Eu fiind aia care n-am vazut American Pie (pretenii stiu de ce - cred ca fac gluma asta a 5-a oara, da m-ati traumatizat fratilor :) ), n-am vazut nici o parte din Indiana Jones. Si pentru ca eram oarecum datoare sa merem la un film ales de altcineva decat de mine, ne-am dus sa-l vedem pe Harisson Ford la 65 de ani cum pocneste din bici.
Atata timp cand spectatorul intelege conceptul de Indiana Jones io zic ca filmul nu e rau. Daca spectatorul sus mentionat se asteapta la rezolvarea unor probleme psihologice complicate, atunci filmul poate fi ignorat. Ceea ce au observat aia cu care m-am dus si care erau IJ fans a fost ca unele aspecte puteau fi dezvoltate umpic mai mult, sa intelegem si noi cum ajung oamenii pe mal dupa ce au cazut pe o cascada de 100 de m. Sau finalul (ma rog, pre-finalul), care pe mine una chiar ma interesa si care e ceva foarte scurt de genul bam-bam-we-win-you-loose-and-burn. Dar altfel atmosfera ii faina, jungla, morminte, maya, alea, chiar si umpic de schmoosing pentru romantici... M-a motivat sa le vad si pe alelalte 3 cand oi avea vreo duminica ploioasa la dispozitie (not hard in Neuchatel).
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen