Bilutele

"Lonely" incepe cu "low".

Si cum pictam eu bucuroasa la 10 noaptea vineri seara (dear lord, cat de patetic) imi suna telefonul. Telefonul ala pe care nu ma suna mama de 7 (shapte!) ori in jumate de ora, sa ma bage in boale, ca dup-aia, cand raspund cu inima in gat, gandindu-ma ca a mierlit-o careva sau cainele a fost hartanit de dulaul vecinului, ma intreaba candid "si ce mai faci?" . Deci mi-a sunat telefonul zic, si cum eram prea concentrata asupra minunatelor bilutze de le pictam, nu m-am uitat cine imi tulbura melancolia mea est-europeana din borcanele cu acrylics si raspund.

R., R. de la work, R. my lady friend care a reusit sa isi imbete invitatii (din nou! - si aici vorbesc din proprie experienta - oamenii care merg la R. trebuie sa se pregateasca psihic sa fie indopati cu tot felul de bunatatzuri de pe cinci continente, toate bine stropite cu diverse treburi mai mult sau mai putin - de obicei mai mult- alcoolice) si nu putea sa doarma. Si daca nu merg la o bere. Iar eu- EU, care n-am avut o viata sociala "de aia" carevasazica niciodata - m-am uitat cu JIND la borcanele cu acryilics si bilutele mele bestiale si am zis pierita "da, sa vad cand e busul".

Pe care l-am luat in directia "Titty Twister". Da, fix asa se keama barul de roackeri unde am aterizat cu R. Si mi-am dat seama ca is batrana. Si blazata. Si ca au trecut secole, ere de cand nu m-am mai pupat cu cineva pe o canapea din coltul barului, cum faceau doi tinerei acolo de aveam sa cantam in cor "get a room". Si dupa ce am interactionat cu niste oameni asa cum scrie in manualul Socializarea in Societatea .ch (namely "Si, de unde esti" "Si ce faci" "Mie imi place foarte mult aici la voi" - toate astea ca sa ii pot spune profei de germana marti ca da, am facut exercitii de exprimare orala :))) am parasit-o pe R. care nu dadea semne sa i se fi facut suficient de somn si m-am intors in barlog. Unde am pictat.

Deci da, probabil ca imi merit soarta :).