Buon giorno, principessa!

 

  (pentru ca mie imi place tare mult sa fac "daruri egoiste" de genul prajituri cu capshuni pe care omul care le primeste se simte musai obligat sa le imparta cu mine, pentru ca asha ii politicos, nu?)

 

    Ca de obicei, tren de noapte pana acolo, ca asha le shade bine studentilor indragostiti de sbb. Nu stiam exact daca ne-am urcat in vagonul bun, pentru ca ultimii metri i-am parcurs in fuga, dupa ce the basler a inteles ca nu ii ca shi cum ne-am fi facut vre un check in si o sa strige careva dupa noi sau eventual o sa ne astepte, asha ca ne-am oprit in fatza compartimentului cu numarul 56, compartiment a carui usha tocmai mi se inchidea in nas. Bat politicos, iese un chel si il intreb frumos daca asta ii vagonul 311. El zice ranjind ca da, io zic, atunci buna seara, sa ne instalam deci. Chelului ii pica fatza si da sa imi trantesca usha peste deshte, zicandu-mi ca el o rezervat toata cusheta (in spatele lui se itzea o forma feminina imbufnata) de patru. Io ii explic ca tough luck, cusheta e de shase, si noi suntem ailalti doi. Chelul, frantzuz de felul lui incepe sa scoata fum pe nari, ca el o platit patru locuri si vrea sa fie singur cu pretena lui, pretena care incepuse si ea sa devina pamantie la fatza. In momentul asta pe mine m-o bushit un ras isteric de copil de patru ani care o vazut prima data cuvantul cu p scris pe usha liftului si the Basler, cu maturitatea-i caracteristica s-o dus cu chelul sa aranjeze ceva cu controlorul. In final ne-o gasit noua locuri intr-o cusheta de patru goala, si sper ca sexul de l-or facut aia pana la Roma o meritata hassle-ul ce l-am tras noi prin doua vagoane. 

 

    Cazarea de am rezervat-o pe net a fost la Casa Olmata. In mail-ul primit de la ei era explicat foarte clar cum se ajunge acolo, foarte aproape de gara si foarte aproape de centru, asa ca n-am avut probleme sa gasim strada. The Basler vede o fatzada mijto, cu ceva ushi nichelate si zice, aici ii. Dar nu, surpriza, Casa Olmata era cladirea de-alaturi, cu tencuiala scorojita si obloanele cazand. Aventurieri de felul nostru am intrat totusi si bine am facut. Pensiunea (hostelul, cum vreti sa ii ziceti) e tinuta de niste romani, extrem de simpatici si amabili. Camerele nu sunt super elegante, si mobila e de la targul de vechituri, dar nu sunt animale mishunatoare (mai putin doi tzantari), totul sclipeste de curatenie si miroase fain. Si oricum is in renovari, asha ca daca o merge cineva acolo la anul o sa stea regesthe. Plus terasa de la etajul 5 absolut bestiala, cu vedere spre Colosseum. Plus pretul super moka per persoana/ noapte.

 

    Prima destinatie a fost evident Colosseumul, unde am stat la prima din multele cozi si am fost verificati in dinti si rucsaci.  Observatia de baza a fost "bah, tu ti dai seama ca astia au facut lucruri care au durat mai mult de 2000 de ani?". Dupa ce ne-am chinuit sa aflam cam pe unde ar fi stat Caesarul (si am descoperit cu greu ca intra prin poarta din nord), am hotarat sa ne indreptam spre o pizza. Am facut cea mai proasta alegere posibila, un restaurant micut cu terasa de pe via Cavour, care era fix langa o pompa de benzina. Alternativa ar fi fost cel alaturat de langa ghena de gunoi :). Mancarea e relativ ieftina, chiar si la Roma (7 euro media pentru o pizza sau ceva paste), dar cafeaua - pazea. Faimosul "capucinno e cornetto con crema" (acesta din urma fiind un banal croissant cu un mot de vanilie) poate ajunge la 12 euro. Atentie la preturile afisate, pentru ca ele nu includ serviciul la masa (care poate sa coste fix cat cafeaua :).

 

    Dup amiaza am petrecut-o pe la Columna lui Traian si in Il Vitoriano. Acesta din urma e un monument inaltat in cinstea lui Victor Emanuel al II lea, si italienii au cica o parere proasta despre el (e un fel de Tour Eiffel al Romei) - ca ii prea mare, ca din cauza lui nu se vede Capitoliul si in plus seamana cu o mashina de scris. O fi. Noua ne-o placut cum se vede Roma de sus si basilica Ara Coeli, care e accesibilia si de la etajul 2 din Vittoriano.

 

 

    Am trecut apoi pe langa Teatrul Marcello (aparent la fel de faimos precum Colosseum ul la vremea lui si poate chiar mai interesant pentru ca fo 20 de generatii o tot modificat la arhitectura lui), si am traversat Tibrul (TVR-ul :))) spre Insula Tiberina, unde am lenevit umpic.

