Povesti triste

    La unul din cursurile la Lausanne am cunoscut un tip care lucreaza in aceeasi cladire cu mine (evident, ca trebuia sa ne intalnim in tren, si nu aici unde stam 10 ore pe zi).

    Pe baiatu asta (care e fericitul tatic al unui baietel de 10 luni si viitor dublu tatic) il keama Ahmed* si arata ca un...Mickael sau Charles sau Gigel. El e elvetian acum, dar inainte de asta a fost bosniac. Este refugiat politic din '93.

    Astazi in tren ne am intalnit cu un alt coleg de al nostru, eu am facut ceremonios prezentarile si bine inteles ca prima intrebare din partea aluilalt a fost "Tu de unde esti?". Ahmed* s a uitat la mine ranjind si a zis "Din Elvetia". Alalalt nu s a potolit "Daaaaaaaaaaa siiiiiigur, si Ahmed* e un nume foarte elvetian. Daaaaa esti musulman?". Era evident ca Ahmed nu e fericit deloc si deja nu ma mai bucuram ca le am facut cunostinta.Ma rog, am incercat sa ii explic ca alalalt e pasionat de limbi straine, si de aia e asha curios de originea oamenilor si am respirat usurata cand am ajuns la EPFL. Eu ma simt prost cand cineva zgandareshte punctul sensibil al altor oameni fix langa mine.

    Cand ne am intors de la curs (care a fost o mare teapa, ca a durat fix 45 de minute din 4 ore cat trebuia), l am intrebat pe Ahmed daca vrea sa imi povesteasca de ce a plecat el din Bosnia. Spre rushinea mea, n am fost niciodata interesata de politica, deci in afara ca stiam capitala Serbiei si faptul ca la un moment dat a fost ceva razboi pe acolo si au intervenit Americanii, in rest eram complet ignoranta.

    Baiatul asta mi a prezentat punctul lui de vedere, pe care tind sa il cred mai mult decat stirile de la CNN, si am coborat din tren destul de trista. Ideea de baza din ce mi a spus el a fost ca Europa si America s au uitat cu mainile in san in timp ce sarbii exterminau musulmani bosniaci. Si ca au venit la spartul targului, cand armatele Bosniei si Croatiei castigasera ceva teren, ca sa ii apere practic pe sarbi. Asta dupa ce 3/4 din musulmanii din Bosnia au fost omorati sau s au refugiat politic pe unde au apucat.

    Respectul meu pentru Ahmed* a crescut pentru ca mi a spus lucrurile astea fara patima si fara ciuda. Sper sa continue povestea data viitoare :).

    Intamplarea a facut ca astazi sa dau peste acest link (primele 8 minute is relevante, restul e gretos rau).

 

    Si ma gandeam ca..sunt unele vremuri cand e tare greu sa ai coloana vertebrala. Si ca nu stiu prea multi oameni care la 14 ani furau grenade de la armata dusmana si nici prea multi  care la 80 de ani isi marturiseau in public scarba pentru un regim totalitar aplaudat de alti 5000.  Dar e bine ca am aflat de doi dintre ei.

 

*nume fictiv

   

 

Bragging

    Cineva si a luat ieri papuceeeeeei de catzaraaaaaaaaaaat, noi si care nu put :D. Neshte papucei foarte bengosi. Acelasi cineva si a luat si un GriGri. Cineva a fost ieri bucuroasa la Berna si s a catarat foarte frumos.

    Acuma nu pot sa va spun cine este "cineva". Nu de alta, da dak mama Madalinei i a gasit blogu, poate il gaseste si tata pe al meu si nu e de bine. Pentru ca "cineva" nu se catzara atat de bine cat sa le marturiseasca parintilor ei ca face sporturi extreme.

    Cu toate astea cineva continua sa jubileze din pricina papuceilor roz si extrem de dragutzi.

What made my day

Care a inceput la ora 5 (pentru ca da, ne vedeeeeeeeeeeeeem joi la curs) si se anunta a fi oarecum plicticoasa

 

 

Sunt sigura ca mai sunt IceAge freaks out there :D.

Ninge

Oare de ce nu ma bucur? :D

Luzern and small stuff

    Acolo am ajuns, de la o petrecere la Geneva (La multi ani, Ionel :). Pentru prima data de cand sunt in Elvetia am mers mai mult de 1h1/2 cu trenul, pentru a ajunge..undeva, namely in Luzern. 
    Cu durere in suflet, trebuie sa spun ca devanseaza Berna (dragostea mea dintai). O sa va convingeti de asta imediat ce o sa pun si niste poze, lucru care se va intampla cand var miu va presta despre trimisul pozelor. Eu am plecat ca o cizma, fara aparat.

    Am vizitat Muzeul Transporturilor, care are mai multe sectiuni (de la Trasuri la Avioane), din pacate multe explicate doar in germana (ahem). Mi au placut mult display urile interactive (era o sala si pentru diversele tipuri de comunicatie, de unde puteai trimite faxuri de la un birou la altul, puteai folosi "telefonul puscariasilor" - si anume comuncatia prin teava de scurgere de la chiuveta (ma gandesc sa imi "sun" si eu un vecin :D) respectiv puteai misca niste fishe de telefon, pentru a pune in legatura doua aparate de alea antice, cu manivela. 
    La sectiunea de avioane este si un simulator de zbor, foarte fain facut. Eu fiind a cincea roata la caruta (la propriu, am fost doua cupluri si eu), mi am gasit un partener in persoana unui pusti de vreo 10 ani. Frustrat ca fratele lui mai mare cu care "zburase" inainte nu il lasase sa piloteze si el, m a tinut trei minute numa in looping uri si ne am prabushit de vreo doua ori (un fel de scuturatura zdravana cu capu' in jos). Deosebita experienta, cred ca pot sa tai "jet fighter pilot" de pe lista "ce vreau eu sa fiu cand o sa cresc mare".

Am mai vazut o mashinuta facuta la Universitatea din Bienne, alimentata complet cu energie solara, neshte trenuri faine si ne am plimbat pe o harta 1:20000 a Elvetiei. Am putut sa imi vad si strada mea, asta ca sa ilustrez nivelul detaliilor, precum si dimensiunea impresionanta a Schweitzului.

    La partea cu masinile aveau si un mic calculator unde iti puteai proiecta mashina visurilor tale, eu am produs asta.

 

    Nu e chiar masina mea de vis (Ana vrea Aro :), prietenii stiu de ce, dar merge.

 

    Otherwise, la Geneva am produs mult shopping (traiasca reducerile :D), si sunt foarte saraca si fericita.

 

    Azi am fost la Lausanne si I spinned the karma wheel, respectiv am bramburit niste procese de dry etching atat de rau incat mashina n a mai vrut sa vorbeasca cu mine :)).Asta pentru toate zilele cand m am dus la Lausanne degeaba, ca sa ma uit la un echipament in pana. Vad insa acum ca au reparat o, ceea ce e bine.

 

Biologie

Despre ce era deci, insemnarea de ieri:

 

    Pentru fabuloasa scoala doctorala trebuie sa adun 4 credite. Prima teapa mi am luat o cand m am inscris la un curs care se keama Biofizica Citoscheletului. Da, stiu, suna infricosator, dar si celulele au un schelet. Si e atat de complex incat s au scris carti despre asta. Teapa majora e faptul ca minunea de curs incepe la 8:15, ceea ce inseamna ca eu (euuuuuu???) trebuie sa ma trezesc la 5:00, sa ma imbrac fugind dupa autobuz si sa ma spal pe dinti in tren, ca sa ajung la Lausanne la timp. Altfel, cursul e fain si in plus examenul se anunta a fi beshinos tare, o prezentare in fatza colegilor pe baza unui articol.

 

    Tzeapa a doua e ca articolul care mi a picat mie se keama "Un complex alfapatruintegrinapaxilinarfgap restrictioneaza activitatea rac la capatul anterior al celulelor in migrare". Eu din aceasta fraza am inteles numai "patru". Asta nu a fost un semn bun.

 

    Tzeapa a treia e ca am planificat azi o intalnire cu o colega biolog, gandindu ma ca ea vorbeste limba asta straina, doar ca sa aiba femeia ocazia sa ma scuipe si sa imi spuna ca articolul e waaaaaaay prea complicat, si sa fac bine sa ma kinui singura.

 

    Si uite asa, ma duc io maine sa le vorbesc oamenilor despre alfapatru si cum ii da ea si cu pretenii ei in cap lu bietu Rac. Acuma sa nu va ganditi ca Rac e o prescurtare de la ceva, nu nu, Rac e...o proteina. Asha au botezat o saraca. Mai are neshe surori, le cheama Cdc42 si Rho.

 

    In ritmul asta, admiterea mea la scoala doctorala o sa se faca fix inainte sa sustin io teza. In acte voi fi studentul cu cea mai scurta perioada de cercetare. Ca sa nu zic ciclu.

    Asa ca, toti cei 3 cititori ai blogului meu, faceti bine si tineti pumnii...va rog :)

Draci

Aaaaaaaaaa am scris un mesaj in care povesteam despre ce examen frumos o sa am io joi. Fuck our conexion.
Ramane pe alta data :D.

Stii ca ai devenit elvetian cand....

you think getting up early is good.

you actually get interested in the local elections.

you expect the shop clerk to say goodbye after you purchase something.

you try to defend cartel based economics to a visitor.

you think that plaid jackets with flowery ties don't look that bad.

you think it's fair that you can only wash clothes once a month.

you wonder why anyone would want to shop outside of working hours.

you think it's OK to drive slow on Sundays.

you feel like you're broke if you have less that SFr. 300 in your pocket.

you dress up to go grocery shopping.

you understand why Chinese food should cost more than normal food.

you prefer Swiss wine.

you wish that your hometown had expensive garbage bags too.

you think it's OK for a Chinese restaurant to be run by a Swiss and staffed by Spaniards and Portugese.

you start thinking, 'Why can't they just speak Schwizerduetsch?'

your German is better than the waiter's.

