Merry Christmas

Sau Merry Xanax cum zic baietii care fac Fredo si Pidjin. De azi dimineata imi spun ca happiness is a state of mind...ca pot sa ma uit la orasul cenusiu si la viata mea romaneasca fututa si sa zambesc.

Mi a luat vreo 12 ore sa reusesc, with a little bit of help from random snowflakes, hot wine and some friends.

N am crezut ca intoarcerea in .ro in conditiile actuale (hm hm) ma va lovi atat de tare incat sa caut acum posibilitati de a ma duce cat mai repede in Elvetia.,,si stiu ca o sa fiu chicken si nu o sa plec pe 31 cum ar trebui sa o fac. Pentru ca e mama, pentru ca sunt niste prieteni pe care inca ii mai doare de mine, pentru ca...e prea scump, pentru ca o mie de alte motive de lamer.

Si uite asa, un nou Craciun, acelasi gust de cenusa in cerul gurii. I don t belong anywhere si nu stiu cat o sa mai am chef sa mai caut...

 

 

Weekend ul fain

-sau scurta poveste ilustrata -

 

    Asadar, duminica m am trezit la 6:30, ca sa iau trenul spre Montreux, sa vedem piata de Craciun si sa mergem eventual la un sanius, la Leysin, unde se anuntase ceva zapada.

Montreux e un orasel turistic, in principal o statiune de ski. Chiar la coborarea din gara se vede un colt din lacul Leman si alpii (fara zapada :D).

 

    Piata de Craciun era evident inchisa (duminica, ora 9, Elvetia =  nimic nu misca), asa ca am hotarat sa mergem la Chateau de Chillon, aflat intr un satuc de langa Montreux. Castelul fain, construit prin secolul XIII (daca imi aduc aminte bine) si largit/imbunatatit pana in secolul XIX. Arhitectura e simpla si extrem de practica (swiiiiiiiiissss) dar partea faina e ca trei ziduri dau spre lac, deci fiecare fereastra descopera ori un colt de munte, ori o fasie de lac.

 

    Am mers apoi la Piata de Craciun, care se deschisese intre timp. E fain obiceiul asta oarecum occidental. Toate standurile sunt decorate cu o tema comuna, si poti gasi orice de la specialitati traditionale (gen carnati, branza si migdale caramelizate) la esarfe indiene. Preturile nu sunt exagerat de mari, dar oricum erau peste posibilitatile mele (care am tinut sa intru fara datorii in noul an, deci am platit multe facturi), asa ca m am multumit sa admir figurinele artizanale, jucariile din blanita de iepure, bratarile orientale si tot felul de dulciuri "faites maison". Chestiile cu adevarat faine erau Atelierul lui Mos Craciun si un stand unde puteai sa iti sufli singur un glob de sticla.

   

    Am luat apoi trenul spre Aigele, pentru a urca la Leysin (o statiune de ski pe la 1200 de m). Ajunsi acolo am avut o oareshcare surpriza, pentru ca zapada cam lipsea. Am spionat skiurile oamenilor, care pareau a avea ceva zapada pe ele, dar am descoperit apoi ca era de proveninenta artificiala, asa ca nu am mai luat telecabina pana la 2000 de m.  Am urcat inca 200 de m cu un funicular, ca sa vedem o pista uscata si doua petice de zapada, de am inceput sa ne intrebam daca nu cumva vine primavara.

 

    Afacerea cu saniusul fiind astfel rezolvata, am coborat din nou in Aigle, de unde am luat trenul spre Sion. Sion by night - nik spectaculos, au doua castele faine, cocotate pe o colina si cam atat. Pentru o capitala de canton (e drept, unul din cele mai depopulate din Elvetia) -usor dezamagitor.  Am baut un vin fiert la piata de Craciun de acolo, si ne am intors la Montreux, sa parazitam pe cineva si sa vizitam centrul vechi. Au strazi inguste, strajuite de casute faine (atat de simple, and yet...) si o cascada fix in mijlocul orasului.

