Vanatoarea elvetiana

   

 

    Avand in vedere ca soarta m a aruncat in Neuchatel (care are tupeul sa imi spuna ca soarta si o face omul cu mana lui sa scrie de o suta de ori pe o foaie dictando "Ma bucur din suflet ca m am nascut in Romania), unde populatia feminina o depaseste cam cu 1/3 pe cea masculina, iar din aia masculina de ramane, jumate e gay, ma invart intr un cerc de femei singure. Aceste femei singure ma tarasc periodic la "vanatoare", recte la baut nenumarate ceaiuri/beri/sucuri prin diverse baruri, la ceas de seara. Ii spun "vanatoare" pentru ca, dupa cateva iesiri de genul asta, m am prins ca sunt folosita pe post de "chaperon". Conversatia este aproape inexistenta, ochii femeilor alearga prin jur, cautand o tinta. Si cand tinta e gasita, eu nu mai exist. Masculul e privit. analizat, cantarit. Daca e in parametrii corespunzatori, i se zambeste, i se flutura din gene sau i se face cu ochiul, dupa caz. De cele mai multe ori demersurile raman sterpe, femeia se intristeaza si reia placa "elvetienii sunt plicticosi, insipizi, si lasi". Pe langa asta mai au prostul obicei de a si impusca nevestele cu pistolul de ordonanta cand ii apuca amocul.

    Aseara am repetat experienta cu o colega din Franta. Mergand spre bar m am autoblestemat ca am zis iar "da", desi stiam ca ma asteapta o seara gri, gri irizat.

    Dupa ce am facut un pic de bar hopping, am revenit la punctul de plecare, un bar care se cheama "Trois pieces et demi". Ne am asezat la masa cu niste tipi, pentru ca era singurul loc liber. Partea hilara a constant intr un "asl pls"  live (ca jpegul era inclus, avea fusta scurta si plete blonde) de care n am mai auzit in viata mea. Cati ani aveti/cum va cheama/UNDE LUCRATI/ ce faceti in week end/va place sa skiati si asa mai departe. Colega mi a luat o inainte si ne a dat de gol ca facem "nanotehnologie", ceea ce i a umilit la culme pe baieti, ei fiind agricultori (ca sa nu zic grajdari).

    E drept ca eu n am iesit niciodata la vanatoare in Romania, cred ca nu mai sunt la curent cu ultimele tactici in materie de agatat, dar baietii astia ne au facut CV ul in 10 minute. Cu jpeg cu tot. Si cred ca ne au dat si o nota la sfarsit. Notabila a fost expresia lor cand au auzit ca sunt romanca. La inceput ma jignea, acum incepe sa ma amuze efortul pe care il fac sa isi ascunda teama. Subliniez de asemenea ca nu am nici un complex de discriminare, sau cel putin n am avut pana acum. Cred ca tocmai incepe sa se formeze.