e Amorgos. Stiam doar ca e undeva in
Ciclade si ca ne-a fost calduros recomandata de mama lu’B. Undeva-ul asta e la
9 ore cu feribotul din Pireus, care n-ar fi fost chiar nasoale daca din pricina
aerului conditionat – de care grecii sunt dependenti – n-ar fi fost mai cald
afara in miezul noptii decat inauntru.  

Amorgos are
doua porturi principale, Aegiali si Katapola. Noi am ajuns in portul greshit
(primul) la 4 dimineata de unde ne-a recuperat taxi-ul organizat de la distanta
de mama lui B. Mama lui B. a organizat mai multe lucruri, dar despre asta la
timpul potrivit. In Katapola ploua cu spume. Deja aveam viziuni despre cum vom
sta doua saptamani incuiati in casa sa jucam ahem, carti. 

Cand ne-a,
trezit insa era senin si frumos si asa a ramas timp de doua saptamani.

Pe drum
l-am intrebat pe B. ce are chef sa faca. B. mi-a spus ca vrea sa faca baie si
sa exploreze insula. Io care eram in prag de burn-out aveam chef sa fac plaja,
sa dorm la pranz si sa mananc bine. Si ca sa nu fie nici unul suparat am
hotarat sa petrecem o zi haladuind pe dealuri si o zi stand cu burta la
soare. 

Prima
repriza de hiking a fost pe dealul din fata casei. Evident ca nu am gasit
poteca (doar satul are doua strazi principale, e greu tare, nu? ) asa ca in
stilul clasic am mers de-a dreptul prin macha si peste terase naruite, pana am
ajuns in creasta.

 

 Intre timp B.
si-a testat zmeul (cu care atacase niste domnishoare pe plaja cu o zi inaine)
si a reusit sa il si faca varza pentru ca batea un vant asha de fo 6 grade
Beaufort. Eu am facut in continuare poze :)

 

Sus ne-am
intalnit cu niste turisti americani care au facut misto de noi si ne-au aratat
poteca; poteca respectiva cik era bine marcata de jos si ducea spre „ancient
minoa“, ceva complex arheologic super important de pe insula.

Dupa ce am facut
poze locuitorilor de drept ai dealului

 

 Plajele din Katapola nu sunt destul de interesante pentru a scrie acasa despre ele (hehe); cea din sat e mica si expusa si de fiecare data cand vine un feribot pleaca prosoape si toate cele cu valul. Cea la douazeci de minute de mers se numeste Maltesi si e ceva mai curata, desi caprele o considera uneori toaleta lor privata. Intre Katapola si Maltesi e un golf mic, The Plaques Bay, unde sunt o gramada de arici de mare, dar apa e ceva mai adanca si mai ales se poate face nudism :D.  Noi ne-am petrecut majoritatea timpului la Maltesi.

 Oamenii din Katapola sunt super de treaba (ok, probabil si pentru ca eram niste mici celebritati) si prin urmare in prima zi acolo, care era si ziua mea de altfel am primit servicii complete si anume mic dejun cu artificii, cina romantica (cu artificii) si cocktail de noapte buna (cu artificii).  Si ca sa citez un blog care imi place mie mult, "ne-am fericit".

Summer's almost gone

 

Stiu ca am mai avut un post cu titlul asta, dar asha ma apuca pe mine la sfarshit de august, inceput de septembrie, cand e soare si cald ziua si copacii se picteaza in culorile razboiului iar serile sunt racoroase. OK, anul asta am ratat momentul -fiind ocupata cu diverse treburi complet irelevante pentru sufletul meu - si m-am pomenit azi-noapte ca porneste incalzirea (termostatata ea de felul ei). Si mi-am dat seama ca e frig, ca n-am ascultat traditionalul Doors de 1 septembrie, ca deodata e toamna de-a binelea  si io nici n-am bagat de seama cand s-au intamplat lucrurile acestea.

Cu atat mai mult e un motiv bun de plecat. Ceea ce o sa fac io maine, presupunand ca nu ma apuca gripa purceleasca sa ma carantineze baietii la aeroport (gripa care e pe vine, ca vorba aia, vine vacanta si pentru sistemul imunitar).

