Bilutele

"Lonely" incepe cu "low".

Si cum pictam eu bucuroasa la 10 noaptea vineri seara (dear lord, cat de patetic) imi suna telefonul. Telefonul ala pe care nu ma suna mama de 7 (shapte!) ori in jumate de ora, sa ma bage in boale, ca dup-aia, cand raspund cu inima in gat, gandindu-ma ca a mierlit-o careva sau cainele a fost hartanit de dulaul vecinului, ma intreaba candid "si ce mai faci?" . Deci mi-a sunat telefonul zic, si cum eram prea concentrata asupra minunatelor bilutze de le pictam, nu m-am uitat cine imi tulbura melancolia mea est-europeana din borcanele cu acrylics si raspund.

R., R. de la work, R. my lady friend care a reusit sa isi imbete invitatii (din nou! - si aici vorbesc din proprie experienta - oamenii care merg la R. trebuie sa se pregateasca psihic sa fie indopati cu tot felul de bunatatzuri de pe cinci continente, toate bine stropite cu diverse treburi mai mult sau mai putin - de obicei mai mult- alcoolice) si nu putea sa doarma. Si daca nu merg la o bere. Iar eu- EU, care n-am avut o viata sociala "de aia" carevasazica niciodata - m-am uitat cu JIND la borcanele cu acryilics si bilutele mele bestiale si am zis pierita "da, sa vad cand e busul".

Pe care l-am luat in directia "Titty Twister". Da, fix asa se keama barul de roackeri unde am aterizat cu R. Si mi-am dat seama ca is batrana. Si blazata. Si ca au trecut secole, ere de cand nu m-am mai pupat cu cineva pe o canapea din coltul barului, cum faceau doi tinerei acolo de aveam sa cantam in cor "get a room". Si dupa ce am interactionat cu niste oameni asa cum scrie in manualul Socializarea in Societatea .ch (namely "Si, de unde esti" "Si ce faci" "Mie imi place foarte mult aici la voi" - toate astea ca sa ii pot spune profei de germana marti ca da, am facut exercitii de exprimare orala :))) am parasit-o pe R. care nu dadea semne sa i se fi facut suficient de somn si m-am intors in barlog. Unde am pictat.

Deci da, probabil ca imi merit soarta :).

4

Ieri am trezit buburuza asta somnoroasa care se ascunsese intre geamuri sa astepte Martisorul si am rugat-o sa faca un mic control de calitate margelelor proaspat inshirate - am trecut.

Rewriting history

De cand tot bantui pe bloguri si forumuri am dezvoltat o fobie fata de oamenii care isi sterg posturile. Pe forumuri mai ales e oribil, toti ceilalti participanti la discutie par niste neterminati care delireaza fiecare pe limba lui.

Cu toate astea, avand io o saptamana mai nasoala si citind "Eat, pray, love" m-am hotarat ca viata profesionala imi papa prea mult din viata privata si am cautat dovada. 25% din posturile din anii trecuti sunt despre work iar 33% contin macar o referinta la work. Si cum asta nu este un blog despre work ci despre celalat eu, ala care e 100% eu (sau cel putin ar vrea sa fie) - well, le-am casapit pe toate.

Multumiri la scena deschisa

Lui Explorish. Pentru ca acum e posibil sa revedeti posturi mai vechi daca va e cumva dor :)
Mult mult thank you!

Stateam cu un suc de cirese in poala si ma uitam la ei - el sfarteca meticulos sepiile violete proaspat prinse pe care ea avea sa le gateasca turistilor pierduti in toamna tarzie de pe insula iar ea, ea venise sa isi inmoaie calcaiele batatorite in apa jegoasa a portului, suflecandu-si fusta pana in susul coapselor, cum facuse probabil si cu patruzeci de ani in urma cand aveau mai multe vise decat riduri, langa aceeasi ancora care fix la patru douashtrei dup-amiaza, pe nouashpe septembrie, se prefacea impreuna cu umbra ei intr-o inimioara .

Poza de luni (cu intarziere)

"Buna ziua, domnule Basilisc" spun de fiecare data in gand cand trec podul de pe care ranjeste jumatate misterios, jumatate ironic , si mi se pare ca am ajuns in Casa cea mai potrivita din Hogwarts.

Epoca de piatra

Fara internet adica :). Si cik va mai dura cateva zile, destul cat sa imi reiau pasiunile din ciclul "Alte lucruri la care AW nu se pricepe" (voi posta niste poze in curand), sa-mi revizuiesc planurile de viitor inexistente, respectiv sa ma car in mijlocul saptamanii la B. unde e cald si bine si viata e frumoasa.

Maine e o zi foarte speciala pentru var-miu. Si anume va presta o frumoasa sustinere de teza. Nu-mi vine a crede ca saptamana viitoare se face anul de cand mi-am tras particula in fata numelui si ca din Gretel am ajuns baba vrajitoare care le promite altor copii turta dulce a aceleiasi frumoase particule. Oh well. Sa ii tinem pumnii, zic.