Pentru nostalgici

De la Mada mi se trage (sper sa se emotioneze si ea umpic :) )

 

Surprize 1 

Surpriza 2

 

Mi e dor...de codite :)

 

After Berlin

Inapoi la Schweitz asadar. Am incercat aseara sa imi fortez norocul si sa pierd avionul, dar nu am reusit.

Uitandu ma eu pe harta, mi am spus ca o ora jumate este "laaaaaaaaaaaarjeman sufisan" ca sa ma duc de la hotelul care era langa aeroportul Tegel pana in Alexander Platz si dup aia la aeroportul Tegel inapoi.

M am urcat deci in metrou (aveam de schimbat o data) si prima surpriza neplacuta a fost ca era mai lent decat calculasem io (cam 2 minute pe statie si numa pana in Potsdamer Platz erau fo' 15 asha). A doua surpriza extrem de neplacuta a fost cand doamna aia dragutza care spunea "peronul pe partea links, zuruck  bleiben" alea alea a zis o poveste mai lunga. Io n am inteles nik, decat doua statii mai incolo, cand mi am dat seama ca linia pe care eram io era deviata spre aeroportu alalalt. In mod normal m as fi amuzat, da acuma era cursa contra timp - nu sa ajung la Alexander Platz ci drecului inapoi la aeroport.

Ceea ce am facut, dupa ce am scos capu' ca hamsteru din gura de metrou sa vad si io ce se intampla in super Potsdam.

 

Altfel intoarcerea acasa e dureroasa, mi au venit niste facturi de la doctor, deci maine pun anunt ca imi vand un rinichi, ca sa le pot plati.

Sistemul de asigurari de sanatate in Elvetia e simplu: e mai bine sa te asiguri la popa, ca sa se roage mult pentru tine, sa nu te imbolnavesti pentru ca altfel, indiferent cat ii prima ta de asigurare, oricum dai din buzunarul tau pentru majoritatea "prestatiilor".

Umor elvetian

- pregatiti batistele -

 

Un esantion de umor involuntar elvetian

"Uau, ai vazut barul ala, ce fain e, au mobile adunate din strada, scaune desperecheate...si cestile la fel, n au doua din acelasi set. Ce mijto e, chiar ma simt bine cand merg acolo. E excelent"

"A, deci te simti confortabil, ca la tine acasa"

"Ba pardon, io mi am cumparat toata mobila de la IKEA, da?!"

 

Asta e din aceeasi serie cu "ce fericiti trebuie sa fie indienii,asa saraci si fara griji" (n am mai revazut personajul respectiv ever since)

Tema pentru acasa

Deci mi am luat tag. Deci da. Adica ma citesc oameni :D (ma rog, cel putin Maddish).

Profesori care m au influentat  (+/-)

 

+ Diriga mea din 5-8 - pe care pana si parintii mei o stiu drept "Diriga" (sorry pentru diriga noastra, Mada :) ). Diriga era profa de franceza si cu ea am invatat "le francais en chantant", trecand prin cantece de gradinita, pana la Renaud si Brel. Ii multumesc in gand de fiecare data cand oamenii, dupa ce ma aud debitand, ma intreaba daca sunt din Geneva, sau de pe undeva din Franta.  

+ Profa de chimie din 5-8. O doamna super tare, care arunca cu buretele dupa corijenti, dar care m a lasat singura in laborator in clasa a 8 a,spunandu mi "Fa tot ce vrei tu, numa nu da foc". Chimie fac, ever since.

+ Profu de fizica polimerilor din facultate. Relatia noastra a debutat cu o inclestare de dinti (pe un subiect stiintific). Pentru ca am avut dreptate am primit un cd cu mult jazz bun. Si multe invitatii la filarmonica. Am ramas cu Miles Davis in cap de atunci.

- Profa de chimie din liceu - aproape ma hotarasem sa dau la info dupa 4 ani cu ea, noroc de ailalta, ca m a remotivat

- Niste multi profi din facultate. Blazaj, blazaj, shade n peisaj pe malul Bahluiului.

+/- Fostul meu sef de aici. Am invatzat muuuuulte lucruri la nivel stiintific si de asemnea, prin exemplul lui personal, cum sa fii un manager execrabil. De aia e fost :).

 

Vanatoarea elvetiana

   

 

    Avand in vedere ca soarta m a aruncat in Neuchatel (care are tupeul sa imi spuna ca soarta si o face omul cu mana lui sa scrie de o suta de ori pe o foaie dictando "Ma bucur din suflet ca m am nascut in Romania), unde populatia feminina o depaseste cam cu 1/3 pe cea masculina, iar din aia masculina de ramane, jumate e gay, ma invart intr un cerc de femei singure. Aceste femei singure ma tarasc periodic la "vanatoare", recte la baut nenumarate ceaiuri/beri/sucuri prin diverse baruri, la ceas de seara. Ii spun "vanatoare" pentru ca, dupa cateva iesiri de genul asta, m am prins ca sunt folosita pe post de "chaperon". Conversatia este aproape inexistenta, ochii femeilor alearga prin jur, cautand o tinta. Si cand tinta e gasita, eu nu mai exist. Masculul e privit. analizat, cantarit. Daca e in parametrii corespunzatori, i se zambeste, i se flutura din gene sau i se face cu ochiul, dupa caz. De cele mai multe ori demersurile raman sterpe, femeia se intristeaza si reia placa "elvetienii sunt plicticosi, insipizi, si lasi". Pe langa asta mai au prostul obicei de a si impusca nevestele cu pistolul de ordonanta cand ii apuca amocul.

    Aseara am repetat experienta cu o colega din Franta. Mergand spre bar m am autoblestemat ca am zis iar "da", desi stiam ca ma asteapta o seara gri, gri irizat.

    Dupa ce am facut un pic de bar hopping, am revenit la punctul de plecare, un bar care se cheama "Trois pieces et demi". Ne am asezat la masa cu niste tipi, pentru ca era singurul loc liber. Partea hilara a constant intr un "asl pls"  live (ca jpegul era inclus, avea fusta scurta si plete blonde) de care n am mai auzit in viata mea. Cati ani aveti/cum va cheama/UNDE LUCRATI/ ce faceti in week end/va place sa skiati si asa mai departe. Colega mi a luat o inainte si ne a dat de gol ca facem "nanotehnologie", ceea ce i a umilit la culme pe baieti, ei fiind agricultori (ca sa nu zic grajdari).

    E drept ca eu n am iesit niciodata la vanatoare in Romania, cred ca nu mai sunt la curent cu ultimele tactici in materie de agatat, dar baietii astia ne au facut CV ul in 10 minute. Cu jpeg cu tot. Si cred ca ne au dat si o nota la sfarsit. Notabila a fost expresia lor cand au auzit ca sunt romanca. La inceput ma jignea, acum incepe sa ma amuze efortul pe care il fac sa isi ascunda teama. Subliniez de asemenea ca nu am nici un complex de discriminare, sau cel putin n am avut pana acum. Cred ca tocmai incepe sa se formeze.

   

 

Macar bancul zilei de azi...

Rockerii americani isi scriu cu rockerii rusi: "Noi suntem cei mai adevarati rockeri din lume, avem cei mai jerpeliti blugi, pe care nu ni i-am dat jos de 2 ani de zile. Avem cel mai slinos par si cele mai murdare tricouri, nu ne-am mai spalat de ani de zile...si ca sa va aratam cat de adevarati rockeri suntem noi ne stergem la cur cu scrisoarea asta". Primesc raspuns de la rockerii rusi: "Rockerii adevarati nu se sterg la cur"

Masculin/Feminin

    Ma duc acum sa ma intalnesc cu o doamna. O doamna adevarata (>50) adica, pe care am cunoscut o in niste imprejurari mai ciudate, asupra carora nu voi mai reveni :). Doamna asta era foarte deprimata ca l-a parasit pe sotul ei. Nu ca a fost parasita, ci ca l-a parasit.

Si a luat cainele,s a mutat in alt oras (recte ala unde stau io), si a cumparat mobila si a facut o foarte mare si urata depresie. Desi sotul ei e un "mitocan egoist" care "nu stie sa vorbeasca si nu are nici o urma de suflet", care a abuzat o fizic (si pe ea si pe copiii lor), doamna asta si a dat seama  ca nu poate trai singura. Mergem in seara asta sa sabatorim impacarea cu sotul ei cel netrebnic.

    Daca nu m as intalni cu ea, m as intalni probabil cu alta doamna. Una care ii aproape de "adevarata" (>40) si care isi doreste un copil. Problema e ca nu are o relatie. Well, de fapt, acum are o relatie, dar de cateva saptamani, iar ea isi doreste un copil. Chiar i a propus proaspatului ei prieten urmatoarea varianta: ea se insemineaza artificial, dar ei raman impreuna sa creasca copilu' lui John Doe. Asta ca sa nu se simta bietul mascul prea strans cu usa. Marturisesc ca am obligat o sa faca un exercitiu de empatie, sa se puna in locul saracului om. Nu mi a raspuns.

    Morala acestor povesti e cat de usor fac femeile compromisuri. Cat de multe cerem de la barbati (conform fisei tehnice a lu' "Charming Prince 6.0" ) si pana la urma ne multumim cu unu "Bald Accountant 2.0". Ma intristeaza istorisirile astea pe care le ascult din lipsa de ceva mai bun de facut. Sa fie oare disperarea de a avea "un statut social"? Nevoia de "protectie" psihica? Teama de a nu muri singur(E)? De ce in noi exista mai multe seminte ale disperarii decat in barbati?

 

   

   

Ironii din ceatza

    Pe vremea cand catzaram cu Florian si nu reuseam sa trecem de un pasaj, aveam o vorba "Ii bun, de acu pot sa ma apuc de badminton." Era un fel de jignire suprema intre noi doi, autoflagelarea la putere maxima.

    Ei bine, eu chiar m am apucat de badminton. In aceste saptamani se desfasoara turneul diviziei N (aia in care lucrez eu adica) si am reusit performanta sa pierd 4 meciuri din 4. Ce spune asta despre mine?

    Ca in continuare imi iese gradul 6a la catzarat :)).

 

Povestiri de acasa

   

E timpul sa marturisesc sincer ca am inceput acest blog inspirata de VisUrat si de Maddish. 

    Maddish mi a fost colega de liceu si ne a unit, printe altele si pasiunea pentru jurnalism. Acum ea face jurnalism, eu fac nanotehnologie :).

    Pe Vis Urat nu il cunosc personal, dar m am bucurat cand mi au trimis oamenii linkuri spre blogul lui, spunand admirativ "Uite-l pe asta, e destept, iesean de-al tau". L-am citit, mi a placut, mi-am spus in gand "mai nasc si in Moldova oameni". Am incrucisat degetele sa ii traiasca blogul, sa aiba cat mai multi vizitatori, ca poate, poate si-or mai schimba si altii mentalitatile. 
    Dar cum orice minune tine trei zile (in cazul asta 3 saptamani de cand e ViUrat la favorite), iata ca ziaristul meu preferat povesteste cum si a "renegat" cainele in fata organului de paza si ordine, caine care era fara lesa si botnita intr un loc public. Treaba justificata prin faptul ca respectivul caine nu musca, nu latra, nu e periculos si in plus, "la maidanezii aia nu va uitati"?

    Ca posesor de caine (in Romania) si cititor obsesiv compulsiv de materiale despre dresaj/ingrijire mi s-a ridicat nivelul adrenalinei sky high. Am auzit de atatea ori in .ro replica "nu musca, doamna",pentru ca apoi respectiva potaie sa sara la potaia mea (tinuta in lesa).

Sa admitem insa ca animalul lui VisUrat e un adevarat lord, extrem de bine crescut, care trece strada doar pe culoarea verde a semaforului si prefera o negociere civilizata cu un caine vagabond, decat saritul direct la beregata.

