Stateam cu un suc de cirese in poala si ma uitam la ei - el sfarteca meticulos sepiile violete proaspat prinse pe care ea avea sa le gateasca turistilor pierduti in toamna tarzie de pe insula iar ea, ea venise sa isi inmoaie calcaiele batatorite in apa jegoasa a portului, suflecandu-si fusta pana in susul coapselor, cum facuse probabil si cu patruzeci de ani in urma cand aveau mai multe vise decat riduri, langa aceeasi ancora care fix la patru douashtrei dup-amiaza, pe nouashpe septembrie, se prefacea impreuna cu umbra ei intr-o inimioara .