Alta carte

Posibilitatea unei insule

Michel Houellebecq

 

 

 

Cartea asta a zacut pe raftul meu „cu de toate“ un an cred pana m-am apucat de ea. Am citit primele pagini cand am cumparat-o (probabil din pricina unei recenzii citite), si nu mi-a placut, asa ca i-a venit randul acum, ca am terminat celelalte carti pe care mi le-am adus de-acasa (1).  

Houellebecq spune doua povesti, cea a lui Daniel24 si a lui Daniel25, clonele lui Daniel1.
Povestea lui Daniel1, umorist de succes, este o viziune cinica a societatii contemporane, cu revistele ei concepute pentru preadolescente dar citite de femei de treizeci de ani speriate de perspectiva imbatranirii, cu spatiile « child-free », cu inclinatiile ei spre emotii extreme, cu accesele de xenofobie si rasism. Daniel1 se integreaza aparent perfect in acest mediu, parasindu-si amanta atunci cand corpul acesteia da semne de imbatranire, si participand din plictiseala la intalnirile organizate de o biserica scientologica. Istorisirea lui de viata, care include si descrierea proprii perioade de declin fizic si singuratatea inerenta, este rezultatul acestei aventuri religioase.

 

Daniel24 si Daniel25 sunt clonele lui care isi scriu si ele povestirile de viata, descriind lumea dupa diverse razboaie, cataclisme ecologice si populari de diverse specii de neo-umani. Clonele isi traiesc viata in izolare pana la momentul plecarii, tinand legatura cu alti post-neo-umani prin internet. Metabolismul lor este mult mai eficient si mai simplu, nivelul lor cognitiv superior oamenilor, dar din punct de vedere emotional sunt aproape castrati. Ultima parte a cartii descrie evadarea lui Daniel25 din izolare, contactul lui cu « salbaticii »,probabil oameni care au supravietuit schimbarilor la care fusese supusa planeta, dar care au regresat la stadiul de oameni ai cavernelor precum si hotararea lui de a-si sfarsi zilele explorand noua lume descoperita. Nu cea fizica, ci aceea a emotiilor.

 

Daca Daniel1 sugereaza doar durerea de a nu simti lucruri mai importante decat frustrarea sexuala si scarba in fata degradarii propriului corp, Daniel25 descrie aproape cu bucurie frica si angoasa resimtita la moartea  cainelui sau (doar Fox, fara indicativ, desi e o clona a cainelui ce apartinuse primului Daniel). In final este un roman despre singuratate, tragica pentru Daniel1, pentru ca e la nivel spiritual, nimeni din cunoscutii sai nereusind sa ii treaca bariera de cinism, tragica pentru Daniel25, pentru ca e la nivel fizic, pana la limita anihilarii sentimentelor.  E un roman despre aceeasi cautare sisifica a mantuirii, prin cunoastere, atunci cand singura mantuire posibila, singurul mod de a atinge insula mult-visata este prin dragoste.