 

    Am reusit cu mult noroc sa prind ultimul tren spre Neuchatel, undeva pe la 23:00. Mi a parut rau ca nu eram intr o stare de spirit prea buna ca sa ma extaziez la maxim in fata tuturor peisajelor faine. Uneori ma gandesc ca Doamne Doamne o sa ma pedepseasca pentru depresie si o sa trebuiasca sa ma intorc in .ro, si abia atunci o sa imi dau seama ce viata faina am avut aici. Trecand peste singuratate, lipsa prietenilor si problemele financiare :)

Ca de obicei, urmeaza reportajul foto

  

Rasarit in Alpi

 

 

Chateau de Chillon

 

 

 

 

Cateva ferestre din castel

 

 

 

Atelierul lui Mos Craciun

 

 

Funicularul spre Leysin

 

Sus in Leysin

 

 

Montreux by night

 

2 motive jumate pentru un week end fain

Primul : mi a iesit un experiment (INCREDIBIL de simplu si eficient) - deci ma bucur. Asta dupa ce credeam ca sunt zeii impotriva mea luna asta (2 microscope failure and 1 other machine failure).

Al doilea: nu mai ninge la munte deci maybe, just maybe, o bere pentru mine intr o companie placuta ;).

Al doilea'  (prim): nu a trebuit sa imi donez rinichiul ca sa imi platesc facturile, dar contul meu rade foarte shtirb.

 

In alta ordine de idei, miercuri plec acasa. Cu lectia de anger management bine invatata.

 

 

Funny pics

Elvetia ma uimeste uneori. Nu stiu daca sa rad sau sa plang

 

Poftim reclama :)

 

 

Si poftim arhitectura :)

 

No snow

Dar e soare. Cu...nu cu dinti, cu colti, cu gheare si cu ce mai vreti voi. In limba romana, frig ca dracu.

Asa ca pozele de mai jos is complet anacronice. Or the sun is.

 

Un brad miiiiiiiiic

 

Si un brad MAAAAAAAAAARE

 

Si funny lights

 

 

 

 

 

Xmasy mood

Asta e mood ul meu astazi. Foarte "craciunesc". Am chef sa ninga, sa ninga mult...de altfel m am trezit de vreo doua ori azi noapte, sa ma uit pe geam, ca atunci cand aveam 10 ani si asteptam prima zapada. Mare dezamagire - astazi doar Alpii radeau cu fesul alb, aici la Neuch e ca in fiecare zi - cenusiu cu lac. Whatever.

Am chef sa merg prin magazine, sa ascult colinde, sa ma uit la oameni care isi fac cumparaturile de Craciun si sa miros brazi.

Si cred ca am sa fac greva in seara asta si am sa plec mai devreme, ca sa imi satisfac hatarul. Si sa fac poze cu braduti. Preferabil nemiscate. Nemiscate ele, pozele. (cred ca asta e unul din ultimele posturi pe care le mai scriu in romaneste, pana nu ma fac de ras cu totul)

Geneva

Am reusit si eu in sfarsit sa imi vizitez partea de familie care locuieste la Geneva. In ciuda ploii nasoale de sambata am reusit sa ne plimbam putin pe la Gradina Botanica (micuta), am vizitat ceva muzeu de ceramica si dup amiaza am fost la CERN.

Faza zilei (sau a noptii mai bine zis) a fost cand ne am hotarat sa mergem cu masina pe Saleve,in Franta, sa admiram orasul de sus. De notat este faptul ca mica escapada trebuia sa dureze o jumate de ora, pentru ca eram invitati la cineva la masa in partea cealalta de oras. Trecand peste faptul ca am intrat pe autostrada gresita si am ocolit Le Saleve de 3 ori pana am gasit drumul care urca, treaba care ne a luat cam 40 de minute, am ajuns in sfarsit in padurea inzapezita de pe varf. Prima zapada pe care o vad anul asta!.