you start preparing costumes for Fasnacht.

you join a Guggemusik band.

you think Thursday night shopping is really convenient.

you think that large American cars are 'cool'.

you think it's cool to drink expensive imported American beers.

you prefer fizzy mineral water to tap water.

you throw a party and expect everyone to leave by 11:30 pm.

you clean up during parties.

you expect dinner guests to help with the washing up.

you begin to understand the subtlety of the Swiss cuisine.

you appreciate the differences between the cantons.

you feel really hungry if you don't start eating lunch by 12:00.

you have breakfast cereal for dinner.

you say Gruezi to everyone, and consider it impolite when they don't say it back.

you don't mind paying SFr.16 for a paperback book.

you think that Swisscom approved telephones are better.

you buy a new one instead of getting it repaired.

you think that 3% unemployment is high.

you believe it was through its own efforts that Switzerland stayed out of World War II.

you consider getting goats and sheep to graze in your backyard.

you only eat fondue in winter.

you complain to your neighbour about the noise when he flushes his toilet after 10 pm.

you become interested in the myriad of insurance offerings.

you take part in Jass tournaments.

you get interested in Schwingen.

you volunteer to help organise the Dorffest.

you expect to be delayed by road works every summer.

you become concerned about the colour of your neighbour's curtains.

you put Aromat on all your food.

you worry about getting a cold when there's a draft.

you think sponteniaty is OK, as long as it's planned.

you become offended when reading this.

 

Cred ca mai am pana acolo...:)

Bine am venit inapoi la munca!

    Eu cred ca anul asta o sa joc mult badminton, deoarece conditiile meteo sunt complet nefavorabile pentru orice sport de iarna. Momentan ploua cu soare. Ma intreb destul de des daca noua ni se datoreaza cu adevarat incalzirea globala sau daca e doar un ciclu prin care trebuie sa treaca Terra. Imi si imaginez extraterestrii care ne studiaza cum o sa ne arate cu degetul atunci cand o sa ne scufundam/inghetzam "Ia uite si la prostii aia, au avut o planeta si n au stiut ce sa faca cu ea. Suckeers".

    Oh, well, pana atunci mai e umpic, astfel incat eu m am hotarat sa incep noul an de munca prin a mi pune ultimul joculet preferat in lista cu favorite (for all zee strangers AW is a computer game freak, care a trecut prin DiscWorld, Sanitarium, Arcanum, Syberia, Darkthrone). Jocul meu preferat se cheama Human Age si e ca un fel de tamagotchi da in epoca de piatra.

Ce ii fain e ca nu necesita decat vreo 5 minute pe zi, de hranit omuletul, trimis la munca/vanatoare, facut doua trei cumparaturi respectiv citit umpic forumul :). Dup aia omuletul evolueaza, se face celt, egiptean samd. Desi n am aflat de la inceput, s ar parea ca jocul asta e elvetian.

    Daca va faceti cont ma puteti trece pe mine la sponsor :D si castigam impreuna niste rotuledecapra, moneda curenta din epoca de piatra. Have a nice evolution!

Ultima zi de vacanta

    Plec in seara asta la Bucuresti. Imi plac mult vagoanele de dormit din trenul ala, imi imaginez ca merg cu Orient Express ul (asta pana cand oi avea 5000 de euro, ca atata costa un bilet la Orient Expressul adevarat).

    De fiecare data cand plec am inima stransa (anul asta, pentru variatie, am avut inima stransa si la venit). De fiecare data cand plec, ma rup umpic mai mult de casa...atunci cand sunt acolo mi se pare ca doar eu ma misc si ca aici, acasa, oamenii au ramas ca niste piese de sah dintr o partida pe care am intrerupt o pentru ca ma grabeam sa ies afara la fotbal. Nemiscate, cuminti, asteptandu ma...

    In primele luni de .ch ma bucuram ca am doua case, doua randuri de prieteni, doua tari de cutreierat. Acum imi dau seama ca totul se dilueaza, ca prietenii devin amici (sau au fost amici de la inceput, cazul alora de acolo) si ca mi e greu sa traiesc acolo daca sunt mereu cu gandul acasa....hence, that is not my home.

    Asa ca bye bye Romania, bye bye UE si back to business.

 

PS:

    I am adus mamei niste bulbi de lalele din Olanda. Mi am pastrat si mie 4. Eu am reushit sa cultiv mushte:D.

Mama in schimb....

 

 

Trezirea

    La multi ani, europenilor :D.

    Am petrecut un revelion foarte dragut si luuuuung, asha pana pe la 7 dimineata ca in vremurile bune. E fain sa vezi ca prietenii tai inca mai tin la asemenea maratoane, si gasca de baieti din liceu face aceleasi glume despre muci.

    Ca shi Mada am varsat o lacrima imaginara la 12 noaptea, cu ocazia proaspetei aderari. E banal si kitchy, stiu, dar inca imi e greu sa cred ca, cel putin cu numele suntem membri ai UE. Mi se parea un vis auriu si intangibil.

    Obviously, eu inca mai am nevoie de pasaport :D.