 

Altmiteri e prima mea vacanta de angajat asha de lunga (nu va spun cat sa nu cumva sa va apuce fo invidie). E prima mea vacanta asha de lunga cu B. si fara alti oameni (va trece testul? se intreaba gospodina care isi spala rufele cu Ariel). Am meditat la chestiunile astea tot week-endul si meditatia mea s-a sfarshit apocaliptic intr-un atac de panica. Apocaliptic pentru ca deja  aveam viziuni cu clienti verzi de ciuda, studenti la diploma explodati cu tot cu laborator, publicatii refuzate pe motiv de depasire a dead-line ului pe care sheful nebiciuit sigur n-o sa il respecte, oameni care au depashit dead-line-ul care ma fugaresc cu topoare pentru ca la randul meu nu mi-am putut respecta dead-line-ul si pe langa asta B. dandu-mi papucii asha cu ocazia mijlocului vacantei, ca sa fie treaba buna.  In plus mai shi imbatranesc cu acte doveditoare.

 

Cateva respiratii in punga mai tarziu mi s-a facut mila de exponentul perfect al societatii nebune care sunt si anume eu. Lumea nu se termina inainte de vacanta. Nimeni nu e de neinlocuit. Oamenii sunt mari, responsabili si vaccinati si se descurca si singuri. Chiar si studentii la diploma. Si control-freakshii au nevoie de pauze. Cu B. ma cunosc de like forever* si am trecut prin multe. O sa o facem si pe asta.

 

Si uite asha, cu mantra asta in gand mi-am indosariat articolele de pe birou, i-am scris instructiuni plodului si mi-am aspirat apartamentul, asha, ritualic. Apoi mi-am impachetat atzele de facut bratzari, trusa de culori, cinci carti care isi asteapta randul la citit de multa vreme, aparatul foto, o fusta scurta si papucii roshii**. 

 

Now I am ready to go. 

 

 

__________________

*forever= doi ani jumate (prietenii stiu de ce :)))

 

**papucii roshii - singura misiune a lui I. cand am fost impreuna la cumparaturi a fost sa ma ajute sa-mi aleg o pereche de papuci NEGRI, SERIOSI si SIMPLI sa ma pot duce la work cu ei si sa nu cumva sa ma lase sa ma uit la alte treburi. deci da. I looove them.

 

 

For tonight God is a DJ

Mai exact la biserica Sf. Laurentiu de la mine din sat. Am si poze doveditoare. 

 

Nici macar nu o fost ciudat sa ascultam minimal printre coloane. 

Random good things

Gusturile mele in materie de barbati (care nu se discuta) au fost tot timpul mai ciudate. Datorita faptului ca B. m-a amenintat ca se rade in cap cu ocazia apropiatei noaste vacante mi-am adus aminte ca io sunt una din femeile alea isterice carora le place Yul Brynner. Mult de tot. Aveam chiar un cult YB in vremurile de mult apuse cand A. avea un cult cu MJ. Si  pe vremea aia era o adevarata aventura sa fii fan. Nu aveam net (sau acces sporadic la Net, care pe-atunci oricum era cam gol) si gaseam poze cu tzaraita. De exemplu imi aduc aminte ca am gasit una mica mica (5x6) cu YB in The Magnificent Seven ratacita prin colectia mamei cu Toni Curtis :)). Dup-aia mi-a adus nana mea din post-docul ei in America un ziar cu o poza ceva mai mare (8x10) pe care am decupat-o frumos si am lipit-o pe un carton si am carat-o dupa mine cand am fost si io in America. Apoi mi-am cumparat o carte cu istoria Oscarurilor pentru ca undeva la pagina 116 era o poza cu rezolutie proasta cu el si Anthony Quinn.  Si mi-am vandut Cobra (HC 85 or smth) pe o caseta video cu The Journey inregistrat de la TNT de un prieten de familie. Pe care evident ca nu aveam unde s o vad, ca noi n-aveam video. Da trebuia sa o am.
Intre timp am crescut, m-am indragostit de un baiat cu plete pana la brau si am uitat de Yuli, maiori rushi si alte specimene in uniforma.

Pana acu doua zile dupa cum spuneam.Si Dumnezeule mare cat de corny poate sa fie, dar mie parca tot imi mai zboara niste fluturasi in stomac. Pe la minut 7:34 asha...

 

 

 

 

 

I feelz in Nepal

 

see more Lolcats and funny pictures

 

Ocazie cu care v-am facut cunostinta si cu site-ul care ma face sa zambesc (sau sa rad cu spume, dupa cum e cazul) zilnic.

Rhyyfall

 

Acum ca B. a ajuns acasa intr-o bucata (ok, cu un apendice mai putin :D) sa vedem despre Cascadele Rinului. Dupa unele site-uri cik is cele mai mari in Europa ca latime (150 m). De inalte nu is prea inalte, as putea spune ca am si fost umpic dezamagita. Mai ales ca drumul obisnuit pentru panorama e inchis pana in 2010 (aviz amatorilor). 

 

 

Si cu toata suferinta lui B. ne.am dat in barci, care sunt 3. Una trece oarecum lacul de la baza, de la castel (Schloss) spre castelul mai mic (Schlössli:P), una face un tur, cu doua opriri la baza cascadei unde oamenii isi pot lua apa drept sub oglinda de la SLR si o a treia care opreste la baza stancilor, pe care se poate urca, respectiv calca in picioare cu turisti indieni si mexicani nepoliticosi. Si se pot face evident poze in toate directiile.

 

 

 

 

Oamenii cu apendicita acuta se pot chiar opri pe malul lacului si hrani pastravii (???)

 

 

 

Respectiv lebadoii cei mici: 

 

 

Mai toate pozele aici:

 

 

Nimic despre excursii

Azi trebuia sa va scriu despre cum am fost noi la Cascadele Rinului si ce bine ne-am distrat. Sau si mai exact, trebuia sa nu va scriu deloc si sa petrec o seara extrem de romantica impreuna cu B....

Dar cum ne dadeam noi in barcute pe la Cascade pe B. l-a apucat o durere de burta care tot nu se mai termina. Si recunosc spashit ca l-am banuit de oareshce exagerare pana s-o asezat in statia de autobuz alb ca varul si mi-o explicat ca el de-acolo nu se mai misca.

Cu chiu cu vai am ajuns la spitalul de urgenta din Winterthur unde dupa fo jumate de ora de palpari si ecografii ni s-a explicat cum ca apendicele lui trebuie sa plece spre o lume mai buna. Ceea ce face acum, in timp ce scriu probabil.

 

E poate momentul sa spun ca, oricat de ciudata ii Elvetia (cu politica lor de imigratie tampita, cu misoginismul si xenofobia in floare) - dom'le au oamenii astia un sistem medical de ma impresioneaza de fiecare data. In timp ce o domnisoara rezidenta il cauta pe B prin buric dupa hernii n-am putut sa nu ma gandesc cam cum s-ar fi petrecut lucrurile in .ro...de unde atata curatenie de sa manci de pe jos, de unde atata asistenta draguza care sa iti spuna ca poti sa ramai in camera in tot timpul consultatiei si asta in fo trei limbi, de unde atata "domnu puteti sa alegeti daca sa va operam aici sau sa va facem o programare la Basel, in fond oricum va acopera asigurarea", de unde atata ecografie in zece minute fara cozi si comentarii, de unde "Domnu o sa fie la camera x, puteti sa il sunati oricand maine dimineata, orele de vizita sunt intre pranz si seara, nici o "domnisoara prietena lui, sigur ca va putem da doua paracetamoale pe gratis daca va crapa capul de durere"....of of mai mai. Si ma gandeam cum am putea ajunge si noi nu chiar la nivelul asta dar macar sa jucam in aceeasi liga, fir-ar sa fie....In liga aia unde pacientul ii o persoana si nu un obiect. In liga aia unde oamenii care au nevoie nu se gandesc ca mine - mentalitate de roman - sa o sunam pe mama sa vina sa ne ia cu masina sau oare doctoru asta o fi bun, oare nu ne mai trebuie a doua si a noua si a shaishpea parere ci zic da dom'le operati-ma, acuma, make the best of it.  

 

Anyways, tocmai ce scriam asta ca Basler s-o trezit din anestezie si m-o sunat :D, e ametit si fara par pe burta dar ok:D. I am happy. Nu stiu ce anestezii fac oamenii astia in ziua de azi, ca mie una cand am trecut prin aceeasi chestie (acum o suta de mii de ani, nu-i asha A. :D? Member the phone call:D? ) mi-o luat fo patru ceasuri de delir si senzatie de cazut in gol sa imi revin. 

Multumesc Mada*!

 

Ca altfel n-as fi stiut despre Perside.

Saracu Basler a batut drumul pana aici pentru lectia saptamanala de tango, fara sa stie ca aveam sa il tarasc pe dealul din spatele casei la miezul noptii ca sa ne minunam de stele.

