De cand n-am mai scris ultima oara mi s-au intamplat multe lucruri:
- am dat examene (examene pentru care mi-am ascutit skillzurile in procrastinare la maxim); sper sa trec, desi la oral partenera mea de proiect a gasit de cuviinta sa se sedeze si sa vorbeasca inceeeet si muuuult, asa ca n-am facut o figura prea buna :).
- ne-am depus actele (side note: B. s-a dus cu buletinul si io cu un dosar din care lipsea doar adeverinta de absolvire a gradinitei. Inainte sa le depunem, pe ele, pe acte, m-a mancat in dos sa mai verific odata daca sunt bune si conform site-ului oficial al starii civile din Zuerich nu erau. Pentru ca pe adeverinta mea de celibat scria ca doar nu sunt casatorita. Si cica trebe musai sa spuna si ce fel de necasatorita sunt, si anume divortzata, vaduva sau celibatara punct si simplu. Ma rog, spre norocul nostru, la Basel nu e chair asa de important si deci am reusit. Avem date, avem rendez-vous de pregatire a casatoriei, avem di tati)
- am rezervat o parte din sali (slava domnului ca am o maestra de ceremonii si o domnisoara de onoare, ca altfel nu-sh ce m-as face).
- am semnat contractul pentru un apart pe care l-am vazut doar in poze facute de B :D.
Am vazut ca s-au intamplat multe lucruri si pe la alte niveluri, care nu ma ating personal, si am observat niste paralele interesante.
In Romania, Basescu l-a bestelit pe Arafat in direct la TV. Arafat fiind un fel de model romanesc de integritate si simt civic, interventia lui Basescu a fost primita tare prost de o mare parte a populatiei. Care Arafat si-a luat gentutza si a demisionat iar populatia (sau ma rog, niste reprezentanti de-ai ei) au pus mana pe caramizi si s-au dus la furat telefoane. Ceea ce a convins guvernul sa retraga proiectul de lege, respectiv pe Arafat sa vina inapoi cu gentutza.
Acum, informatia cu bestelitul am citit-o si eu de la a 7a mana. Dupa ce am ascultat emisiunea incriminata, aia cu Base si cu Arafat, singurul lucru cu care sunt de acord e ca Basescu e gura sparta si profita de momentul cand consilierul lui de imagine e dus la pipi machen sa dea telefoane unde nu ii fierbe oala. Jignirile alea care i se imputa eu nu le-am auzit; n-am auzit nici macar fraze cat de cat similare cu celebra replica a lui Sarkozy despre farashe care a pus pe foc juma' de Frantza acu shase ani pe vremea asta.
Cu tot respectul pe care il am pentru Arafat pentru treburile pe care le-a miscat in Romania, eu sunt de parere ca protestul lui la TV a fost o miscare greshita. O "romanizare" a lui, daca vreti. Daca el si-a spus punctul de parere la momentul scrierii legii si colegii lui i-au replicat "hai mai, Raed, mai plimb-o de aici", si el era plin de sira spinarii, pai ala era momentul sa isi dea demisia. Dupa care putea sa vina la TV sa se justifice, de ce si cum. Dar nu e foarte etic sa critici institutia care te plateste. Si nici nu a reushit sa ii explice lui Base in alea 20 de minute care o sa fie exact impactul noii legi asupra sistemului de urgente (putini medici=impartiti intre doua servicii=mai putini medici la stat unde is platiti prost, dar asta n-am auzit-o din gura lui).
In fine, si-a dat demisia, acum cica revine, legea o fost retrasa si cu toate astea oamenii inca mai ies la bataie pe strada.
In fix acelasi timp in Elvetia, presedintele Bancii Nationale si-a dat demisia in urma unui scandal care, daca ar fi fost prezentat asa, ca un scenariu posibil, ar fi fost aratat cu degetul si toti ne-am fi rostogolit pe deasupra razand.
Elvetia e cunoscuta sub trei aspecte cliseistice - munti, ciocolata si secretul bancar. Asta din urma a facut multe valuri anul trecut, cand nemtii si-au cumparat niste date despre conturile unora care se evazau fiscal la greu de la niste whistleblowers elvetieni. Si partidul elvetian de extrema dreapta (ne vom referi la ei ca la "aia cu ciorile") au fost aia care au zbierat cel mai mult, ca asha ceva nu se poate, e o rushine, e inacceptabil, secretul bancar e o valoare nationala, e coasta din coasta identitatii statului.
Ei su acum cand aveti contextul, iata si povestea. Nevasta lu' domn presedinte, fosta traderitza si probabil in lipsa de adrenalina, si-o cumparat o juma' de milion de dolari (din contul comun) fix cu doua saptamani inainte ca onor sotzul sa fixeze pretzul pentru euro. Ceea ce, nu e asa e un fel de speculatie cu devize. Speculatie care aparea evident pe desfasuratorul de la banca. Si cand colo, ce sa vezi, extrasele de cont incriminante au fost obtinute de un tehnician (!!), date unui avocat cu legaturi la aia cu ciorile (!!), nici mai mult nici mai putin decat taticului aluia cu ciorile (un fel de Vadim mai cu rudotelul luat), de unde au ajuns la o doamna ministra. Domnul presedinte al bancii nationale si-a scos dosarelul cu mailul spre banca, trimis de pe adresa lu nevasta-sa, mailul lui spre nevasta-sa si reprezentantul bancii in care le spunea sa nu mai faca asemenea tranzactii pe la spatele lui. Toata aceasta aratare de chilotzei nu a folosit la nimic, nici macar raportul PWC in care scria clar ca treaba asta nu e ilegala (nici macar pentru ala care hotaraste indirect cat costa o valuta sau alta), pentru ca imaginea lui publica era deja destul de sifonata. Asa ca domnul a demisionat, pentru ca, citez "nu pot sa mi demonstrez nevinovatia".
Pe mine povestea m-a enervat la culme, desi n-am nici o inclinatie politica. Eu imi imaginam ca traim intr- un stat democratic unde, in mod normal, esti nevinovat pana la proba contrarie. Si unde nu se fac manarii de astea bananiere (orice tehnician IT are dreptul sa se chiorasca la mine in cont?!!! si nu e etic ca un membru al familiei mele sa isi cumpere valuta, dar e etic ca cel putin 5 oameni, dintre care un presedinte de partid si un ministru sa imi vada datele respective??!!).Si tot sper ca la un moment dat cineva sa ii potoleasca pe aia cu ciorile, dar se pare ca voi ramane cu speranta horcaind in coma.
Morala povestii e ca nu conteaza in ce tara traiesti, cat de destept/cu carte si spirit civic esti, daca pleci capul si iti dai demisia, ala care te-a bestelit o sa castige. Indirect. Chiar cu pretul unor "valori nationale" compromise.
Morala secundara a povestii e ca elvetienii nu ies in strada nici macar virtual. Si asta e oleaca trist.
NA: Am inceput sa scriu postul asta acum doua zile, evident intre timp s-au mai schimbat din informatii si uite de-aia n-o sa fiu eu niciodata jurnalist:).
