Anxietatea e ca un caine care se pisha in casa

s (titlul n are nici o legatura, da' mi-am dorit de mult sa il scriu :))).

Adaug inca o foaie la capitolul "dezradacinarii" ca tot am vorbit. Doua evenimente marcante pe ziua de ieri:

1) In Neuchatel este un festival al muzicii strazii (muzicii de pe strada? de strada? whatever - Baskers festival). Am nimerit ieri seara peste Taraful lui Craciun. M-am bucurat vazand ca un grup de tigani, necostumati (ca celelalte trupe), cu alamurile umpic indoite de atata calatorit probabil, cu niste zambete luminoase si...damn, autentice, au reushit sa nasca o hora spontana. Probail ca aia de dansau erau tot est-europeeni, dar a fost frumos.

2) Am ajuns acasa si am gasit in poshta ulima publicitate UDC (asta ii un fel de frontu' nationalu' pulii blegi, un fel de extrema dreapta in blana de oaie), apropos de noua initiativa populara, de a-i trimite pe ausländerii care au comis delicte in Elvetia inapoi la mäsele lor. Acuma, io nu m ash fi enervat asha tare, ca inca nu am venit cu shotgunul la work (cum ma gandesc ca ar trebuit sa fac uneori), dar, pentru numele lui Dumnezeu, oamenii aia dau niste statistici acolo (de ex. ca 85% din violuri sunt comise de straini). Acuma, cand nea' Fritz Kurmann din valea Aarelui vede asemenea treaba, n o sa il apuce atacul de panica atunci cand da mana cu mine? Plus, partea "visuala" e axata pe trii oi albe care ii fut un shut in cur unei oi negre. Come on people, can u make it MORE obvious then this? Sa ne intelegem, nu apar criminalii si delincventii, dar modul in care e scrisa treaba aia acopera ceva mai mult de atat.

Si uite asha, de la extaz la agonie, Schweitzichliebdiodernei, imi voi cauta in continuare gara. E si asta un scop in viata :)

Bad, bad juju I say

Last.fm will burn in flames for blasphemy :)))

 

 

Compte rendu

 In Romania timpul curge altfel...imi vine mereu sa urlu "nu asa repede, fratilor, ca ametesc". Desi in primele zile am dormit fo 40 de ore cred ( ratand ca o pensionara tot felul de beri interesante), am apucat dup aia sa fac cateva treburi.

Ca de exemplu sa imi recuperez permisul de conducere (nu sh daca am scris inca pe blog, ca mie mi s a furat permisu in Frantza, acu fo 3 ani, si cum tatal meu mi a spus ritos "tu oricum in aceasta mashina te vei urca doar pe locurile DIN SPATE pentru ca shofezi ca o cizma" nu am considerat necesar sa stau pe la diverse cozi pana acu.). As vrea sa va povestesc vre o aventura excitanta pe la ghisee, o poveste despre mita, pile, birocratie imputita, dar n am. Trei acte, neshte bani, o coada acceptabila, poza frumoasa manca m ar mama, si iata ma din nou pericol al shoselelor.

Other news: Universitatea din Iasi are o fatzada foarte dragutz luminata, dupa cum se vede in poza de mai jos

Io m am aflat la inaugurare in calitate de prietena a lu' ei

Dupa care am fost la tzara, sa imi vad replacement grandparents (adik aia de au grija de casa lu bunica). Again, nik excitant, in sfarshit, dupa lupte seculare care au bagat o pe bunica mea in mormant, s au aciuat acolo niste oameni uber de treaba. Care au catei. Mici. Care sunt luati drept vaci de muls respectiv replacement mom de neste pisici mici. Asa ca admirati l mai jos pe Ares, in atitudinea lui normala, de caine ciobanesc mascul, precum si in cea de doica pentru Geta (da, o keama Geta)

 

 

Si dupa aceasta treaba m am intors in muntii copilariei mele tarzii, unde n am mai fost de patru ani cred, in Cheile Bicazului. Si dupa ce stau cu Alpii la nas, si dupa ce am batut ghetzarul pe la Chamonix, eu tot cred ca asta ii cea mai frumoasa formatiune stancoasa din lume. There cannot be better. Pozele sunt lame, si nu descriu nici 0.0001% sentimentul ala ca esti worthless to see such beauty.

Ok, cabanele is darapanate si parasite, si cazarea chiar e scarce. Mancarea ii buna si relativ ieftina peste tot. Ungureste se vorbeste in continuare. Casutele alea (stalearingatsalesteamaialesaleadingatuiadului) is pline de kitchuri. Bicajelul e plin de peturi si padurea de gunoaie. Si cu toate astea, e locul care mi e cel mai aproape de suflet si unde ma calmez instant si imi trec toate alea.

Good company helped also, am ras cu lacrimi cam jumate din timp si am facut toate traseele de pantofari care se respecta (si mi e un dor de cocooooootz de numa). Si am prestat de asemenea despre beri, Mikado, conversatii despre nemurirea sufletului si glume proaste despre alti oameni. In special aia din autobuz care putzeau.

 

 

 

 

All in all, mai am doua trei probleme administrative de rezolvat si I m ready to go back. De fiecare data cand ma intorc mi se intareste credintza ca eu nu mai pot locui aici for good. Decat cu un efort considerabil (si singurul punct bu, si stiu ca suna de cacat, e ca aici pot sa injur si sa fiu cat de politically incorect vreau io) poate...m as putea reintegra. Dar in vacante, pentru niste prieteni buni si discutii meaningful, pentru niste carti faine, pentru camera mea rupta de lume, pentru ai mei asha cum sunt, pentru o tochitura, pentru munte, pentru delta...I m ready anytime :D.