    Ca VisUrat nu isi tine cainele in lesa ma deranjeaza mai putin. Totul e acceptabil pana la primul accident de masina. Al cainelui. Sub masina.
    Ca VisUrat justifica aceasa atitudine cu aaaaaataaaaat de copilareasca replica "cand o-ti aduna maidanezii de pe strazi o sa imi pun si eu cainele in lesa" ma dezamageste. Tocmai el, care se vrea razboinicul luminii in presa romaneasca, baga asa o replica de grupa mare. Ca si cum pedeapsa cu inchisoarea pentru furt o sa se aplice la romani doar dupa ce toti rromii care fura sunt dupa gratis. Pai nu e asta double standard ?

    Evident, ca in orice disputa internautica s a ajuns si la "detest maidanezii - esti un criminal pentru ca detesti maidanezii - ba voi sunteti niste ignoranti -samd".

    Bottom line, faptul ca avem maidanezi pe strada (pe care eu personal i as eutanasia pana la ultimul, nu cu bata si cu injectie letala), n are absolut nici o legatura cu lesa si botnita obligatorii pentru cainele din dotarea proprie. E usor sa dai lectii de verticalitate in html, mai greu e sa actionezi personal in sensul schimbarii unor lucruri. E usor sa pretinzi schimbarea altora, e mai greu sa strangi rahatelul cainelui tau.

 

Drumul celor paishpe curbe

 

    Creux du Van  e una din destinatiile preferate de week end ale jurasienilor. E accesibila pe cateva trasee usoare, sau pentru puturosi - cu  masina pe un drum forestier. Am fost si eu duminica asta impreuna cu niste colegi mai sportivi, pe drumul celor 14 curbe. Din partea mea puteau fi 4 sau 40, era o zi de toamna faina si trebuia sa scap de febra musculara capatata la badminton.

 

    Ashadar, doamnelor si domnilor, Creux du Van

 

 

 

Am mai urcat putin pe marginea prapastiei si in fata noastra au aparut Alpii....Viata e mizerabila uneori, si marturisesc ca duminica nu eram in cea  mai buna dispozitie. Cu toate acestea, nu pot sa nu fiu recunoscatoare pentru ocazia extrem de rara de a avea o asemenea panorama...De obicei e ori prea soare ori prea intuneric. Dar duminica...no matter whom would have felt blessed.

 

Alpii...

 

 

Le Montblanc

 

 

Ce e frumos in Elvetia

    Iata intrebarea de 10 puncte.

 

    Sa incep prin a spune ca de un an de cand stau in Harlaul Elvetian (aka Neuchatel) am avut placerea sa cunosc vreo 6 elvetieni de la mama lor. La lucru e un mediu international si atmosfera e faina, ceea ce a dat nastere glumei "Bine ca nu is prea multi elvetieni in Elvetia".

    Daca ar fi o culoare, elvetienii ar fi gri irizat. Viata lor e o sinusoida atat de aplatizata, ca abia o mai distingi de abscisa. Isi cunosc partenerul de viata la gradinitia, isi aleg meseria pe care au ales o parintii lor (inca mai exista "Bresle"), tin cu dintii de originea lor cantonala (inainte de a fi elvetieni sunt "neuchatelois" "vaudois" "zurichois") si singurul lor sentiment intens este frica de a iesi din norma. Evident, natura umana isi spune cuvantul uneori...sa nu anticipam insa.

    Aseara am fost la o clatita cu un asemenea specimen, mandru de flat line ul vietii lui. Cum eram intr o dispozitie bataioasa am stupit cam toate aspectele vietzii cotidiene de pe malul lacului (asigurarile de sanatate monstruos de scumpe, zambetul prozacizat al oamenilor, sexismul mascat).

    Cotropita apoi de sentimente de culpabilitate, am incercat sa o dreg oarecum "Da' aveti munti frumosi".

    Munti care o iau la vale....Dupa prabusirea unei parti din Eiger, a urmat o avalansa impresionanta pe Dents-du-Midi. Unde se duce oare lumea asta?

 

Fata nordica a Eigerului (septembrie 2005)