Compte rendu

 In Romania timpul curge altfel...imi vine mereu sa urlu "nu asa repede, fratilor, ca ametesc". Desi in primele zile am dormit fo 40 de ore cred ( ratand ca o pensionara tot felul de beri interesante), am apucat dup aia sa fac cateva treburi.

Ca de exemplu sa imi recuperez permisul de conducere (nu sh daca am scris inca pe blog, ca mie mi s a furat permisu in Frantza, acu fo 3 ani, si cum tatal meu mi a spus ritos "tu oricum in aceasta mashina te vei urca doar pe locurile DIN SPATE pentru ca shofezi ca o cizma" nu am considerat necesar sa stau pe la diverse cozi pana acu.). As vrea sa va povestesc vre o aventura excitanta pe la ghisee, o poveste despre mita, pile, birocratie imputita, dar n am. Trei acte, neshte bani, o coada acceptabila, poza frumoasa manca m ar mama, si iata ma din nou pericol al shoselelor.

Other news: Universitatea din Iasi are o fatzada foarte dragutz luminata, dupa cum se vede in poza de mai jos

Io m am aflat la inaugurare in calitate de prietena a lu' ei

Dupa care am fost la tzara, sa imi vad replacement grandparents (adik aia de au grija de casa lu bunica). Again, nik excitant, in sfarshit, dupa lupte seculare care au bagat o pe bunica mea in mormant, s au aciuat acolo niste oameni uber de treaba. Care au catei. Mici. Care sunt luati drept vaci de muls respectiv replacement mom de neste pisici mici. Asa ca admirati l mai jos pe Ares, in atitudinea lui normala, de caine ciobanesc mascul, precum si in cea de doica pentru Geta (da, o keama Geta)

 

 

Si dupa aceasta treaba m am intors in muntii copilariei mele tarzii, unde n am mai fost de patru ani cred, in Cheile Bicazului. Si dupa ce stau cu Alpii la nas, si dupa ce am batut ghetzarul pe la Chamonix, eu tot cred ca asta ii cea mai frumoasa formatiune stancoasa din lume. There cannot be better. Pozele sunt lame, si nu descriu nici 0.0001% sentimentul ala ca esti worthless to see such beauty.

Ok, cabanele is darapanate si parasite, si cazarea chiar e scarce. Mancarea ii buna si relativ ieftina peste tot. Ungureste se vorbeste in continuare. Casutele alea (stalearingatsalesteamaialesaleadingatuiadului) is pline de kitchuri. Bicajelul e plin de peturi si padurea de gunoaie. Si cu toate astea, e locul care mi e cel mai aproape de suflet si unde ma calmez instant si imi trec toate alea.

Good company helped also, am ras cu lacrimi cam jumate din timp si am facut toate traseele de pantofari care se respecta (si mi e un dor de cocooooootz de numa). Si am prestat de asemenea despre beri, Mikado, conversatii despre nemurirea sufletului si glume proaste despre alti oameni. In special aia din autobuz care putzeau.

 

 

 

 

All in all, mai am doua trei probleme administrative de rezolvat si I m ready to go back. De fiecare data cand ma intorc mi se intareste credintza ca eu nu mai pot locui aici for good. Decat cu un efort considerabil (si singurul punct bu, si stiu ca suna de cacat, e ca aici pot sa injur si sa fiu cat de politically incorect vreau io) poate...m as putea reintegra. Dar in vacante, pentru niste prieteni buni si discutii meaningful, pentru niste carti faine, pentru camera mea rupta de lume, pentru ai mei asha cum sunt, pentru o tochitura, pentru munte, pentru delta...I m ready anytime :D.