Freitag, 19. September 2008
Got it
Donnerstag, 18. September 2008
I'm in the club
Donnerstag, 11. September 2008
Oh, wait, I AM a superstar :))
“ I believe all those doing research works in nanotechnology and nanoscience have been at least once frustrated out of their minds by what I like to call the “dimension gap”. Numerous techniques have now been developed to analyse nanobjects and nanostructures but there are few manipulation tools which allow us to move them. I mean, I am not asking for the atomic assembler Fenyman predicted, I would just like a gigantic tweezer to move micelles around. Or to place caps on holes. Selectively. And yet my fingers are too large to hold that kind of instrument. I believe stimuli responsive systems fill this gap. I see temperature, pH or light as my own personal tweezer that I can switch on or off just by pushing the “heat on” or the micropipette button. And this allows me to control the motion at the nanoscale.”
Montag, 8. September 2008
I m dating a superstar =))
Google being our best friend...luati de-aici (Thomas D. il keama pe copia faimoasa a lu The Basler).



Mittwoch, 3. September 2008
En route les croutes!
Dupa ce am schimbat trii trenuri si un autobuz postal (v-am spus ca ador autobuzele postale, care te duc cu viteza vantului si a gandului in cele mai ascunse vagauni ?) am ajuns la Barmasse (1400 m) de unde urma sa urcam spre Cabane Brunet (2100 m). Dupa o scurta poveste instructiva a lui J., in care ne-a avertizat ca sunt niste portiuni mai abrupte, dar poteca prin padure nu prea e umblata, deci o sa avem muuulta liniste, doamnele si-au insurubat betzele, io mi-am pus bocancii si am pornit la drum. Am aflat rapid ca « niste portiuni mai abrupte » inseamna ca se mere aproape in patru labe, in timp ce in restul drumului, care cica e mai lin numa se urca in draci pe trepte de radacini J. Pe la jumate, spre oripilarea totala a lui J. moasa histrionica a gasit momentul potrivit sa marturiseasca cum ca ea a facut un infarct acu fo’ cinci ani si nu ii sigura ca se cuvine sa faca atata efort. M. a ramas mai in urma cu ea sa ii faca resuscitare la nevoie iar noi ceilalti am continuat cu mici pauze de poze.
From mont_rogneux_blog |
From mont_rogneux_blog |
From mont_rogneux_blog |
Dupa cum unii dintre noi stiu (K J ? ), una dintre puterile mele magice este sa gasesc fructe de padure, si m-am bucurat mult ca am reushit sa mananc fragi pentru prima oara anul asta (care in franceza se keama « fraise des bois », ca si cum ar exista fo’ comparatie). De asemenea, ultimii doua sute de metri i-am parcurs extrem de incet, pentru ca am nimerit intr-un camp de afine cum n-am vazut in viata mea.
From mont_rogneux_blog |
Ajunsi la cabana am facut un mic picnic pe iarba, deoarece dormitorul nu era pregatit. In plus am fost informati cu multa condescendenta ca nu se poate sa ne schimbam meniul de seara ales by default de J. cu o fondue specialitatea casei. The Basler a adormit ca un prunc la soare si cativa dintre noi care inca mai aveau plamani si genunchi valabili am hotarat sa mai urcam 200 de metri, sa vedem ghetarul Petit Combin ceva mai de aproape.
From mont_rogneux_blog |
Dupa o partida zgomotoasa de Uno am dormit fratzeste in dormitorul comun si ne-am trezit la 6 pentru a doua parte a excursiei, care a constat in urcatul pe Mont Rogneux (3083 m). O. e neamtz, deci ne-a parasit pentru a mere inapoi la work, oamenilor cu infarcturi sau tendinite cronice la activ li s-a sugerat o excursie mai scurta, asha ca spre varf am pornit 6 la ora 8. Prima parte a drumului a fost tare faina, am gasit din nou afine, am fluierat dupa niste marmote grase grase si ne-am oprit pentru picnic pe marginea unui lac glaciar albastru ca ochii lui the Basler.
From mont_rogneux_blog |
Chestia aia din spatele lacului e creasta pe care urma sa urcam. Daca vi se pare ca e o movila imensa de grohotis ce risca sa o ia la vale in fiecare clipa nu va inselati. Rekunosc burtos ca numai de ruhsine fata de J. si pentru ca era un vant oribil si n-aveam geaca nu am propus sa ii astept romantic pe malul lacului. Pana la urma urcushul a fost acceptabil, mai o pauza, mai o gentiana...
From mont_rogneux_blog |
Am ajuns cu totii sanatosi sus (vorba lui M. « si-acu sa vina careva sa ne dea jos »), unde am vazut trei centimetri de Mont Blanc si o priveliste absolut bestiala asupra vaii Bagne.
From mont_rogneux_blog |
From mont_rogneux_blog |
From mont_rogneux_blog |
Prima suta de metri la coborare a fost absolut cumplita. Nu mi-am dat seama la urcat cat de abrupta este (tipic), asa ca m-am trezit cap de coloana pe un fel de vaga poteca de 40 de cm latime care avea grohotis miscator in stanga si hau in dreapta, asta atunci cand nu facea o curba de 90 de grade, ca sa fie haul in fatza. Cu mult anxiety management am reusit sa cobor cu bine si de asta sunt aici, boasting about it. Restul drumului a fost sacaitor la genunchi, dar almiteri piece of cake, ne-a luat doar doua ore.
From mont_rogneux_blog |
Am recuperat restul trupei de la cabana si am pornit spre Lourtier pe o varianta cica mai putin abrupta dupa capul lui J. Imi mentin in continuare preferinta pentru scurt si abrupt (da’ nu pe langa prapastie) decat lung si ushor inclinat. Trei ore si muuulta conversatie mai tarziu am baut traditionala bere la crashma din sat si am plecat odata cu ploaia spre casa.