Dupa cum am promis, sa va povestesc despre cum m-am preumblat eu prin diverse tari europene, incepand cu calatoria de placere de la Londra.
Ultima data m-am vazut cu The Girlfriends in formatie completa la nunta lui O., eveniment tare fortuit de altfel, pentru ca atunci m-a molipsit M. cu bloggingu, si de aia stau io aici in mansarda creative si va povestesc de-ale vietii. Asta a fost hat acum cinci ani si de-atunci ne-am vazut in binoame/trinoame, ba pe la Oscar in Copou, ba pe la Bruxelles unde am pierdut avionul si anul asta am zis ca asa nu se mai poate dom’le, tre’ sa ne organizam sa ne vedem cu toatele.
Ceea ce am si facut intr-un week-end prelungit la Londra, unde am impartit ca in studentia pe care nici una din noi n-a experimentat-o, o camera cu cinci paturi la Aran House Hotel. Acuma prima poanta buna (o sa vedeti cum se prelungeste ea in celelalte calatorii) e ca, noi, cele cinci iede cucuiete, carieriste fiind, care prin laboratoare, care pe stalpi, care prin spitale, ne-am gandit ca Londra ar fi locul ideal sa ne aratam tualetele si papuceii decoltati, ignorand complet stereotipurile “In Anglia ploua tot timpu si e frig”. Care a si fost, dupa cum o sa vedeti mai jos, prin urmare prima mea amintire este despre cat de ghijgau isi poate lua un om din statia de autobuz pana la hotel.
Ma rog, gasit hotel, pupat juma’ de fete (ca ailalta jumate era la baut) si odihna de voie, ca Vineri am luat-o de dimineata spre Buckingham unde se schimba garda.
Teleobiectivul mi-a fost de mare folos:
Si cum in Anglia nu-i ploua decat pe turisti, cum s-a terminat cu baletul baietilor in rosu, cum a inceput o ploaie taraneasca de am ajuns ciuciulete la Westminster Abbey, a doua oprire de pe lista. Cred ca e prima catedrala in care am analizat cu atentie fiecare colt, pictura si sculptura, nu doar pentru ca e tare frumoasa, dar si pentru ca trebuia sa-mi usuc cumva piscinutza din papuci. Asa ca am facut poze ilegale si legale pe unde am apucat:
Si cum iesise soarele:
si nu mai ramasese nici o bucata de gresie necercetata am luat-o spre London Eye, unde ne gandisem noi ca am mai putea ajunge inainte de spectacolul la care ne luasem bilete. In drum ne-a iesit insa Big Ben-ul care s-a cerut fotografiat din toate unghiurile:
(nu mai port shosetzele, dar la schimb mi-am luat papucei nervosi :D)
Si pana am mai facut o poza-doua cu Parlamentul:
s-a intunecat iar a furtuna, asa ca ne-am multumit cu un bufet asiatic all-you-can-eat langa London Eye si am pornit-o spre Soho unde aveam de vazut …
Asteptand sa inceapa spectacolul ne-am exprimat putin regretele, gandindu-ne ca ar fi fost mai bine sa mergem la un musical classic (ca Billy Eliot and co.), dar dupa ce shi-a scos Johnny camasa…ne-au trecut toate alea, si prin “alea” inteleg atat regretele cat si apele; cele single si-au revizuit standardele de calitate si cele “in cuplu” si-au jurat in barba ca barbatii lor un maretz abonament la sala vor primi cu urmatoarea ocazie.
Sambata am luat iar lista cu “chestii de facut” de la capat si-am constatat ca nu se incapeau chiar toate.
La inceput a fost London Eye pe ploaie:
De unde am vazut ca se intamplau deja lucruri la Buckingham:
O parte au plecat apoi la parada de ziua…tot n-am inteles a cui era, daca a Reginei sau a Printului Philip si o parte, (je included), s-au dus sa gaseasca piata unde s-a filmat Harry Potter. In drum spre care am facut cateva poze la St. Paul…
Dupa care am “fermecat” cu spor si cu un pai:
(asta e singura poza care arata mai ca “the chosen one”, celelalte sunt o imitatie patetica a lui Sailor Moon).
Si ne-am grabit spre Tower of London, unde am ajuns exact cand incepea un tur ghidat cu un Beefeater adevarat.
Care ne-a explicat despre 1) cum e nepoliticos sa mestecam guma in timp ce el vorbeste 2) cum, in ce fel si cati oameni au fost decapitati in ToL 3) cum ar trebui ca, toate femeile maritate care vad bijuteriile coroanei si dup-aia isi privesc verigheta, sa isi pocneasca consortii intre oki pentru ca “ladies, you are worth more than this”.
La bijuterii chiar nu m-am bagat sa fac poze, dar cu mana pe inima trebuie sa spun ca sunt impresionante si ca trebuie musai sa-l duc pe B. acolo, sa vada cam ce pietre tre sa comande de acu' inainte ☺.
Am facut apoi un maraton prin Tower Bridge, care e mai impresionant de-afara decat dinauntru:
dar ma rog, ne-a permis sa facem niste poze cu “Castravetele”:
L-am vazut si ridicandu-se pe domnul pod:
Dupa care am baut/mancat/facut o incercare patetica de shopping pe la magazinele de suverniruri.
Si in jurul ultimului Guinness si a pozelor ce se descarcau din patru aparate, ne-am promis sa mai facem o isprava de asta, asa, ca un fel de traditie anuala. Ca sa citez exact “Da, da’ data viitoare undeva unde-I cald ” “Daaaaa, hai sa mergem la Glasgow.”