Am mai avut io o tentativa sa vad meteor shower acu 10 ani in State, unde mi-am inghetzat posteriorul fo trei ore ca sa vad niste avioane si un satelit, asa ca nu aveam asteptari prea mari.

Dar oameni buni, people, a fost SPECTACULAR. Cand am plecat de-acasa erau niste norisori enervanti dar cand am ajuns pe dealul cu pricina s-au risipit si am putut admira in voie. OK, am ajuns umpic cam tarziu, ca luna deja rasarise si lumina asha in NE unde spuneau oamenii ca e distractia mai mare, dar...uau.

Probabil ca sunt asha impresionata pentru ca n-am vazut pana acu meteoriti adevarati, de aia mari, de lasa o dara de juma de cer dupa ei. Si nici n-am mai vazut pana acu meteoriti atat de luminosi ca nu le pasa de bataia lunii.

Nu mi se intampla sa zic prea des "o experienta de neuitat" ca e banal, si-apoi toti facem Alzheimer la un moment dat, dar noaptea de ieri cred ca intra la cutiuta mea speciala in care mai am o "poza" cu Cheile Bicazului de pe Piatra Altarului (si F. cu o margareta in dinti, razand de mine care ma taram pe dupa creasta), una cu Jazz cand era mic cat o palma si lasa labutze de lapte prin bucatarie impiedicandu-se la fiecare al doilea pas si fatza serioasa a lui B. in Barcelona in Sagrada Familia spunandu-mi lucruri.
I can be a little happy person. Thank you, Mada.

 

*Mada

 

Mansarda creativa

Primul experiment - pentru altcineva. 

 

E tare riscant sa faci haine pentru copii mititei pentru ca 1) cresc ca din apa 2) imi dau seama ca imi pun mult mai multe probleme decat la o chestie pentru mine. De exemplu "oare fermoaru asta n-o fi incomod" "oare cusaturile astea nu zgarie" ? 

 

Pe de alta parte e muuult mai usor (deh, cusaturi mai scurte, riscul de "cusut stramb" e mai mic) si mult mai amuzant - la sfarshitu sfarshitului arata tare cute.

 

In fine, luna viitoare e ziua lui E., face trei anishori, masura de acu doua luni am marit-o cu doua numere pentru siguranta si o sa primeasca asta (daca rezista la spalat :D):

 

 

Cu niste detalii aici: 

 

A whole new Era

 

Pentru mine. Am scris deja pe blog despre cum mi-am stenciluit laptopu cu sprayu. N-am mai scris cum l-am shmirgheluit dup-aia si sters cu diluant pentru ca sarise vopseaua pe alocuri si cum l-am pictat cu markerul. Probabil nici cum a facut el baie la mine in rucsac in jumate de litru de apa. Si nici cum a dat matza cu el de pamant. Si cata teza am scris cu el in tren si ce de-a mai posturi pe blog. Si bietul de el a rezistat eroic. Ok, de fo trei luni cam clipea ecranu si trebuia sa il apas in coltul din stanga sus ca sa vad ceva pe el. Si se incalzea ingrozitor cand il tineam in brate. Da puteam trai cu asta, si eu si el, spre disperarea lui B.. Pana cand m-am intors de la Frankfurt. Si s-a intamplat aceasta treaba.

 

 

Si nu, lipitul cu scotch nu a ajutat, dupa cum se vede. Si cred ca si-o simtit sfashitul aproape ca mi-o mai tras si doua ecrane albastre pe care nu le-am mai vazut pana acu....si asha arata el acum: 

 

 

 

Asha ca a trebuit sa ne despartim, cat inca ii mai mergea ecranul destul sa-mi fac un back-up. Dupa care am cautat un laptop fara asemenea defecte. Si am gasit: 

Nici o crapatura in partea dreapta jos...

 

Stencilul gata inclus 

 

 

Say Hello

 

 

 

Trebuie sa recunosc ca e putin inspaimantator sa folosesti un nou sistem de operare. Care ma rog, ii user friendly, dar ii diferit... Ii ca atunci cand dormi la altcineva acasa si vrei sa te duci la bucatarie sa bei apa si trebuie sa meditezi umpic cum se deschide robinetul, asta dupa ce in prealabil ai pipait alaturi, la intaltimea la care esti obisnuit...