In timp ce faceam poze de noapte, mai apar 2 oameni. Ii salutam bucurosi in franceza, ei ne raspund in romana, noua ne pica fata in grup, dupa care mie imi pica fata..individual,pentru ca tipa era o fosta colega de a mea de scoala generala. Asa ca legea numerelor mari si a luat o in freza din nou. Evident ca am ras mult dup aia, care e posibilitatea sa ne intalnim la miezul noptii in padure in Elvetia :).

Duminica am fost la un parc zoologic (nu pot sa ii spun gradina zoologica, e prea mult) sa vedem doua capre si trei vaci, intr o gradina alpina (un fel de gradina botanica, dar doar cu flora alpina si am descoperit niste blocuri faine.

Urmeaza reportajul foto:

 

Pentru Oana :)

 

Pentru Ada:

 

 

Floricele

 

Confluenta Arve-Rhone (ala curat e Arve :))

 

Suntem cumva in Barcelona ? :)

 

 

Geneva noaptea

 

Si un bradut de craciun pe zi :) (Astazi cel al doamnei care ne a invitat la masa)

 

 

Inca nu ninge....

Dar ploua cu spume. Si e frig, si bate vantul.

I

Subtilitatea e ca personajul cu fes albastru este un ski maniac precum si un tip foarte foarte fun, pe care n o sa il mai vad pana cand da coltul ierbii. Ca sa citez din clasici "I m only happy when there's a meter of fresh powder". El. Io o sa sufar in tacere, pentru ca mi am pierdut partenerul de conversatii intelijente. In afara de cazul in care ma apuc de ski.

Despre nimic

Am observat ca ma sperii ingrozitor cand primesc comentarii. Am inceput sa scriu aici ca sa nu mai povestesc aceleasi istorii de 5 ori pe messenger. Ma gandesc insa ca "blogosfera" (uahaa cum suna) e destul de mare cat sa nu nimereasca prea multi oameni necunoscuti pe aici.

Otherwise, astept cu nerabdare sa ninga si la mine in sat, ca sa ma plimb precum Ally McBeal pe langa vitrinele decorate (din octombrie), in drum spre niciunde.

Si in plus, Mos Neculai (Nicolae? Nicholas? Kloisu? :D) s a dus pe la copii mai cuminti, nici macar un bat cu fundita n am primit anul asta :(

Compliments to the chef

Imi place de fata asta. Scrie cum vorbim noi. Noi the gang. Whatever's left of it. Am ajuns blogea addict :).

Pentru nostalgici

De la Mada mi se trage (sper sa se emotioneze si ea umpic :) )

 

Surprize 1 

Surpriza 2

 

Mi e dor...de codite :)

 

After Berlin

Inapoi la Schweitz asadar. Am incercat aseara sa imi fortez norocul si sa pierd avionul, dar nu am reusit.

Uitandu ma eu pe harta, mi am spus ca o ora jumate este "laaaaaaaaaaaarjeman sufisan" ca sa ma duc de la hotelul care era langa aeroportul Tegel pana in Alexander Platz si dup aia la aeroportul Tegel inapoi.

M am urcat deci in metrou (aveam de schimbat o data) si prima surpriza neplacuta a fost ca era mai lent decat calculasem io (cam 2 minute pe statie si numa pana in Potsdamer Platz erau fo' 15 asha). A doua surpriza extrem de neplacuta a fost cand doamna aia dragutza care spunea "peronul pe partea links, zuruck  bleiben" alea alea a zis o poveste mai lunga. Io n am inteles nik, decat doua statii mai incolo, cand mi am dat seama ca linia pe care eram io era deviata spre aeroportu alalalt. In mod normal m as fi amuzat, da acuma era cursa contra timp - nu sa ajung la Alexander Platz ci drecului inapoi la aeroport.

