Dupa ce saptamana trecuta am vazut Jeune Homme, o comedie elvetiana din 2006 despre un tanar din Zurich care se hotaraste sa fie au-pair la Geneva pentru un an ca sa isi plateasca studiile, i-a venit randul lui Die Schweizermacher.
Am citit despre filmul asta pe ceva forum gen casa romanilor din elvetia, cum ca nu e pe de-a intregul inca aplicabil la societatea elvetiana de azi, dar nici foarte departe nu e. Pe scurt, e povestea a doi ofiteri de la controle des habitants (doi "beamteri"), care trebuie sa faca dosarul unor oameni care au aplicat pentru cetatenie elvetiana. Primul analizat este un italian casatorit cu o elvetianca, a doua persoana e o dansatoare iugoslava si in final un cuplu de nemti, el doctor psihiatru, ea ceva hausfrau. A fost destul de ciudat sa ma uit cu the Basler alaturi la filmul asta, si io sa zic "breh, nu se poate sa fie asha" si el "uai, ai fi uimita, din pacate chiar mai e asha").
Cei doi Schweizermacheri (Bodmer - bad cop si Fischer, beamter in formare - good cop) is petrec diminetile de duminica urmarind candidatii pentru a nota daca acestia din urma si-au inaltat steagul elvetian pe casa au ba. Totul e verificat si notat, de la meniul zilnic, la abilitatea de a face fondue, la starea apartamentului, la culoarea sacului de gunoi )!!!) si calitatea perdelelor, plus detaliile administrative de genul cand ati fost ultima data bolnav si care e situatia contului dumneavoastra. Mie singura chestie cu adevarat amuzanta mi s-a parut lectia de chuchrichäshtli, chäibe und so ("ch" in sg e un horcait similar h ului olandez sau j ului spaniol, din gat si cu multa saliva). Ma gandesc ca pentru cei care au trecut prin procesul de integrare adaptare si naturalizare nu e amuzant sa isi aduca aminte de vizitele inopinate ale politiei. Similar, alora de tre sa treaca nu le vine a rade. Iar elvetienilor - poate, alora din Jura, care nu se jeneaza de cat is de obtuzi.
Dar in final, desi azi procesul de obtinere a cetateniei e ceva mai lax (cica nu se mai fac vizite acasa und so), ideea de baza, cum ca musai trebuie sa fii ca toti ceilalti, cu sacul de gunoi gri si nu de alta culoare, si sa stand out of the crowd cat mai putin e din pacate de foarte mare actualitate. Of of mai mai.
Dar in final, desi azi procesul de obtinere a cetateniei e ceva mai lax (cica nu se mai fac vizite acasa und so), ideea de baza, cum ca musai trebuie sa fii ca toti ceilalti, cu sacul de gunoi gri si nu de alta culoare, si sa stand out of the crowd cat mai putin e din pacate de foarte mare actualitate. Of of mai mai.
Uai, acuma ii la noi umpic de nebuneala, dar cand se termina vom presta despre o copiere ilegala :)
AntwortenLöschenBuahahaha. Venus din Milo.... Buaaaaaaahahahahahahahaaaaaaa. Tare.
AntwortenLöschenDa, si cum apuc sa vad si eu filmul??? Please. Filmu. Adresa mea este:
:)
Pretty please with diabetic sugar on the very top.
Da, similar cu ce spui tu apropos de frouleine, zicea unu undeva ca sa asculti germana elvetiana e ca si cum ai auzi-o pe Venus din Milo ragaind cu pofta. Might be. Mie ch din Basel si ala din Berna mi se pare cute. Ala din Zuri, adevarat, ma zgarie si pe mine (pana si pe mine!!!!)
AntwortenLöschenpe mine m-a "prins" administratoru incercand sa pun un sac de gunoi de culoarea "gresita" in tomberon, ca cica nu-l iau gunoierii. mai sa faca criza, asta micu. nu-s convins ca era elvetian, am o banuiala ca tot vreo nationalitate conlocuitoare fost-est-europeana, carele acum is mai catolici decat papii. cica trebe din ala mov, ca ala inseamna ca ai platit taxa. de ce s-or face si de alte culori, albastru, de exemplu, ca a meu, fara taxa, imi scapa. asa, la tzeapa?!?
AntwortenLöschenmai vad cate-o domnisoara diafana, delicata si extrem de atragator aratatoare, bai si cand deschide gura cu un chorkait din ala tip chchch-ce-ai zis mai sus, ma scoate din mintz. cum se poate, bai, adica nu e compatibil! si totusi e. ichhh chhhasse ess.