Pasti de import

Hristos a inviat!


Craciunu e la mine sfant, cei care imi citesc blogul stiu ca in 2x de ani numa' de doua ori n-am fost acasa. Pastele insa m-a prins de multe ori in ultimii ani prin alte tari. Tin minte Pastele de la Mulhouse unde am mancat fasole batuta cu L. in camin :D in Vinerea Mare; si Pastele de anul trecut de la Basel, cand am fost la brunch cu familia. Si pana anul asta nu mi-a fost tare dor de Pastele petrecut la tzara, de cand eram plod si pana bunicii mei s-au dus prin gradini mai verzi.

Si saptamana trecuta mi-am adus aminte cum facea bunica-mea cozonaci; si nu se juca, facea din 10 kg de faina, sa aiba de dus la biserica, de dat la vecini si la copiii si nepotii hrapareti. Asa ca facutul cozonacului era un adevarat ritual, cu strans si pastrat ouale, adus toate in bucatarie de cu o seara inainte, framantat cu ajutorul matusa-mii sau a bunicului (pentru ca bunicu' era super modern si super cool) si coptul in cuptorul de paine pregatit cu doua zile inainte. Si in fiecare an era dezamagita pentru ca toata lumea o complimenta dar adauga si "oricum cei de la botezul lui A. (io adik) au fost cei mai buni". Si treaba asta o auzit-o saraca 2x de ani.

In fine, cozonacii nu se mancau in sambata Pastelui pentru ca toti tineam post si baleam pe langa ei in bucatarie, saturandu-ne numai de la miros. Seara mergeam la inviere, mai cu, mai fara placere in functie de cat era de frig afara si pagani cum suntem stateam si luam lumina, dupa care veneam acasa si tabaram pe cozonaci (sau pe carnatii afumati, pentru cei care nu erau fan dulciuri).

Anul asta io si B. am fost singuri acasa, ca toti s-au dus pe la rude, pe la Amsterdam sau pe la ski si mi-a venit un chef nebun sa imi import Pastele. Asa ca am luat reperele esentiale - cozonac, oua, salata boeuf si mers la biserica si m-am apucat de implementat....

Cozo am facut odata de mult, dupa reteta nana-mii, care face din cantitati mai omenesti, dar acum n-am mai gasit-o prin mailurile vechi asa ca m-am inarmat cu o reteta de pe net. In prealabil am cercetat si am vazut ca majoritatea is la fel - 8-10 oua la kil, numa galbenusurile sa nu se usuce repede, juma de kil de lapte impartit in doua, una la maia, una cu zahar fiarta impreuna, fo 150 g grasime, 50 g drojdie si in fine, variatiuni pe aceeasi tema, nu va mai plictisesc. Din punctul meu de vedere esential e sa nu fie variatii mari de temperatura intre ingrediente (laptele pentru maia trebuie numai incalzit nu fiert). Apoi oamenii si pisicile din jur trebuie parasutate din bucatarie si usa inchisa dupa ei pe toata durata operatiunii si trebuie zbierat foarte tare la ei cand isi aduc aminte ca au nevoie de un patent sau pulovar.

Dupa care se framanta. Si se framanta pana cand chestia de la inceput se desprinde de castron. Legenda spune ca se framanta pana incepe gospodina sa asude viguros. Io m-am simtit destul de repede ca dupa osutademetrigarduri asa ca am gasit un alt reper. Se framanta pana cand se fac vanatai la incheieturi :D



Asta s-a intamplat cu incheieturile mele, ca omul care trebuia sa imi tina de castron, dupa cum spuneam, era inchis pe balcon si se ocupa de gradinarit asa ca m-am izbit cu frumosul lighean de o sa am niste explicatii de dat la work daca nu gasesc un pulovar cu maneci foarte lungi.

Dar, frumoasa bila s-a desprins de pe castron si am ascuns-o in "camera din dos" langa calorifer pret de fo ora. Unde a crescut.


Si pentru ca io n-am nici o experienta cum si in ce fel trebuie sa arate am declarat-o gata:D si am purces la umplut si impletit. Umplutura am facut-o cu alune ca n-am gasit nuci macinate gata. Si i-am asezat frumos in tavi. Mi-au iesit doi maricei si mi-au mai ramas doua bucatele de aluat. Din una i-am facut lui B. cozonacul pe care iesea bataia cea mai mare la bunica-mea - facut in canita, delicat ca o ciupercuta si cu umplutura cat cuprinde (ca nu era de dus la biserica, deci daca nu se cocea nu era nici o tragedie. Iar din cealalta l-am facut pe Mr. Bunny pe care l-am pus la cuptor cat i-am lasat pe ceilalti la crescut ca sa testez cum e cu temperatura si cate grade e echivalent la "foc mic" si "foc mare".

I give to you....Mr. Bunny :D.


Intre timp celelalte minunatii au crescut si i-am bagat si pe ei la cuptor (170 de grade cu ventilator cu tot).


Dupa 30 de minute aratau asa:


Si deci i-am scos si i-am lasat la racit, in ciuda oamenilor si pisicilor care din nou baleau prin bucatarie. Si va spun, miroseau fix, da fix ca aia ai bunica-mii.

I-am interzis lui B. sa isi dea cu vreo parere despre cat de bine cresc si cat de frumos arata, pana cand nu ii spun io ca "ii gata" pentru ca noi romanii avem mai mult de o superstitie :D si n-am chef sa mi se pleosteasca aluatul sau sa se transforme in cataroi cand ii scot din cuptor. Asa ca timp de doua ore m-a intrebat "Da acu pot sa zic? Da acuma? Nici acuma?" "Acuma" o fost dupa taiere:



Cand am inceput sa fac dansul bucuriei prin bucatarie ca da, acuma is definitely buna de maritat daca sunt amatori pentru ca am biruit si sarmalele si cozonacul.

Dupa care am sarbatorit seara de Pasti prin a merge la cinema unde am vazut "Alice in Wonderland" 3D. So much for holiness :))).

Azi dimineata am fost la biserica la protestanti (asta fiind o veche pata de a mea, ca incerc sa il conving pe alalalt pagan de nu stiu cand sa mergem, sa vad si io cum e la slujba la ei). Si a fost tare frumos, eu m-am emotionat literalmente pana la lacrimi pentru ca slujba la ei e mult mai umana, mult mai "de suflet", fara ritualuri si tamaieri. Pur si simplu preotul si preoteasa au povestit despre cum fiecare poate sa creada cum vrea, unii ca Maria Magdalena nu au nevoie de dovezi si cred pur si simplu, altii ca Toma au nevoie sa stie si sa atinga tot pentru a se convinge, ca in nici un fel nu e gresit si ca important e sa doar sa crezi. Am avut norocul sa prindem si un botez si acolo iar m-am apucat de bocit (bine, eu de doua zile tot am crying spells, oi fi in perioada mai emotiva a lunii), pentru ca plozii alergau prin biserica si se distrau iar preotul povestea - in germana si olandeza, ca tatal era olandez - cum copilul ala de acum nu va mai fi niciodata singur. O fost foarte dragutz.

Si dupa asta am venit acasa unde ne-am stuffed the faces cu salata boeuf, oua (io le-am spart pe toate :D) si cozonac.