Iata intrebarea de 10 puncte.
Sa incep prin a spune ca de un an de cand stau in Harlaul Elvetian (aka Neuchatel) am avut placerea sa cunosc vreo 6 elvetieni de la mama lor. La lucru e un mediu international si atmosfera e faina, ceea ce a dat nastere glumei "Bine ca nu is prea multi elvetieni in Elvetia".
Daca ar fi o culoare, elvetienii ar fi gri irizat. Viata lor e o sinusoida atat de aplatizata, ca abia o mai distingi de abscisa. Isi cunosc partenerul de viata la gradinitia, isi aleg meseria pe care au ales o parintii lor (inca mai exista "Bresle"), tin cu dintii de originea lor cantonala (inainte de a fi elvetieni sunt "neuchatelois" "vaudois" "zurichois") si singurul lor sentiment intens este frica de a iesi din norma. Evident, natura umana isi spune cuvantul uneori...sa nu anticipam insa.
Aseara am fost la o clatita cu un asemenea specimen, mandru de flat line ul vietii lui. Cum eram intr o dispozitie bataioasa am stupit cam toate aspectele vietzii cotidiene de pe malul lacului (asigurarile de sanatate monstruos de scumpe, zambetul prozacizat al oamenilor, sexismul mascat).
Cotropita apoi de sentimente de culpabilitate, am incercat sa o dreg oarecum "Da' aveti munti frumosi".
Munti care o iau la vale....Dupa prabusirea unei parti din Eiger, a urmat o avalansa impresionanta pe Dents-du-Midi. Unde se duce oare lumea asta?
Fata nordica a Eigerului (septembrie 2005)
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen