Imi place sa-mi cojesc crustele

 ...si sa imi mutilez fatza cautand cosuri imaginare. Probabil imi place sa fac acelasi lucru si cu sufletul meu, ca pe langa toate cacaturile de mi s au intamplat in ultimele 48 de ore, am mai prestat si despre "4 luni, 3 saptamani si 2 zile".

O radiografie cat se poate de cruda a unui avort. Nu e un film, e pur si simplu un reportaj, despre o femeie puternica, ale carei actiuni nu o imping la sinucidere sau mai bland, in cabinetul vre unui terapeut. Am plecat intrebandu-ma daca trebuie sa fii complet dobitoaca sau o super sfanta sa aranjezi lucrurile cu atat sange rece.

Dear Dawna,

    When I stumbled on your memorial page I wanted to cry instantly. Was too scared and shocked though to do it. You actually have a FUCKING memorial page. Like when one googles people they would expect to find a) nothing b) some college web page c) some embarassing party pictures. Not a fucking memorial page. And not some cheesy poems on a Mental Health Association page....

    You were one of the coolest persons I ever met. You were one of my only two friends from the US. You adopted me in your weird world, with candy-fights and mock LSD. And I remembered recently that on your mirror it was written "nobody knows I am on Prozac". AND I THOUGHT IT WAS A DAMN GOOD JOKE.

I remember your large jeans, your pink transylvania t shirt and your red hair. That you once died black. With a marker. Because you wanted to. And the coke-can-ring necklace. Or beer. And your scream that woke up the whole neighbourhood, when I dragged my tired body to the highschool. And our song, the plans for our song you FUCKED UP BITCH, HOW COULD YOU HAVE DONE THAT?????? What about our song, what about the "are you dead yet, Banana???". And the UV lamp in your closet to breed pot plants. And the five cigarettes you gave me, when I was forbiden to smoke at home. And your water bed. And your wicked smile and your frown. And the day you played "Greensleaves" for me, like it was nothing. And your image that you're a looser, when in fact everybody knew you were briliant. Your ease to learn...
    And then I left. I think I never used your e-mail address. You called me at wicked hours, on the other continent. Told me you skipped highschool and went on to become a secretary. That you were still doing your crazy things, I remember just the "I slept around with a bunch of people. I don't know them".

     But yeah, you were not human after all, you could break an egg in your left hand when there was "striking scientific evidence that humans cannot do that".  And I never thought you had a problem. Other then of course, you were crazy, but crazy in a funny way. In an extreme, childish and charming way. Why honey, why baby, why, you fucking fucking slut? Now I don't know weather to love you or hate you. Or to admire you. What have they done to you? Truly now, what have they done to your song, honey? You were so brave, and marching so high.....

    I hope you are happy and have your rock band. And they let you paint on the mirror. And cut your hair by yourself. And that sometimes you are bored and look down.

 

Love, A.

Grey boundaries

    Sau Grisons, sau Graubünden. Plecand din Basel nu cred ca puteam ajunge mai departe in Elvetia. Ultimele mele trei zile de vacanta le am petrecut in cel mai intins canton, pe o vreme superba (cred ca meritam in sfarshit sa ma mai scuteasca norul negru care ma urmareshte prin Europa de asta primavara) si cu subiectele perfecte pentru a o testa pe Felicia :D. Felicia fiind noua mea prietena, pe numele ei de familie Canon 400D. Sa traisca deci primul meul SLR (in romana ar fi deci Felix :D). Cred ca blogul asta se va transforma in fotoblog :). Dupa ce am injurat doua zile (e prea verdeeeeeeeeeeee; e prea galben; cerul nu e albastru, e supra expus, nu e clar, nu e destul de verdeeeeeeee, destul de sepia, flashul nu e reglabil, cum adica la un SLR nu poti face preview in lcd???????? - asta ultima din categoria sunt fotograf amator wanna be dar ma tratez) ca vorba aia, aveam manualul, dar cine a avut  rabdare sa il citeasca :D, 48 de ore zic si 800 de poze mai tarziu am ajuns la concluzia ca astia de la Canon nu sunt chiar proshti, si se pare ca au facut o treaba destul de buna.

    Si  voila quoi, am avut trei zile intr o realitate paralela, cu mancare care se face singura, camera care se curatza singura si hartie de buda care se inlocuieste - miraculos - singura, plus major hiking sessions pe trasee mai mult sau mai putin marcate (hmmmm, uite o poteca de capre negre care da intr un culoar de avalansa, hai sa vedem ce e sus). Jetzt isch fertig lustig, cum zic astia. Back in the game si no more funny business pana pe la Craciun.

 

 

Anxietatea e ca un caine care se pisha in casa

s (titlul n are nici o legatura, da' mi-am dorit de mult sa il scriu :))).

Adaug inca o foaie la capitolul "dezradacinarii" ca tot am vorbit. Doua evenimente marcante pe ziua de ieri:

1) In Neuchatel este un festival al muzicii strazii (muzicii de pe strada? de strada? whatever - Baskers festival). Am nimerit ieri seara peste Taraful lui Craciun. M-am bucurat vazand ca un grup de tigani, necostumati (ca celelalte trupe), cu alamurile umpic indoite de atata calatorit probabil, cu niste zambete luminoase si...damn, autentice, au reushit sa nasca o hora spontana. Probail ca aia de dansau erau tot est-europeeni, dar a fost frumos.