Si hardware-wise are un maus hipersensibil, inca ma kinui sa mi dau seama cum sa fac sa nu imi mai zboare toate ferestrele care pe unde de cum il ating.  Si aveam sa ii reprosez ca nu mere cu Picasa, da intre timp am descoperit ca mere cu Picasa Uploader for Mac, asa ca si-a pastrat punctajul neschimbat (pe care l-a primit fiindca are tot, dar absolut tot inclus, like o gramada de softuri dragutze :). 

Sunt sigura ca in timp vom deveni prieteni buni :)

OASG = Mudstock 2009

 

 

Cand m-am hotarat eu sa platesc o suma fabuloasa pentru un bilet pentru cele trei zile de Open Air SG si am mai antrenat si tanarul cuplu (L&S, family stuff) in aceasta treaba, oamenii de la work au dat din cap cu un zambet si au zis "Roaga-te sa nu ploua ca o sa fie noroi".  Io am ras in barba, pentru ca vorba aia am bunici la tzara unde drumurile s-au nascut desfundate si nu m-am speriat.

Cand am ajuns insa vineri seara in maretzul Sittertobel (adiktelea ShantzulSitterului) si am vazut cam cum ii relieful m-am bucurat ca inca nu ploua. Sitteru asta ii un rau care o socotit ca ar fi de cuviinta sa isi sape o vale sub forma de castron de salata. Imaginati-va ca in fundul castronului respectiv erau scenele si pe pereti campingul. Oamenii care nu is asha norocosi ca mine sa locuiasca in SG au dormit trei nopti inclinati cam la 30 de grade. Treba ii ca mai e si un pamant lutos care se face ditamai mocirla numai cat versi o gura de bere (din PET, ca nu ii voie cu sticle si doze din motive ecologice). Ma rog dupa cum am spus noi n-aveam grija dormitului cu capul in mlashtina si picioarele in vale, deci dupa o scurta si civilizata coada am purces spre concertu lui Peter Fox (motivul pentru care ne-am shi hotarat sa mergem la OASG, toti patru fiind infectati grav - cine nu stie cine ii Peter Fox si ce face el poa' sa asculte din playlist).

 

Flacaul (pe numele lui adevarat Pierre Biggory- sa mori de ras nu alta) a venit de la Berlin cu o orchestra intreaga si maimuta aferenta (albumul lui Solo se keama Stadtaffe) 

 

 

 

The Basler s-o gandit ca ii vremea pentru hernia de vara asha ca m-o luat in spate si am putut presta despre niste poze mai wide angle

 

 

 

(e momentul sa marturisesc, am trishat, asta ii camera lui B. fiindca io am fost prea puturoasa sa o car pe a mea la inghesuiala, asa ca nu va pot arata nici o bucatzica de spranceana mai zoomata) 

A fost fain, fain de tot, mi-a placut si am mai vrut dar nu a mai fost de unde. Oh well, next time. 

 

Dup-aia ar fi trebuit sa vedem Cypress Hill si Nine Inch Nails dar am preferat un loc mai retras si un milk shake si am revenit la reshedinta regala.

 

Sambata dimineata ne-am trezit si ploua, vorba francezului comme une vache qui pisse si, cu durere in suflet, ne-am zis "vai de capul lor saracii aia de stau in camping" - in timp ce ne intorceam pe partea ailalta in paturile noastre caldute si uscate. Cand s-a oprit ploaia hop si noi sa vedem Farin Urlaub (asta ii solistul de la Die Aertzte) care si el a facut un show de zile mari si mai ales, a invatzat publicul un joc nou care se keama "zidul mortii"(adiktlea impartzitzi-va in doua tabere si dup-aia sariti spre tabara opusa). Nu stiu daca s-a lasat cu oase rupte.

Noi intre timp am mai facut poze.Cu shosete

 

Dupa care l-am vazut pe Stress care ii un fel de....cum sa zic...un fel de BUG Mafia Solo, un fel de Parazit politicos elvetian si din partea franceza pe de-asupra. Care saracu o incercat sa bage un mesaj social de genu "Partidele de Dreapta (namely SVP, aia cu posterele cu oi si ciori si restul gradinii zoologice) se folosesc de frica voastra de necunoscut si imigranti ca sa aiba electorat", treaba care o  atras asupra lui o ploaie naprasnica de PETuri. Ca vorba aia, aici suntem in the Wild East of Switzerland, nu se fac glume de astea roshii. Ma rog, nu-s mare fan Stress, dar booh urile din public m-au cam intristat.