Ceea ce am facut, dupa ce am scos capu' ca hamsteru din gura de metrou sa vad si io ce se intampla in super Potsdam.

 

Altfel intoarcerea acasa e dureroasa, mi au venit niste facturi de la doctor, deci maine pun anunt ca imi vand un rinichi, ca sa le pot plati.

Sistemul de asigurari de sanatate in Elvetia e simplu: e mai bine sa te asiguri la popa, ca sa se roage mult pentru tine, sa nu te imbolnavesti pentru ca altfel, indiferent cat ii prima ta de asigurare, oricum dai din buzunarul tau pentru majoritatea "prestatiilor".

Umor elvetian

- pregatiti batistele -

 

Un esantion de umor involuntar elvetian

"Uau, ai vazut barul ala, ce fain e, au mobile adunate din strada, scaune desperecheate...si cestile la fel, n au doua din acelasi set. Ce mijto e, chiar ma simt bine cand merg acolo. E excelent"

"A, deci te simti confortabil, ca la tine acasa"

"Ba pardon, io mi am cumparat toata mobila de la IKEA, da?!"

 

Asta e din aceeasi serie cu "ce fericiti trebuie sa fie indienii,asa saraci si fara griji" (n am mai revazut personajul respectiv ever since)

Tema pentru acasa

Deci mi am luat tag. Deci da. Adica ma citesc oameni :D (ma rog, cel putin Maddish).

Profesori care m au influentat  (+/-)

 

+ Diriga mea din 5-8 - pe care pana si parintii mei o stiu drept "Diriga" (sorry pentru diriga noastra, Mada :) ). Diriga era profa de franceza si cu ea am invatat "le francais en chantant", trecand prin cantece de gradinita, pana la Renaud si Brel. Ii multumesc in gand de fiecare data cand oamenii, dupa ce ma aud debitand, ma intreaba daca sunt din Geneva, sau de pe undeva din Franta.  

+ Profa de chimie din 5-8. O doamna super tare, care arunca cu buretele dupa corijenti, dar care m a lasat singura in laborator in clasa a 8 a,spunandu mi "Fa tot ce vrei tu, numa nu da foc". Chimie fac, ever since.

+ Profu de fizica polimerilor din facultate. Relatia noastra a debutat cu o inclestare de dinti (pe un subiect stiintific). Pentru ca am avut dreptate am primit un cd cu mult jazz bun. Si multe invitatii la filarmonica. Am ramas cu Miles Davis in cap de atunci.

- Profa de chimie din liceu - aproape ma hotarasem sa dau la info dupa 4 ani cu ea, noroc de ailalta, ca m a remotivat

- Niste multi profi din facultate. Blazaj, blazaj, shade n peisaj pe malul Bahluiului.

+/- Fostul meu sef de aici. Am invatzat muuuuulte lucruri la nivel stiintific si de asemnea, prin exemplul lui personal, cum sa fii un manager execrabil. De aia e fost :).

 

Vanatoarea elvetiana

   

 

    Avand in vedere ca soarta m a aruncat in Neuchatel (care are tupeul sa imi spuna ca soarta si o face omul cu mana lui sa scrie de o suta de ori pe o foaie dictando "Ma bucur din suflet ca m am nascut in Romania), unde populatia feminina o depaseste cam cu 1/3 pe cea masculina, iar din aia masculina de ramane, jumate e gay, ma invart intr un cerc de femei singure. Aceste femei singure ma tarasc periodic la "vanatoare", recte la baut nenumarate ceaiuri/beri/sucuri prin diverse baruri, la ceas de seara. Ii spun "vanatoare" pentru ca, dupa cateva iesiri de genul asta, m am prins ca sunt folosita pe post de "chaperon". Conversatia este aproape inexistenta, ochii femeilor alearga prin jur, cautand o tinta. Si cand tinta e gasita, eu nu mai exist. Masculul e privit. analizat, cantarit. Daca e in parametrii corespunzatori, i se zambeste, i se flutura din gene sau i se face cu ochiul, dupa caz. De cele mai multe ori demersurile raman sterpe, femeia se intristeaza si reia placa "elvetienii sunt plicticosi, insipizi, si lasi". Pe langa asta mai au prostul obicei de a si impusca nevestele cu pistolul de ordonanta cand ii apuca amocul.

