Zubi Suge

     Dupa cum poate stiti, de la campionatul mondial de anul trecut pe mine m a muscat tzantarul anofel al fotbalului. Din aceasta pricina am ajuns ieri la meciul Xamax Neuchatel -FC Basel, primul meu meci live din ultimii 20 de ani cred (ultimul fiind cu tata, pe stadionul de langa Ciric, cand juca echipa de rezerve de tineret a lu Poli cu altcineva. Sau o fi vre un fake memory, si de fapt ultimul meci live o fi fost pe cand era nanul meu in echipa national de rugby).

    Nevermind, 12.000 de spectatori (intr un oras cu 30.000 de locuitori, NB) s au adunat sa il vada pe Zubi (care märe, isi scrie pe tricou Zubi direct, da, nu Zuberbühler cum il keama pe el de la mama lui) cum isi smulge parul din kap la cele doua goluri binemeritate ale FCB. Desi Xamaxul s a zbatut in fata portii adverse cam 4/5 din timp, n au reusit nici macar un shut mai acatarii pe poarta (o singura ratare magnifica in repriza a doua, dar cam atat).Si in plus cea mai tare faza, unul din tipii care a venit la schimb a reusit sa ia cartonas rosu in mai putin de doua minute de la intrarea pe teren.

    Si in plus, am vazut meciul cu The Basler alaturi si mi era mila de el vazandu l cum incearca sa isi ascunda ranjetul satisfacut, de teama sa nu ma supere cumva (drept ii, ca i am spus ca la mai mult de 2-0 poa' sa plece acasa cu trenul de suporteri, ca eu nu il mai cazez). A fost insa 3-0 pana la urma, din cauza unui penalty. Eu cred ca ala n a fost de pedeapsa pentru semi faultul lesinat din careu ci mai degraba pentru toata prestatia dezorientata a celor de la Xamax. 
    Lasa, ca Miercuri joaca Xamaxu cu Lucerna, si pe aia musai ii batem (sorry Explorish :P).

Cum mi am petrecut sfarsitul primului sfert de secol (sic)

 (asha, datzi cu lamultianiul intai si cititi dupa :).

    In tren. Da, pentru prima data de cand merg cu trenu' prin Elvetia (si Slava Domnului, am GA, da? Deci mama, tata si pisica mea e SBB/CFF. Ma gandeam chiar sa le platesc 50% din chirie lor, ca in gara si in tren stau mai mult decat la mine acasa), s a stricat trenu. Ce a fost amuzant in toata faza asta e ca, doar cu doua zile inainte am vazut un filmulet publicitar pentru CFF in care joaca sora cuiva foarte drag mie, si in care datorita unui "strom störung" trenu ramanea in camp undeva intre Olten si Aarau. Faza la care noi am ras precum Harap Alb (yeah, like that would EVER happen in Switzerland, nestiind ca dä Sou va fi decedat in cotetz, pardon Solothurn, fix ieri noapte. 
    Dupa ce ne am hlizit la tort (da, plimbam un tort prin Elvetia) si cautand camere ascunse, gandindu-ne ca poate oamenii trag varianta de noapte la reclama ce tocmai o vazusem, ne a cam pierit zambetul pentru ca nu venea nici unul din autobuzele promise sa ne duca pana in urmatoarea gara (Grenchen), unde ne astepta trenul spre Neuchatel. In fine, ajunge primul autobuz, si am o senzatie de deja vu- exceptand marime, situatia era similara cu cea din acceleratul Bucuresti Iasi dinainte de craciun. Oameni cu caini, cu biciclete, cu covoare (sic, da covoare), claie peste gramada si refuzand sa coboare desi usile nu se inchideau. Noi ranjeam de acuma verde, pentru ca ploua si era frig, si Solothurn nu era chiar pe lista de "orase romantice de vizitat noaptea". Am schimbat culoarea la pamantiu inchis cand omul de la dispecer i a inchis in nas omului de la CFF care intreba "si deci cand vine al doilea autobuz?"
    Evident insa, nu s a intamplat nici o drama, si am urcat in al doilea autobuz facandu ne loc cu tava si respectiv proptindu -ma zdravan cu o buca intr un ghidon de bicicleta. N avea rost sa fac eforturi sa imi tin echilibrul pentru ca eram bine inconjurata de valize din toate partile. Si pe undeva prin Bettlach (care e imediat dupa Selzlach, nu va chinuiti sa le cautati, nu cred ca is pe harta :D) ne-am mi-am cantat la multi ani.  Partea buna e ca SBB ul ne a platit taxiul de la gara pana acasa (de vreo doua ori mai mult decat facea, dar ma rog, problema lor).

    Acuma colegu elvetian se oarecum plangea de timpul de asteptare, si i am explicat ca in Romania nu s ar fi intamplat asta niciodata. Dintr un motiv foarte simplu: ai fi stat 4 ore in camp fara nici o explicatie (ba, poate, de la f'un domn asha mai cu tupeu care s ar fi "dus sa intrebe"). Si uite asha, nu mai aveai ce critica de eficienta autobuzelor :).

    Vine si linku de la filmulet, imediat ce o sa fie public.

 

The electron strikes back

Aceasta fiind porecla pe care am capatat o in calitate de unic organizator al scolii de vara din banii proiectului care ne finanteaza sa ajungem cercetatori de inalta clasa.

Am fost la Ovronnaz, o satiune cu bai termale din Valais. Un canton tare fain au oamenii astia, cu vii cocotate sus prin munti, cu o gramada de stanci si rauri si lacuri si izvoare si bastinasi de treaba. Fiind o organizatoare de mare angajament, am avut si vreme buna, cause I have ordered it before.

In alta ordine de idei, ne am gandit noi asha, ca daca vrem sa mai ajungem pe acolo fara sa platim 5 ani rate la banca, trebuie musai sa organizam un seminar (like, o gashca de prieteni, dar sa pretindem ca suntem la o conferinta. Putem sa facem coffee breaks cu randul), pentru ca ii muuuult mai ieftin. N am nik de comentat altfel despre servicii, decat ca au fost foarte elvetiene,deci impecabile, cu observatia ca oamenii au fost surprinzator de flexibili (eu avand desigur de facut multe modificari de ultim moment dupa cum li se scula oamenilor sa se decazeze au ba, respectiv sa manance au ba).

In continuare luati de va bucurati cu niste poze, facute cu aparatul meu cel bestial care cred ca s a virusat or something, ca nu mai am definitia inalta pe care o aveam inainte (sau cum dreq se zice la sharpness in romana). Orice sugestie de prishnitze pentru Felicia e bine venita. Otherwise, o duc maine la doc in Neuchatel.

 

 

din ciclul de emisiuni *