Plec in seara asta la Bucuresti. Imi plac mult vagoanele de dormit din trenul ala, imi imaginez ca merg cu Orient Express ul (asta pana cand oi avea 5000 de euro, ca atata costa un bilet la Orient Expressul adevarat).
De fiecare data cand plec am inima stransa (anul asta, pentru variatie, am avut inima stransa si la venit). De fiecare data cand plec, ma rup umpic mai mult de casa...atunci cand sunt acolo mi se pare ca doar eu ma misc si ca aici, acasa, oamenii au ramas ca niste piese de sah dintr o partida pe care am intrerupt o pentru ca ma grabeam sa ies afara la fotbal. Nemiscate, cuminti, asteptandu ma...
In primele luni de .ch ma bucuram ca am doua case, doua randuri de prieteni, doua tari de cutreierat. Acum imi dau seama ca totul se dilueaza, ca prietenii devin amici (sau au fost amici de la inceput, cazul alora de acolo) si ca mi e greu sa traiesc acolo daca sunt mereu cu gandul acasa....hence, that is not my home.
Asa ca bye bye Romania, bye bye UE si back to business.
PS:
I am adus mamei niste bulbi de lalele din Olanda. Mi am pastrat si mie 4. Eu am reushit sa cultiv mushte:D.
Mama in schimb....
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen