Mittwoch, 7. Februar 2007

Nu putea sa dureze la nesfarshit

Asta e o fraza care l ar bulversa total pe Cesco, studentul meu la limba romana. Cum adica "la nesfarshit", da ce, nesfarshitul e o destinatie? Pentru noi cred ca este...



Ziua de azi nu putea fi buna. Am aflat de periplul psihiatric (sau sa ii spun funny "bursa la spitalu de nebuni") a unui fost bun prieten de al meu. Cumva nu mi vine sa cred ca predictiile lui s-au adeverit. Ca tot ce mi a scris in zecile de scrisori nu era doar imaginea unui teribilism adolescentin. Ca Desperado chiar e nebun, ca Orlando chiar isi smulge pletele intr o celula cenusie. Eu am crezut ca discutiile noastre erau doar un joc pe marginea prapastiei, ca vorbele pe care le spuneam nu erau un adevarat delir psihotic, pentru ca eu una nu credeam in ele...Si totusi, si totusi, ne am regasit amandoi la marginea aceleiasi rape adanci (stiti cantecul?). Privind in jos am alunecat mana in mana, eu l am tradat agatzandu ma de niste jnepeni singuratici, el s a dus pana jos, sa testeze apele. Cand mi a scris "Dublul" am fost flatata si speriata. Era un fel de poezie de dragoste care se termina cu niste mentiuni despre cat de frumos ar fi gatul meu taiat (sau asha ceva). Mi am spus in barba ca nu pot fi dublul unui geniu pustiu. A unui nebun. Pentru ca eu am cautat conformismul (tatea?) prin cetzuri dese, m am sters pe mine ca sa le plac celorlalti, mi am modelat personalitatea in forma oferita gratzios de sistem, pana si revoltele mele erau de complezenta. Ca sa nu ma uratzi.

Si atunci (sau acum), cand am aflat, mi am dat seama ca, nebun sau nu, D. ma cunostea mai bine decat oricine. Ca da, eram copia lui, dar una care fuge din oglinda, spargand-o in mii de cioburi, pentru ca cel care se priveste in ea sa nu se mai recunoasca.

E trist? Poate. Imi pare rau insa ca nu mai am puterea sa ii scriu, pentru ca eu nu vreau sa mai privesc in jos spre furtuna de pe mare. In fact, eu nici nu mai vreau sa mai stau pe o nenorocita de stanca, la 100 de m deasupra abisului. In fact, ne am scuipat atat de mult in ultimele scrisori incat ma intreb de ce m au scuturat asha rau vestile despre el. In fact daca i as scrie ar fi dintr o curiozitate morbida (acum ca stiu ce inseamna morbid ;) ), dintr o curiozitate de student la medicina legala, care face autopsia propriei umbre.

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen