Povestiri de acasa

   

E timpul sa marturisesc sincer ca am inceput acest blog inspirata de VisUrat si de Maddish. 

    Maddish mi a fost colega de liceu si ne a unit, printe altele si pasiunea pentru jurnalism. Acum ea face jurnalism, eu fac nanotehnologie :).

    Pe Vis Urat nu il cunosc personal, dar m am bucurat cand mi au trimis oamenii linkuri spre blogul lui, spunand admirativ "Uite-l pe asta, e destept, iesean de-al tau". L-am citit, mi a placut, mi-am spus in gand "mai nasc si in Moldova oameni". Am incrucisat degetele sa ii traiasca blogul, sa aiba cat mai multi vizitatori, ca poate, poate si-or mai schimba si altii mentalitatile. 
    Dar cum orice minune tine trei zile (in cazul asta 3 saptamani de cand e ViUrat la favorite), iata ca ziaristul meu preferat povesteste cum si a "renegat" cainele in fata organului de paza si ordine, caine care era fara lesa si botnita intr un loc public. Treaba justificata prin faptul ca respectivul caine nu musca, nu latra, nu e periculos si in plus, "la maidanezii aia nu va uitati"?

    Ca posesor de caine (in Romania) si cititor obsesiv compulsiv de materiale despre dresaj/ingrijire mi s-a ridicat nivelul adrenalinei sky high. Am auzit de atatea ori in .ro replica "nu musca, doamna",pentru ca apoi respectiva potaie sa sara la potaia mea (tinuta in lesa).

Sa admitem insa ca animalul lui VisUrat e un adevarat lord, extrem de bine crescut, care trece strada doar pe culoarea verde a semaforului si prefera o negociere civilizata cu un caine vagabond, decat saritul direct la beregata.

    Ca VisUrat nu isi tine cainele in lesa ma deranjeaza mai putin. Totul e acceptabil pana la primul accident de masina. Al cainelui. Sub masina.
    Ca VisUrat justifica aceasa atitudine cu aaaaaataaaaat de copilareasca replica "cand o-ti aduna maidanezii de pe strazi o sa imi pun si eu cainele in lesa" ma dezamageste. Tocmai el, care se vrea razboinicul luminii in presa romaneasca, baga asa o replica de grupa mare. Ca si cum pedeapsa cu inchisoarea pentru furt o sa se aplice la romani doar dupa ce toti rromii care fura sunt dupa gratis. Pai nu e asta double standard ?

    Evident, ca in orice disputa internautica s a ajuns si la "detest maidanezii - esti un criminal pentru ca detesti maidanezii - ba voi sunteti niste ignoranti -samd".

    Bottom line, faptul ca avem maidanezi pe strada (pe care eu personal i as eutanasia pana la ultimul, nu cu bata si cu injectie letala), n are absolut nici o legatura cu lesa si botnita obligatorii pentru cainele din dotarea proprie. E usor sa dai lectii de verticalitate in html, mai greu e sa actionezi personal in sensul schimbarii unor lucruri. E usor sa pretinzi schimbarea altora, e mai greu sa strangi rahatelul cainelui tau.

 

Drumul celor paishpe curbe

 

    Creux du Van  e una din destinatiile preferate de week end ale jurasienilor. E accesibila pe cateva trasee usoare, sau pentru puturosi - cu  masina pe un drum forestier. Am fost si eu duminica asta impreuna cu niste colegi mai sportivi, pe drumul celor 14 curbe. Din partea mea puteau fi 4 sau 40, era o zi de toamna faina si trebuia sa scap de febra musculara capatata la badminton.

 

    Ashadar, doamnelor si domnilor, Creux du Van

 

 

 

Am mai urcat putin pe marginea prapastiei si in fata noastra au aparut Alpii....Viata e mizerabila uneori, si marturisesc ca duminica nu eram in cea  mai buna dispozitie. Cu toate acestea, nu pot sa nu fiu recunoscatoare pentru ocazia extrem de rara de a avea o asemenea panorama...De obicei e ori prea soare ori prea intuneric. Dar duminica...no matter whom would have felt blessed.

 

Alpii...

 

 

Le Montblanc

 

 

Ce e frumos in Elvetia

    Iata intrebarea de 10 puncte.

 

    Sa incep prin a spune ca de un an de cand stau in Harlaul Elvetian (aka Neuchatel) am avut placerea sa cunosc vreo 6 elvetieni de la mama lor. La lucru e un mediu international si atmosfera e faina, ceea ce a dat nastere glumei "Bine ca nu is prea multi elvetieni in Elvetia".

    Daca ar fi o culoare, elvetienii ar fi gri irizat. Viata lor e o sinusoida atat de aplatizata, ca abia o mai distingi de abscisa. Isi cunosc partenerul de viata la gradinitia, isi aleg meseria pe care au ales o parintii lor (inca mai exista "Bresle"), tin cu dintii de originea lor cantonala (inainte de a fi elvetieni sunt "neuchatelois" "vaudois" "zurichois") si singurul lor sentiment intens este frica de a iesi din norma. Evident, natura umana isi spune cuvantul uneori...sa nu anticipam insa.

    Aseara am fost la o clatita cu un asemenea specimen, mandru de flat line ul vietii lui. Cum eram intr o dispozitie bataioasa am stupit cam toate aspectele vietzii cotidiene de pe malul lacului (asigurarile de sanatate monstruos de scumpe, zambetul prozacizat al oamenilor, sexismul mascat).

    Cotropita apoi de sentimente de culpabilitate, am incercat sa o dreg oarecum "Da' aveti munti frumosi".

    Munti care o iau la vale....Dupa prabusirea unei parti din Eiger, a urmat o avalansa impresionanta pe Dents-du-Midi. Unde se duce oare lumea asta?

 

Fata nordica a Eigerului (septembrie 2005)