2) Am ajuns acasa si am gasit in poshta ulima publicitate UDC (asta ii un fel de frontu' nationalu' pulii blegi, un fel de extrema dreapta in blana de oaie), apropos de noua initiativa populara, de a-i trimite pe ausländerii care au comis delicte in Elvetia inapoi la mäsele lor. Acuma, io nu m ash fi enervat asha tare, ca inca nu am venit cu shotgunul la work (cum ma gandesc ca ar trebuit sa fac uneori), dar, pentru numele lui Dumnezeu, oamenii aia dau niste statistici acolo (de ex. ca 85% din violuri sunt comise de straini). Acuma, cand nea' Fritz Kurmann din valea Aarelui vede asemenea treaba, n o sa il apuce atacul de panica atunci cand da mana cu mine? Plus, partea "visuala" e axata pe trii oi albe care ii fut un shut in cur unei oi negre. Come on people, can u make it MORE obvious then this? Sa ne intelegem, nu apar criminalii si delincventii, dar modul in care e scrisa treaba aia acopera ceva mai mult de atat.

Si uite asha, de la extaz la agonie, Schweitzichliebdiodernei, imi voi cauta in continuare gara. E si asta un scop in viata :)

Bad, bad juju I say

Last.fm will burn in flames for blasphemy :)))

 

 

Compte rendu

 In Romania timpul curge altfel...imi vine mereu sa urlu "nu asa repede, fratilor, ca ametesc". Desi in primele zile am dormit fo 40 de ore cred ( ratand ca o pensionara tot felul de beri interesante), am apucat dup aia sa fac cateva treburi.

Ca de exemplu sa imi recuperez permisul de conducere (nu sh daca am scris inca pe blog, ca mie mi s a furat permisu in Frantza, acu fo 3 ani, si cum tatal meu mi a spus ritos "tu oricum in aceasta mashina te vei urca doar pe locurile DIN SPATE pentru ca shofezi ca o cizma" nu am considerat necesar sa stau pe la diverse cozi pana acu.). As vrea sa va povestesc vre o aventura excitanta pe la ghisee, o poveste despre mita, pile, birocratie imputita, dar n am. Trei acte, neshte bani, o coada acceptabila, poza frumoasa manca m ar mama, si iata ma din nou pericol al shoselelor.

Other news: Universitatea din Iasi are o fatzada foarte dragutz luminata, dupa cum se vede in poza de mai jos

Io m am aflat la inaugurare in calitate de prietena a lu' ei

Dupa care am fost la tzara, sa imi vad replacement grandparents (adik aia de au grija de casa lu bunica). Again, nik excitant, in sfarshit, dupa lupte seculare care au bagat o pe bunica mea in mormant, s au aciuat acolo niste oameni uber de treaba. Care au catei. Mici. Care sunt luati drept vaci de muls respectiv replacement mom de neste pisici mici. Asa ca admirati l mai jos pe Ares, in atitudinea lui normala, de caine ciobanesc mascul, precum si in cea de doica pentru Geta (da, o keama Geta)

 

 

Si dupa aceasta treaba m am intors in muntii copilariei mele tarzii, unde n am mai fost de patru ani cred, in Cheile Bicazului. Si dupa ce stau cu Alpii la nas, si dupa ce am batut ghetzarul pe la Chamonix, eu tot cred ca asta ii cea mai frumoasa formatiune stancoasa din lume. There cannot be better. Pozele sunt lame, si nu descriu nici 0.0001% sentimentul ala ca esti worthless to see such beauty.

Ok, cabanele is darapanate si parasite, si cazarea chiar e scarce. Mancarea ii buna si relativ ieftina peste tot. Ungureste se vorbeste in continuare. Casutele alea (stalearingatsalesteamaialesaleadingatuiadului) is pline de kitchuri. Bicajelul e plin de peturi si padurea de gunoaie. Si cu toate astea, e locul care mi e cel mai aproape de suflet si unde ma calmez instant si imi trec toate alea.

Good company helped also, am ras cu lacrimi cam jumate din timp si am facut toate traseele de pantofari care se respecta (si mi e un dor de cocooooootz de numa). Si am prestat de asemenea despre beri, Mikado, conversatii despre nemurirea sufletului si glume proaste despre alti oameni. In special aia din autobuz care putzeau.

 

 

 

 

All in all, mai am doua trei probleme administrative de rezolvat si I m ready to go back. De fiecare data cand ma intorc mi se intareste credintza ca eu nu mai pot locui aici for good. Decat cu un efort considerabil (si singurul punct bu, si stiu ca suna de cacat, e ca aici pot sa injur si sa fiu cat de politically incorect vreau io) poate...m as putea reintegra. Dar in vacante, pentru niste prieteni buni si discutii meaningful, pentru niste carti faine, pentru camera mea rupta de lume, pentru ai mei asha cum sunt, pentru o tochitura, pentru munte, pentru delta...I m ready anytime :D.