Multumesc Mada*!

 

Ca altfel n-as fi stiut despre Perside.

Saracu Basler a batut drumul pana aici pentru lectia saptamanala de tango, fara sa stie ca aveam sa il tarasc pe dealul din spatele casei la miezul noptii ca sa ne minunam de stele.

Am mai avut io o tentativa sa vad meteor shower acu 10 ani in State, unde mi-am inghetzat posteriorul fo trei ore ca sa vad niste avioane si un satelit, asa ca nu aveam asteptari prea mari.

Dar oameni buni, people, a fost SPECTACULAR. Cand am plecat de-acasa erau niste norisori enervanti dar cand am ajuns pe dealul cu pricina s-au risipit si am putut admira in voie. OK, am ajuns umpic cam tarziu, ca luna deja rasarise si lumina asha in NE unde spuneau oamenii ca e distractia mai mare, dar...uau.

Probabil ca sunt asha impresionata pentru ca n-am vazut pana acu meteoriti adevarati, de aia mari, de lasa o dara de juma de cer dupa ei. Si nici n-am mai vazut pana acu meteoriti atat de luminosi ca nu le pasa de bataia lunii.

Nu mi se intampla sa zic prea des "o experienta de neuitat" ca e banal, si-apoi toti facem Alzheimer la un moment dat, dar noaptea de ieri cred ca intra la cutiuta mea speciala in care mai am o "poza" cu Cheile Bicazului de pe Piatra Altarului (si F. cu o margareta in dinti, razand de mine care ma taram pe dupa creasta), una cu Jazz cand era mic cat o palma si lasa labutze de lapte prin bucatarie impiedicandu-se la fiecare al doilea pas si fatza serioasa a lui B. in Barcelona in Sagrada Familia spunandu-mi lucruri.
I can be a little happy person. Thank you, Mada.

 

*Mada