Ultimul week-end in UE

  Nu putea fi altundeva decat la Bruxelles J. Asa ca dupa ce am citit ziare germane si frantzuzesti in tren si am auzit olandeza in gara, am fost preluata de my gracious welcome comitee si am prestat despre o autentica si preabestiala tochitura romaneasca la Restauration Roumaine (restaurant pe care il recomand cu caldura si ploaie in gura).

 

Sambata am avut ocazia rara de a vizita toate institutiile europeene, care erau deschise publicului cu ocazia Sarbatorii Europei – ca sa vedeti ce bine e sa iei biletele de tren la plesneala J . Mi s a parut ca Parlamentul, cu care am inceput din spirit patriotic si a dat cea mai mare (sau multa) silinta, organizand niste dezbateri deschise pe tema incalzirii globale, ceva concerte in aer liber – in ciuda ploii mocanesti -, precum si activitati pentru copii. Daca prin Parlament ne-am putut plimba ca niste mici voda prin loboda, consiliul european a fost ceva mai concis si eficient, organizand o vizita ghidata. Din pacate noi am avut ghinionul sa picam peste o doamna portugheza relativ nemotivata sa vina sambata la work, care ne-a fugarit pe holuri pana la comitetul de iesire care ne-a plasat punga cu goodies (da, toti dadeau goodies in toate partile, asa ca m-am intors cu doua sacose de crap. E interesant cum functioneaza instinctul de veverita, ajunge sa iei primul pix si dup aia toate cicaturile par interesante). Am stat insa pe scaunul lui Basescu J si am vazut sculptura mobila cu umbrelute – care functioneaza cumva pe principiul vaselor comunicante, sau cel putin asha ne-a pacalit Conchita respectiva. Anul asta presidentia UE o are Slovenia, asa ca ei au fost vedeta principala a standurilor din Consiliu. Dupa o cafea gratuita si mult apreciata am trecut strada in Berlaymont, unde comisiile europene se prezentau in cele mai creative moduri. Asa am aflat de exemplu ce posibilitati de cercetare au tinerii dar si ca am 11 mg de CO in plamani J

 

 

    Am mers apoi sa gasim un loc sa vad meciul, pe care M. l a suportat cu stoicism si cu umor, intrebandu-ma la un moment dat daca cehii care aplaudau in spatele nostru se uita la acelasi meci cu noi. La spartu targului imi dau si io cei 2 centi – mi-o parut rau de elvetieni, ca n-or jucat rau. Dar ma rog, se pot consola ca au cei mai cute baieti din campionat (asta a fost al doilea cent). Dupa atata adrenalina nu mergea decat un Sex and the City, ca n-am reusit sa prostesc pe nici unul din prietenii mei de aici sa mearga cu mine. Pe o scara de la 1 la 10 ii dau 5 – prost, not (very) funny, de ne-revazut.  

Duminica mi-am facut damblaua si am vizitat Atomium, care gazduieste din pacate o expozitie plicticoasa despre expozitia internationala din 58 (duuuh). In ultima sfera n-am urcat, ca erau prea multi oameni, si am preferat sa luam metroul pana la Simonis. Turnul catedralei construita dupa chipul si asemanarea Sacre Coeur ofera o vedere panoramica a Bruxelles-ului (duminica in ceata), si in plus se vede si Atomium (ceea ce nu se poate din Atomium itself J ).

Am fugit apoi spre gara, trecand pe langa Palais Royal si Palais de Justice, sa iau personalu de Basel.

Bruxelles e umpic murdaricios, dar zic io ca un oras in care atmosfera internationala taie sentimentul de rootless si unde poti manca gaufres absolut bestiale si unde se produce ciocolata, it’s a must experience.

 Pozele is nasolute, din motive de lipsa de antrenament, precum si lumina nasuoala, dar le gasiti mai jos.