Montag, 12. März 2007

Dublul electronic

     Mi a fost oarecum sa pun titlul "schizofrenia electronica", ma deprima cand intra oamenii pe blogul meu cautand "comotie cerebrala" "stare de rau" "povesti triste".

    Dar cam despre asta e vorba. Schizo inseamna "scindat"...o teorie mai...psihologica asa despre etiologia acestei boli ne spune ca bolnavul isi imparte personalitatea in doua (nu, nu e ca treaba aia cu dubla personalitate), pentru a fugi de o realitate care nu ii convine. Si atunci incep sa apara elefantii roz si omuletii verzi care comploteaza impotriva bolnavului sau ii spun la ore tarzii din noapte cat de nasoala e viata lui. Ma rog, cat e gluma ii panarama, mie mi e mila de oamenii aia; daca ar trebui sa aleg intre o boala psihica si cancer - i would go for cancer anytime.

    Despre ce voiam sa vorbesc de fapt - despre dedublarea si splituirea personalitatii noastre odata ce suntem in fata unui computer conectat la internet.

 

    Cum poti dom'le sa joci "second life" si sa dai divort in viata reala pentru ca sa nu iti inseli nevasta virtuala?

    Cum poti sa ai doua bloguri si doua personalitati diferite, si una dintre ele sa o si scuipe pe cealalta?

    Cum poti sa fii un shomer gras de 40 de ani care intra pe chat rooms pentru adolescenti cu nickul "superlulu13" ca sa iti cauti prieteni de joaca?

   

    Ma intreb de la ce limita incolo aceasta impartire a eului (ok, pe blog o sa fiu gagica "cool" care da cu flit barbatilor, pe forum o sa fiu "cititoarea pasionata", cand vorbesc cu gigel_130 pe mess o sa fiu "inocenta-care-a-suferit-din-dragoste, si eventual o sa imi mai fac un blog, mai aproape de realitate (dar pe care tot eu o sa il scuip in blogul meu cool) in care o sa fiu the normal whining me) devine periculoasa. Cum mai stii la sfarsitul zilei cine esti tu cu adevarat, cand tot timpul te ai reflectat in oglinda comentariilor celorlati (oglinda pe care tu ai turnat-o deformat, prezentandu te ca ceva ce nu esti, sau aratand o parte a personalitatii tale plina de praf si paianjeni, pentru ca in viata de zi cu zi nu o scoti la plimbare niciodata)? Ma gandesc ca atunci cand relatiile tale pasionale se consuma la net cafe, cand poti straluci doar intr o conversatie de pe un forum exista pericolul ca interpersonal skills sa ti se atrofieze dramatic.

      De aia nu imi plac mie relatiile virtuale...te poti indragosti/poti admira/combate eul idealizat al unui om ("cum_ar_fi_vrut_el_sa_fie_daca_ar_fi_putut_alege). Te poti certa cu un fragment al imaginatiei persoanei respective. Un alterego plasticat si fals (si phpuit by that matter :D).

    Oare in curand o sa traim doar siliconic? Will feelings and sensations be lived through MEMS/CMOS devices? "Give me that chip please. Yes, yes, the "relation plug and play" one, please.

     Et voila, mi am dat si io cu parerea despre bloggeri si blogit, ca am vazut ca e trendy

 

8 Kommentare:

  1. Pai mai munceste, breh:). Or pretend you are, like the rest of us :D

    AntwortenLöschen
  2. I also feel the need to share with you the following thing:

    I have four guy friends.

    Two of them are gay,
    the third one can probably go both ways,
    and of the fourth one I'm not sure.

    I think it's hilarious.

    AntwortenLöschen
  3. Adevaru' e ca mi-am descoperit o adevarata pasiune de a comenta pe blogul asta... (I really think I should maybe restrain my no of comments though. Too much is too much.)

    AntwortenLöschen
  4. OK, OK, I admit: I'm
    1) at work
    2) bored to death
    3) my boss is gone until Thursday so all I have to do is SIT HERE

    AntwortenLöschen
  5. În experienţa mea limitată am văzut că oamenii care se descurcă online (adică ştiu să argumenteze, dau dovadă de ceva cunoştinţe şi existenţa a doi neuroni) sunt OK şi în carne şi oase (la nivel intelectual vorbind... că de multe ori surferu' lambda nu e arătos din cale-afară).

    Honnêtement habar n-am ce-i aia dedublarea în faţa unui computer... adică îmi amintesc şi eu cu drag de vremurile în care intram pe undernet europe şi mă dădeam tipă de 16 ani, da' 1) asta era când aveam eu însumi 16 ani, deci numai sexul era greşit, şi 2) e f. amuzant când îi dai întâlnire la un individ în piaţa din faţa net cafe-ului în juma' de oră, şi te uiţi la el pe geam, cum vine cu ziarul X sub braţ, uitându-se în toate părţile :) N-o fi neapărat etic, da' distractiv pentru tine şi pentru ăilalţi 5 prieteni din jurul tău sigur că e - on les appelait spermatozoïdes à grande echelle :) So much for male solidarity...

    But ya, most of them were ugly. We did it with guys because girls, for whatever reason, just wouldn't show up in half an hour in some random place...

    AntwortenLöschen