 

Dupa care a inceput sa ploua, asa ca am vizionat romantic Nick Cave de sub niste saci de gunoi pe post de pelerina de ploaie dupa care ne-am mutat la scena mica (si acoperita:). Acolo Patent Ochsner (ceva rockeri Elvetieni) ne-au incantat auzul cu toate melodiile mele preferate (si Venus, da, da :D). L&S au avut chef sa stea si la Jan Delay (de care io una n-auzisem, cultura mea muzicala reducandu-se la fo 20 de formatii pe care le ascult obsesiv) iar io si cu B am urcat ceva mai devreme dealul spre casa. 

 

Duminica ne-am trezit tarziu asha ca am descoperit doar ce frumos canta baietii de la Mando Diao  si ne-am luat la revedere de la Sittertobel pana la anul. Cand sper sa vina inca odata Zuri West (adik ce, numa Stress poa sa vina in fiecare an?) si sigur ma duc, mai ales ca in ultima zi am descoperit ca nu mai e nevoie sa haladuim 5 km prin padure, pentru ca exista o super scurtatura spre resedinta regala.

 

Mai multe poze cu oameni beti si noroaie gasiti aici

 

 

Frankfurt

Da, da, m-am preumblat fo 30 de ore prin Germani la o oareshcare conferinta (marfa conferinta de altfel, no brain talk only "io-te ce treburi misto facem noi"). Evident ca in singura seara libera a plouat, da asta nu ne-a impiedicat sa ne plimbam umpic prin centru. Ghidul nostru a fost un coleg bashtinash care ne-a explicat ca pentru el Frankfurtu ii ca un fel de New York numa' ca mai mic. Acuma io la NY n-am fost, da I beg to differ :). Dar, desi nu is fan arhitectura moderna si zgarie nori, trebuie sa recunosc ca ii dragutz. 

 

The sky line 

 

Old and new 

 

Un curcubeu 

 

 

Statia unde am schimbat metroul GRESHIT la indicatiile bashtinashului (cred ca a facut o special :)

 

 

Si inca un zgarie nori frumos pozat in vreme ce fugeam dupa tren 

 

 

Si gata. V-as mai spune de istorie (like ca acolo s-o nascut Goethe, ca orashul a fost aproape ras de pe fatza pamantului cand cu WW2) dar adevarul ii ca n-am prea avut timp de asemenea discutii fiind prea ocupati sa ne indopam cu costita afumata si varza murata la Feuerräddchen pe care il recomand calduros. 

 

 

Late again

Cu update*-ul despre viata mea. Dar cred ca nu v-am lipsit prea mult, voua, celor 3 ca intre timp s au intamplat tot felul de lucruri. A murit Michael Jackson, Doamne Doamne sa-l odihneasca. Io nu s asha sictirita ca altii de i-am citit prin blogosfera fiindca io una la mana n am televizor, asha ca n o putut sa ma satiseasca nici un MTV sau Proteveu cu multe videoclipuri/imagini/concerte. Doi la mana era tanar saracu si dus cu pluta si in general mie mi pare rau cand mor oamenii. Trei la mana n-am fost niciodata fan adevarat, adik n-aveam pe perete decat un poster din Universu' Copiilor si ala de pe vremea lu Thriller (posteru, nu Universu') cand inca arata ca un om si nu ca un vai de capu lui. Si da, m am molipsit de la Dangerous, da alte albume n-am avut. Anyways, saracu si saracii copii. Si btw, stie careva, maimuta mai traieste?

Sa trecem acu la update...

* Astia de va plangeti ca "Wei tu ce nu mai scrii pe blog sa mai stim ce faci" aflati ca am si messenger unde ma puteti intreba de sanatate.

Pick-up lyrics

Gasesc asha de putine lucruri pe care imi doresc sa le notez undeva. De asemenea, imi lipseste "undeva"-ul. Dar, anyways, via PostSecret:

 

"The time has come, the walrus said, to talk of many things

Of shoes and ships and sealing wax, of cabbages and kings,

Of why the sea is boiling hot or weather pigs have wings"

 

LE: "The Walrus and the Carpenter" de Lewis Caroll.

