I love science

Ca asta am facut in majoritatea timpului azi, cu pauza de plaja o ora. Dupa cum spunea o alta participanta din proiect - these days I love my job.

E fain aici, imi miroase a adolescenta si Zorba, si Kazantzakis, a vant cald si a mare....Desi colegii mei se plang ca e prea comercial, si intr un fel au dreptate, e o statiune turistica, plina de baruri cu nume englezesti, unde se asculta pop ieftin si vechi de trei ani, mie imi place. Imi plac casele lor cubice si albe albe, si colacii atarnati in geamul fiecarui magazin, si golful din mijlocul orasului, cu terasele cocotate pe o stanca, si stradutele inclinate care duc toate spre port, si zambetul puternic al oamenilor. Nu stiu daca am voie sa spun asha, dar zambesc cu fortza. Si TRAIESC. Si nu sunt castrati emotional. Si vorbesc funny si sasait si imi vine sa ii iau in brate pe toti. 

 

 

Kali spera

 

 

Sau mai nichta, asha, cum o fi.

Am adormit aici

 

Shi m am trezit ....aici

 

Si pana duminica seara nu vreau sa mai aud de nik, decat cantece de greieri si valuri care se izbesc de pietre, si fashait de nisip sub picioare. Mai acasa decat acasa...

Cheile Podu' Dracului

       Mda, o povestioara scurta (mai interesante sunt pozele), despre o excursie de acum doua saptamani. Am fost undeva in Franta, undeva intre Thonon les Bains si Evian, ca sa prestam despre mai sus numitele Chei. Desi drumul e infiorator (pana la Geneva 1 ora, dup aia balarit dupa un tren spre Thonon inca fo ora, o ora cu trenu, ajuns la Thonon si aflat ca exista un autobuz spre kei, dar nimeni nu stie la ce ora), cele 45 (da patruzecisicinci) de minute de vizita (cu taxa de intrare 5 euro) se merita. Cheile is un fel de pestera gaurita, foarte fain amenajate, cu poduri suspendate si scari pentru orice pantofar care se respecta.  A se vedea dovada mai jos. Pacat insa de distanta si de sistemul informatic de trei lei al vecinilor francezi.