    Aseara am repetat experienta cu o colega din Franta. Mergand spre bar m am autoblestemat ca am zis iar "da", desi stiam ca ma asteapta o seara gri, gri irizat.

    Dupa ce am facut un pic de bar hopping, am revenit la punctul de plecare, un bar care se cheama "Trois pieces et demi". Ne am asezat la masa cu niste tipi, pentru ca era singurul loc liber. Partea hilara a constant intr un "asl pls"  live (ca jpegul era inclus, avea fusta scurta si plete blonde) de care n am mai auzit in viata mea. Cati ani aveti/cum va cheama/UNDE LUCRATI/ ce faceti in week end/va place sa skiati si asa mai departe. Colega mi a luat o inainte si ne a dat de gol ca facem "nanotehnologie", ceea ce i a umilit la culme pe baieti, ei fiind agricultori (ca sa nu zic grajdari).

    E drept ca eu n am iesit niciodata la vanatoare in Romania, cred ca nu mai sunt la curent cu ultimele tactici in materie de agatat, dar baietii astia ne au facut CV ul in 10 minute. Cu jpeg cu tot. Si cred ca ne au dat si o nota la sfarsit. Notabila a fost expresia lor cand au auzit ca sunt romanca. La inceput ma jignea, acum incepe sa ma amuze efortul pe care il fac sa isi ascunda teama. Subliniez de asemenea ca nu am nici un complex de discriminare, sau cel putin n am avut pana acum. Cred ca tocmai incepe sa se formeze.

   

 

Macar bancul zilei de azi...

Rockerii americani isi scriu cu rockerii rusi: "Noi suntem cei mai adevarati rockeri din lume, avem cei mai jerpeliti blugi, pe care nu ni i-am dat jos de 2 ani de zile. Avem cel mai slinos par si cele mai murdare tricouri, nu ne-am mai spalat de ani de zile...si ca sa va aratam cat de adevarati rockeri suntem noi ne stergem la cur cu scrisoarea asta". Primesc raspuns de la rockerii rusi: "Rockerii adevarati nu se sterg la cur"

Masculin/Feminin

    Ma duc acum sa ma intalnesc cu o doamna. O doamna adevarata (>50) adica, pe care am cunoscut o in niste imprejurari mai ciudate, asupra carora nu voi mai reveni :). Doamna asta era foarte deprimata ca l-a parasit pe sotul ei. Nu ca a fost parasita, ci ca l-a parasit.

Si a luat cainele,s a mutat in alt oras (recte ala unde stau io), si a cumparat mobila si a facut o foarte mare si urata depresie. Desi sotul ei e un "mitocan egoist" care "nu stie sa vorbeasca si nu are nici o urma de suflet", care a abuzat o fizic (si pe ea si pe copiii lor), doamna asta si a dat seama  ca nu poate trai singura. Mergem in seara asta sa sabatorim impacarea cu sotul ei cel netrebnic.

    Daca nu m as intalni cu ea, m as intalni probabil cu alta doamna. Una care ii aproape de "adevarata" (>40) si care isi doreste un copil. Problema e ca nu are o relatie. Well, de fapt, acum are o relatie, dar de cateva saptamani, iar ea isi doreste un copil. Chiar i a propus proaspatului ei prieten urmatoarea varianta: ea se insemineaza artificial, dar ei raman impreuna sa creasca copilu' lui John Doe. Asta ca sa nu se simta bietul mascul prea strans cu usa. Marturisesc ca am obligat o sa faca un exercitiu de empatie, sa se puna in locul saracului om. Nu mi a raspuns.

