Sau despre cum mi-am pierdut eu vorbele
Au fost niste ani cand aveam parul foarte lung, destul de lung cat sa ascunda niste stoluri mari mari de fluturi. Fluturii astia se hraneau cu tigari, lecturi in miez de noapte, Cohen si Doors. Si unul din versurile mele preferate era
"I'll always be a word man
Better than a bird man"
Odata pentru ca vorbele aveau pentru mine gust si miros si puteau alunga demonii si a doua oara pentru ca mi-a fost mereu frica sa zbor. Asa ca imi construiam castele fabuloase si peisaje romantice doar pentru mine; povestile mele, pentru mine, nescrise, doar spuse in soapta in gand imi erau casa si refugiu pentru stolul meu de fluturi.
De cativa ani insa - cred ca de la Marea Depresie incoace - mi-am pierdut cuvintele. Sigur, as putea da foarte simplu vina pe faptul ca vorbesc zilnic trei limbi diferite din care nici una nu e a mea. Ca mi-am mai largit cercul de interese si include si alte activitati decat cititul. Ca nu mai am timp sa scriu.
Dar adevarul adevarat e ca am crescut. Si cred ca mi s-a anulat accesul la Neverland.
Treaba asta n-as simti-o poate atat de acut daca nu m-as fi inscris la Germana unde o sa dau un examen si in cadrul acestui examen va trebui sa clocesc un text in treizeci de minute pe o tema "actuala", text care sa aiba introducere, cuprins si incheiere si ale caruri propozitii sa nu inceapa toate cu "eu cred" sau "autorul zice ca". Faptul ca nu mai am cuvinte si nici opinii - dupa cum am marturisit acum ceva timp - nu face decat sa ma adanceasca intr-o profunda criza existentiala.
Asta sau ceva manifestare a unui comportament evitant (exista expresia asta in romana?). Peste cativa ani o sa mi se spuna "Tacuta care picteaza bilutze".
Hello world!
vor 1 Jahr
Mai, mai cum ne plangem noi. Nu e viata asa de naspa, ti-o spune unul care se plange mai mult ca tine :).
AntwortenLöschenEu nu cred ca nu mai ai opinii, pur si simplu nu mai ai fie curaj, fie nu mai ai chef sa le spui cu voce tare. Daca ai sa stai cu propriile tare ganduri, seara, noaptea sau cand ai chef ai sa vezi ca ai opinii. E drept ca atunci cand stai de vorba cu altii nu mai zici nimic. Mi se intampla si mie sa nu pot sa scot ceva inteligent pe gura cand sunt de fata cu altii, asta e pentru ca ceilalti ne vor face sa platim intr-un fel sau altul pentru opiniile noastre. Fie vor face misto, fie ne vor ataca in toate felurile daca au alte opinii. Si dupa cum ziceam, fie ti-a frica sa nu face misto de tine, fie nu ai chef sa te atace. Din pacate asta vine cu varsta, insa nu neaparat a noastra, ci a celorlalti. Cand eram mai tineri (copii) eram si noi si ceilalti mai indulgenti unii cu altii.
Chestia aia pe care ai scris-o cu castele si peisaje romantice, eu inca imi mai construiesc, asa de refugiu de lumea din jur, e inca placut sa ma retrag acolo :).
Nu stiu de ce te plangi despre faza cu trei limbi straine, eu stau intr-un loc inca care se vorbeste una singura, pe care o vorbeste toata lumea mai bine sau mai prost, si daca nu o vorbesti foarte bine sau foarte prost, nimanui nu-i pasa. Si chiar daca am ocazia sa calatoresc tot una vorbesc. Ce n-as mai da sa vorbesc si eu doua limbi (nici una a mea) asa cum vorbeam candva.
Gata pe azi, poate mai scriu ceva data viitoare. Ai sters postul si implicit comentariul cu slujbele si aplicatiile si in care iti ziceam sa ai mila. Maine aplic din nou, si iar nu se mai poate vorbi nimic cu mine trei zile. Dar azi viata e misto, maine mai vedem noi :)
Interesant, io credeam ca nu ma plang ci ca descriu pur si simplu ce mi se intampla :). Si anume ca dintr-un om care se putea exprima corect si coerent am ajuns un ceva care tace si da din cap aprobator. O fi de la frica, cine ste.
AntwortenLöschenImi pare rau de comentariile sterse, bafta la job hunting!