Montag, 16. März 2009

Marley and me (cu spoilere)

Pentru a tspea oara am ales io filmul (deshi ma simt super vinovata, ca The Basler saracu n-o apucat sa vada filme cu batai la cinema de cand ii cu mine) si pentru ca aveam nevoie de ceva care sa imi imbunatateasca starea de spirit (care o luase tipic feminin la vale)am ales "filmul cu cainele".

Pentru ca Marley e singurul care se merita. Jennifer Aniston o sa ramana pentru mine tot timpul Rachel din Friends (mai ales dupa ce am vazut toate cele zece serii de doua ori :D) si nu e credibila, nu pot sa inteleg nik din personajul ei si Owen Wilson ii ...strange.

E o poveste ushoara, de sambata seara, despre un cuplu care incearca sa asurzeasca ceasul biologic cu latraturile unui pui de labrador. Mie mi s-a cam ridicat parul pe ceafa pentru ca Marley facea fix aceleasi porcarii precum primul meu caine (ros tot, pishat tot, pishat mai ales ce nu trebuie, ros ushi, pereti, canapele, furat lucruri de pe masa, ros papuci, fugit de zalud unde nu e voie).
Pana la urma cuplul respectiv face si plozi si evident Marley imbatraneste. Si la un moment dat ii bolnav. Si evident trebuie eutanasiat. Pentru ca "nu ar rezista operatiei". Am bocit ca o cizma ultimele cinshpe minute (cred ca n am mai plans asha la un film de la "La Vitta e Bella" incoace.

Si acuma ma intreb: nu ne-ar trece niciodata prin cap sa ne eutanasiem un membru biped al familiei. Ca are cancer sau Alzeheimer, ca se pisha pe el, ca sufera, ca are dureri, ca isi pierde demnitatea, nu conteaza. Sa nu ucizi. Si atunci, de ce contractul semnat la Pet Shop sau crescator (sau strangerea de mana in cazul meu, ca potaia mea nu ii cu pedigree) ne da drept de viata si moarte asupra altei fiinte vii? Pentru mine e ipocrit pana la ceruri. Sa ma exprim mai clar, nu sunt pentru eutanasie. Pentru nimeni, nici pentru oameni nici pentru animale.

 

Sa ne uitam umpic aici:

 


Il cheama Jazz. Are patru ani. Mi-e dor de el de crap in fiecare zi. Pentru ca e ca o raza de soare. Stie sa faca chestii. De exemplu culcat (zambind)

 

 

Sau sa dea salut.

 


 


Si ii plac mai mult mingile decat mancarea

 

 

Si cand sta asa suparat mi se rupe inima de mila si nu stiu cum sa il mai gadil sa mai faca o porcarie, sa stiu ca e bine..



Asa ca nu stiu ce ar trebui sa i se intample ca sa pot spune.."shoot him up".

 


Si nici nu vreau sa aflu....


 

2 Kommentare:

  1. sunt perfect de acord. De altfel aici in paduri exista o asociatie care se keama Dignitas si care chiar asta face, numa ca se cheama "sinucidere asistata" (adik ei iti dau pentotalu' da tre sa il bei singur). la limita legalitatii, dar honestly, dak ajung intr asha o situatie si mai am o bruma de ratiune, i as suna.
    Pointu pe care incercam sa il fac e ca de ce avem double standards :D

    AntwortenLöschen
  2. eu cred că eutanasierea e ceva ce ajută fiinţele care îşi pierd rostul de a mai trăi. la ce bun încă nişte minute/ore/zile de viaţă plină doar de dureri şi suferinţă? când ştii că sfârşitul e implacabil, de ce să nu scuteşti fiinţa aceea (fie ea bipedă sau patrupedă) de o umilinţă inutilă? aşa că eu aş legaliza eutanasia şi la oameni.

    AntwortenLöschen