    Morala acestor povesti e cat de usor fac femeile compromisuri. Cat de multe cerem de la barbati (conform fisei tehnice a lu' "Charming Prince 6.0" ) si pana la urma ne multumim cu unu "Bald Accountant 2.0". Ma intristeaza istorisirile astea pe care le ascult din lipsa de ceva mai bun de facut. Sa fie oare disperarea de a avea "un statut social"? Nevoia de "protectie" psihica? Teama de a nu muri singur(E)? De ce in noi exista mai multe seminte ale disperarii decat in barbati?

 

   

   

Ironii din ceatza

    Pe vremea cand catzaram cu Florian si nu reuseam sa trecem de un pasaj, aveam o vorba "Ii bun, de acu pot sa ma apuc de badminton." Era un fel de jignire suprema intre noi doi, autoflagelarea la putere maxima.

    Ei bine, eu chiar m am apucat de badminton. In aceste saptamani se desfasoara turneul diviziei N (aia in care lucrez eu adica) si am reusit performanta sa pierd 4 meciuri din 4. Ce spune asta despre mine?

    Ca in continuare imi iese gradul 6a la catzarat :)).

 

Povestiri de acasa

   

E timpul sa marturisesc sincer ca am inceput acest blog inspirata de VisUrat si de Maddish. 

    Maddish mi a fost colega de liceu si ne a unit, printe altele si pasiunea pentru jurnalism. Acum ea face jurnalism, eu fac nanotehnologie :).

    Pe Vis Urat nu il cunosc personal, dar m am bucurat cand mi au trimis oamenii linkuri spre blogul lui, spunand admirativ "Uite-l pe asta, e destept, iesean de-al tau". L-am citit, mi a placut, mi-am spus in gand "mai nasc si in Moldova oameni". Am incrucisat degetele sa ii traiasca blogul, sa aiba cat mai multi vizitatori, ca poate, poate si-or mai schimba si altii mentalitatile. 
    Dar cum orice minune tine trei zile (in cazul asta 3 saptamani de cand e ViUrat la favorite), iata ca ziaristul meu preferat povesteste cum si a "renegat" cainele in fata organului de paza si ordine, caine care era fara lesa si botnita intr un loc public. Treaba justificata prin faptul ca respectivul caine nu musca, nu latra, nu e periculos si in plus, "la maidanezii aia nu va uitati"?

    Ca posesor de caine (in Romania) si cititor obsesiv compulsiv de materiale despre dresaj/ingrijire mi s-a ridicat nivelul adrenalinei sky high. Am auzit de atatea ori in .ro replica "nu musca, doamna",pentru ca apoi respectiva potaie sa sara la potaia mea (tinuta in lesa).

Sa admitem insa ca animalul lui VisUrat e un adevarat lord, extrem de bine crescut, care trece strada doar pe culoarea verde a semaforului si prefera o negociere civilizata cu un caine vagabond, decat saritul direct la beregata.

    Ca VisUrat nu isi tine cainele in lesa ma deranjeaza mai putin. Totul e acceptabil pana la primul accident de masina. Al cainelui. Sub masina.
    Ca VisUrat justifica aceasa atitudine cu aaaaaataaaaat de copilareasca replica "cand o-ti aduna maidanezii de pe strazi o sa imi pun si eu cainele in lesa" ma dezamageste. Tocmai el, care se vrea razboinicul luminii in presa romaneasca, baga asa o replica de grupa mare. Ca si cum pedeapsa cu inchisoarea pentru furt o sa se aplice la romani doar dupa ce toti rromii care fura sunt dupa gratis. Pai nu e asta double standard ?

    Evident, ca in orice disputa internautica s a ajuns si la "detest maidanezii - esti un criminal pentru ca detesti maidanezii - ba voi sunteti niste ignoranti -samd".