 

Eram oarecum obositi, asha ca am plecat spre hotel cu ideea sa facem un dush si sa mergem sa mancam ceva, dar filmul s-a rupt la "am ajuns la hotel", unde am dormit 12 ore.

 

    Proaspeti ca doua floricele, am plecat sambata dimineata spre Vatican sa vedem cum joaca Dumnezeu "schere, stei, papier" cu Adam . Dupa o calatorie spooky cu metroul din Roma (ala din Bucuresti e mai curat, mai fain si mai prietenos), bineinteles ca am ratat intrarea la muzeu, si am ajuns in fata la basilica Sf: Petru. Acolo era o super coada si un afis cum ca nu e voie cu bricege, cutite si alte alea. Noi fiind inarmati pana in dinti, ne-am apucat sa cautam un loc de ascuns swiss knife uril; ne-au facut cu ochiul niste coloane, dar cand sa prestam am vazut ca cineva isi pitise deja cutitul de vanatoare acolo :). Noua ne-a ramas optiunea "sub detectoarele de metale nefolosite". Moment in care ne-am hotarat ca parca n-am incepe ziua la biserica, asa ca am lasat shishurile acolo si am plecat spre Muzeul Vaticanului, unde coada era cam de dimensiunea aleia de am asteptat io la ea sa imi iau viza pentru America. A mers insa destul de repede si jumate de ora plus o lectie de germana mai tarziu eram in Capela Sixtina, care e intr-adevar tare tare frumoasa. Am crezut ca dupa cele 15000 de reproduceri vazute n-o sa ma impresioneze, dar nu se compara cu nici o poza pe care am vazut-o pana acum. E breath taking. In ciuda catralionului de oameni care se calca pe picioare. Am facut poze pe shest, dupa care am batut din gene si i-am explicat omului ca treeeebuie sa vedem si domul si a mers :D. Nu am urcat pana sub cupola, am preferat sa ma uit fo 20 de minute la Pieta, care mie personal mi se pare cea mai frumoasa Madona ever.

 

    Am aflat apoi cu durere in suflet si stomac ca restaurantele in Italia au o pauza dup-amiaza de la 15 la 19, asa ca ne-am consolat cu o inghetzata langa Fontana di Trevi, unde am inaugurat noul trade-mark.

 

    Am vizitat Panteonul, care ii si el impresionant, cu o cupola perfect semisferica, cu deschidere in centru prin care nu ploua :), am vazut niste acrobati chilieni super-bazati in Piazza Navona, precum si un mim (un fel de annoying cow in varianta umana) si am facut primul meu portret "cu cerut voie"  unui chelner din piata dela Rotonda.

      

    Pentru cina the Basler m-o tarat in San Lorenzo, ceva cartier din dosul garii, la un restaurant pe care il recomand calduros, food-wise si price-wise (Da Franco ar Vicoletto), unde singurul lucru nasol sunt indienii care vand breloace si ochelari cu leduri din 5 in cinci minute.   

 

    Duminica am vrut sa ne lasam bagajele la gara, dar am descoperit ca nu au safe-uri ci e ca la noi, da bagaju na bagaju peste tejghea, si cum coada o concura serios pe aia de la Vatican, ne-am intors spasiti la hotelul de la care ne decazasem, si oamenii au fost super de treaba si ne-au tinut rucsacii.      

 

    Toata ziua ne-am plimbat de nebuni, mi s-a bagat mana cu forta in Boca della Verita (acum scriu cu coatele), am lalait prin cartierul evreiesc care ii foarte luminos si friendly si mai ferit de turisti, am avut placerea sa mirosim niste rromi de-ai nostri in Campo di Fiori (unde e statuia lui Giordano Bruno, care imi aduce aminte mai mult de dementori decat de Darth Vader), ne-am plimbat pe Corso si Via Condotti, cautand primul magazin Bulgari, am vazut Scara Spaniola, dar n-am indraznit sa urcam printre sutele de oameni tolaniti ca mushtele la soare, am urcat pe Quirinal, am trecut prin intersectia celor 4 fantani (super fain) si ..gata. Cu bataturile si insolatia aferente.

 

    N-am priceput azi dimineata de ce trenul o stat 3 ore pe ceas in Brig, dar ma rog, o fi avand sbb-ul vre-un motiv.

 

    Mi-a placut Roma mai mult decat ma asteptam, io fiind foarte negatively biased apropos de Italia. Dar in afara de serviciile acre si de cafeaua scumpa, am avut doar surprize placute. Amatorii de arta si de istorie sunt evident acasa la ei, dar eu cred ca sunt locuri care nu ii pot lasa indiferenti nici pe profanii ca mine. Si sunt sigura ca nu le-am descoperit pe toate :).

 

Ca de obicei, multe poze, aiciulea mai jos....