Masina de cusut strikes back

Uneori ma gandesc ca daca as avea rabdare cam o zecime din cata n-am as face niste lucruri tare frumoase cu viatza mea...Dar in fine,sa trecem. Dupa o luna cred de chin si scarpinat in cap s-au intamplat lucrurile de mai jos:

 

 

As fi si calcat-o daca nu as fi topit in prealabil un bold cu fierul (da, da, se poate!!) si nu l-as fi jegosit intr-un fel de mi-e lene la ora asta sa il mai curatz. Si avand in vedere ce treaba grozava am facut pe la tivuri pe care again, mi-e lene sa le mai descos zic eu ca tocmai am produs o foarte eleganta camasha de noapte:)

 

 Pozitive:

+manecile au aceeasi lungime :D

+paspoalu' rulz

+mi-o iesit cum am vrut io shusta cu manecile si bentita minune care NU era in tipar.

 

Negative:

-pensele is proaste (si degeaba la materialu asta)

-n-am reusit sa ma dumiresc ce se face cu surplusu' pentru cusatura pentru ca tivurile in final sa n-aiba o grosime de 5 mm la colturi:D

-nu m-am lamurit de asemenea daca, atunci cand se modifica dimensiunile bustului se modifica si ceva pe la umeri.

 

Cred ca pana ajung Coco Chanel o sa mai dureze putin :).

 

Konstanz-Mainau

Week-endurile mele sunt tare scurte de cand s-a dublat distanta dintre satul meu si Basel, la work mi-am promis solemn ca nu mai scriu pe blog (nici nu-sh cand ash avea timp, dar sa nu ne plangem, vorba unui coleg, e bine ca avem job in timpurile astea precare vorba altui coleg) si uite asha blogul meu ii ca o gradina in paragina.

Acu doua saptamani am fost la o mica plimbare in sudul extrem al Germaniei si iote povestea.

Am luat vaporashul din Romanshorn pe o vreme nu tocmai prietenoasa;

 

 

Vaporul ala din fundal e un fel de "perla Bondensee", da nu l-am vazut navigand. Mi-am scos in schimb tunul despre care v-am mai povestit si cu el am putut spiona o gramada de chestii:

Tricourile omuletilor din barci

 

Neste pasari

 

 

 

 

Si am ajuns la Konstanz unde am fost niste turisti foarte lenesi si niste capitalisti foarte buni, pentru ca ne-am lasat cam toti banii pe toale si papuci gasite la niste preturi nesimtit de mici fata de alea cu care suntem noi obisnuiti la Elvetzica. Pe langa asta am papat niste Käsespätzle la un restaurant (prin fatza supermarketului) ieftini si buuuuni asha ca n-am apucat sa fac decat fo trei poze (si lumina era proasta oricum).  

 

 

Dupa care am luat un autobuz spre Mainau care mi-a fost recomandat drept "the place to be" in Mai, pentru ca au un parc natural absolut bestial cu o gramada de flori si alte treburi. Am ajuns pe la 16:45 si ni s-a spus politicos de la casa de bilete ca de la 17:00 intrarea ii la juma de pretz asha ca am asteptat si noi precum ceilalti nemtzi (toti!!!) zgarciti sa bata ceasul ora care trebuie. Si intr-adevar, a fost frumos. Asha un cadru perfect pentru povesti romantice n-am mai vazut. Tot felul de flori, copacei, aranjamente, plante medicinale frumos mirositoare, un ceas floral care l-a impresionat pe Basler de s-a apucat sa citeasca viata lui Liné...awsome!

Poze in ordine aleatoare:

The Basler acceptand pariul "nu-i adevarat ca apa ii pana la glezne"

 

Punctul de intalnire "La floarea zambareatza"

 

 

Povesti romantice

 

 

Portrete

 

 

 

 

 

 

Si multe alei frumoase si colorate, de nu-mi venea a crede ca suntem in Germania :)

 

 

 

Mi-a placut foarte mult, asha ca am zis ca data viitoare o sa merem mai devreme si o sa vedem si serele si cealalata jumate de insula.

Pe drumul de intoarcere m-am mai jucat umpic de-a voyeurul

 

Vaporul "ala mare"

 

 

Si omuletii din el:

 

Alti omuleti pe mal, la terasa

 

(Led) Zeppelin

In sfarshit, am gasit diafragma aia buna ca sa-mi faca focusul unde vreau io, nu unde vrea el:

 

 

Si back to Konstanz, cu omuletii de pe hidrobicicleta in pragul atacului de cord ca o sa dea vaporul peste ei

 

 

Si dup-aia pe inserate, trecut granitza pe jos si back-home. Musai, musai tre' sa fac asta mai des (asta like visiting stuff around).