    Bottom line, faptul ca avem maidanezi pe strada (pe care eu personal i as eutanasia pana la ultimul, nu cu bata si cu injectie letala), n are absolut nici o legatura cu lesa si botnita obligatorii pentru cainele din dotarea proprie. E usor sa dai lectii de verticalitate in html, mai greu e sa actionezi personal in sensul schimbarii unor lucruri. E usor sa pretinzi schimbarea altora, e mai greu sa strangi rahatelul cainelui tau.

 

Drumul celor paishpe curbe

 

    Creux du Van  e una din destinatiile preferate de week end ale jurasienilor. E accesibila pe cateva trasee usoare, sau pentru puturosi - cu  masina pe un drum forestier. Am fost si eu duminica asta impreuna cu niste colegi mai sportivi, pe drumul celor 14 curbe. Din partea mea puteau fi 4 sau 40, era o zi de toamna faina si trebuia sa scap de febra musculara capatata la badminton.

 

    Ashadar, doamnelor si domnilor, Creux du Van

 

 

 

Am mai urcat putin pe marginea prapastiei si in fata noastra au aparut Alpii....Viata e mizerabila uneori, si marturisesc ca duminica nu eram in cea  mai buna dispozitie. Cu toate acestea, nu pot sa nu fiu recunoscatoare pentru ocazia extrem de rara de a avea o asemenea panorama...De obicei e ori prea soare ori prea intuneric. Dar duminica...no matter whom would have felt blessed.

 

Alpii...

 

 

Le Montblanc

 

 

Ce e frumos in Elvetia

    Iata intrebarea de 10 puncte.

 

    Sa incep prin a spune ca de un an de cand stau in Harlaul Elvetian (aka Neuchatel) am avut placerea sa cunosc vreo 6 elvetieni de la mama lor. La lucru e un mediu international si atmosfera e faina, ceea ce a dat nastere glumei "Bine ca nu is prea multi elvetieni in Elvetia".

    Daca ar fi o culoare, elvetienii ar fi gri irizat. Viata lor e o sinusoida atat de aplatizata, ca abia o mai distingi de abscisa. Isi cunosc partenerul de viata la gradinitia, isi aleg meseria pe care au ales o parintii lor (inca mai exista "Bresle"), tin cu dintii de originea lor cantonala (inainte de a fi elvetieni sunt "neuchatelois" "vaudois" "zurichois") si singurul lor sentiment intens este frica de a iesi din norma. Evident, natura umana isi spune cuvantul uneori...sa nu anticipam insa.

    Aseara am fost la o clatita cu un asemenea specimen, mandru de flat line ul vietii lui. Cum eram intr o dispozitie bataioasa am stupit cam toate aspectele vietzii cotidiene de pe malul lacului (asigurarile de sanatate monstruos de scumpe, zambetul prozacizat al oamenilor, sexismul mascat).

    Cotropita apoi de sentimente de culpabilitate, am incercat sa o dreg oarecum "Da' aveti munti frumosi".

    Munti care o iau la vale....Dupa prabusirea unei parti din Eiger, a urmat o avalansa impresionanta pe Dents-du-Midi. Unde se duce oare lumea asta?

 

Fata nordica a Eigerului (septembrie 2005)

 

 

Bine am venit !

Bine am venit pe noul meu blog!

Dupa un an agitat aici in tzara cantoanelor, a lacurilor, a branzei, a ciocolatei si marmotelor m am hotarat sa testez si eu placerile cathartice ale "blogitului". Sa imi arunc frustrarile in eter, sa ma cert virtual cu romanii bine integrati si sa ma plang celor ca mine...Celor care au vrut sa isi amputeze partea din suflet care ii chema acasa si n au reusit.

Schyssdraeggzuegli inseamna "camp follower", cel care urmeaza...Este folosit in special in contextul marelui carnaval de la Basel (Basel Fastnacht), dar despre asta intr o insemnare viitoare...

 

Welcome to my kingdom :)