La unul din cursurile la Lausanne am cunoscut un tip care lucreaza in aceeasi cladire cu mine (evident, ca trebuia sa ne intalnim in tren, si nu aici unde stam 10 ore pe zi).
Pe baiatu asta (care e fericitul tatic al unui baietel de 10 luni si viitor dublu tatic) il keama Ahmed* si arata ca un...Mickael sau Charles sau Gigel. El e elvetian acum, dar inainte de asta a fost bosniac. Este refugiat politic din '93.
Astazi in tren ne am intalnit cu un alt coleg de al nostru, eu am facut ceremonios prezentarile si bine inteles ca prima intrebare din partea aluilalt a fost "Tu de unde esti?". Ahmed* s a uitat la mine ranjind si a zis "Din Elvetia". Alalalt nu s a potolit "Daaaaaaaaaaa siiiiiigur, si Ahmed* e un nume foarte elvetian. Daaaaa esti musulman?". Era evident ca Ahmed nu e fericit deloc si deja nu ma mai bucuram ca le am facut cunostinta.Ma rog, am incercat sa ii explic ca alalalt e pasionat de limbi straine, si de aia e asha curios de originea oamenilor si am respirat usurata cand am ajuns la EPFL. Eu ma simt prost cand cineva zgandareshte punctul sensibil al altor oameni fix langa mine.
Cand ne am intors de la curs (care a fost o mare teapa, ca a durat fix 45 de minute din 4 ore cat trebuia), l am intrebat pe Ahmed daca vrea sa imi povesteasca de ce a plecat el din Bosnia. Spre rushinea mea, n am fost niciodata interesata de politica, deci in afara ca stiam capitala Serbiei si faptul ca la un moment dat a fost ceva razboi pe acolo si au intervenit Americanii, in rest eram complet ignoranta.
Baiatul asta mi a prezentat punctul lui de vedere, pe care tind sa il cred mai mult decat stirile de la CNN, si am coborat din tren destul de trista. Ideea de baza din ce mi a spus el a fost ca Europa si America s au uitat cu mainile in san in timp ce sarbii exterminau musulmani bosniaci. Si ca au venit la spartul targului, cand armatele Bosniei si Croatiei castigasera ceva teren, ca sa ii apere practic pe sarbi. Asta dupa ce 3/4 din musulmanii din Bosnia au fost omorati sau s au refugiat politic pe unde au apucat.
Respectul meu pentru Ahmed* a crescut pentru ca mi a spus lucrurile astea fara patima si fara ciuda. Sper sa continue povestea data viitoare :).
Intamplarea a facut ca astazi sa dau peste acest link (primele 8 minute is relevante, restul e gretos rau).
Si ma gandeam ca..sunt unele vremuri cand e tare greu sa ai coloana vertebrala. Si ca nu stiu prea multi oameni care la 14 ani furau grenade de la armata dusmana si nici prea multi care la 80 de ani isi marturiseau in public scarba pentru un regim totalitar aplaudat de alti 5000. Dar e bine ca am aflat de doi dintre ei.
*nume fictiv
Watching the video on Youtube! Si mi-au c-am dat roua (fiind dimineatza) la discursul lui parvulescu. E ciudat cat de repede uitam.
AntwortenLöschen