Merry Christmas

Sau Merry Xanax cum zic baietii care fac Fredo si Pidjin. De azi dimineata imi spun ca happiness is a state of mind...ca pot sa ma uit la orasul cenusiu si la viata mea romaneasca fututa si sa zambesc.

Mi a luat vreo 12 ore sa reusesc, with a little bit of help from random snowflakes, hot wine and some friends.

N am crezut ca intoarcerea in .ro in conditiile actuale (hm hm) ma va lovi atat de tare incat sa caut acum posibilitati de a ma duce cat mai repede in Elvetia.,,si stiu ca o sa fiu chicken si nu o sa plec pe 31 cum ar trebui sa o fac. Pentru ca e mama, pentru ca sunt niste prieteni pe care inca ii mai doare de mine, pentru ca...e prea scump, pentru ca o mie de alte motive de lamer.

Si uite asa, un nou Craciun, acelasi gust de cenusa in cerul gurii. I don t belong anywhere si nu stiu cat o sa mai am chef sa mai caut...

 

 

Weekend ul fain

-sau scurta poveste ilustrata -

 

    Asadar, duminica m am trezit la 6:30, ca sa iau trenul spre Montreux, sa vedem piata de Craciun si sa mergem eventual la un sanius, la Leysin, unde se anuntase ceva zapada.

Montreux e un orasel turistic, in principal o statiune de ski. Chiar la coborarea din gara se vede un colt din lacul Leman si alpii (fara zapada :D).

 

    Piata de Craciun era evident inchisa (duminica, ora 9, Elvetia =  nimic nu misca), asa ca am hotarat sa mergem la Chateau de Chillon, aflat intr un satuc de langa Montreux. Castelul fain, construit prin secolul XIII (daca imi aduc aminte bine) si largit/imbunatatit pana in secolul XIX. Arhitectura e simpla si extrem de practica (swiiiiiiiiissss) dar partea faina e ca trei ziduri dau spre lac, deci fiecare fereastra descopera ori un colt de munte, ori o fasie de lac.

 

    Am mers apoi la Piata de Craciun, care se deschisese intre timp. E fain obiceiul asta oarecum occidental. Toate standurile sunt decorate cu o tema comuna, si poti gasi orice de la specialitati traditionale (gen carnati, branza si migdale caramelizate) la esarfe indiene. Preturile nu sunt exagerat de mari, dar oricum erau peste posibilitatile mele (care am tinut sa intru fara datorii in noul an, deci am platit multe facturi), asa ca m am multumit sa admir figurinele artizanale, jucariile din blanita de iepure, bratarile orientale si tot felul de dulciuri "faites maison". Chestiile cu adevarat faine erau Atelierul lui Mos Craciun si un stand unde puteai sa iti sufli singur un glob de sticla.

   

    Am luat apoi trenul spre Aigele, pentru a urca la Leysin (o statiune de ski pe la 1200 de m). Ajunsi acolo am avut o oareshcare surpriza, pentru ca zapada cam lipsea. Am spionat skiurile oamenilor, care pareau a avea ceva zapada pe ele, dar am descoperit apoi ca era de proveninenta artificiala, asa ca nu am mai luat telecabina pana la 2000 de m.  Am urcat inca 200 de m cu un funicular, ca sa vedem o pista uscata si doua petice de zapada, de am inceput sa ne intrebam daca nu cumva vine primavara.

 

    Afacerea cu saniusul fiind astfel rezolvata, am coborat din nou in Aigle, de unde am luat trenul spre Sion. Sion by night - nik spectaculos, au doua castele faine, cocotate pe o colina si cam atat. Pentru o capitala de canton (e drept, unul din cele mai depopulate din Elvetia) -usor dezamagitor.  Am baut un vin fiert la piata de Craciun de acolo, si ne am intors la Montreux, sa parazitam pe cineva si sa vizitam centrul vechi. Au strazi inguste, strajuite de casute faine (atat de simple, and yet...) si o cascada fix in mijlocul orasului.

 

    Am reusit cu mult noroc sa prind ultimul tren spre Neuchatel, undeva pe la 23:00. Mi a parut rau ca nu eram intr o stare de spirit prea buna ca sa ma extaziez la maxim in fata tuturor peisajelor faine. Uneori ma gandesc ca Doamne Doamne o sa ma pedepseasca pentru depresie si o sa trebuiasca sa ma intorc in .ro, si abia atunci o sa imi dau seama ce viata faina am avut aici. Trecand peste singuratate, lipsa prietenilor si problemele financiare :)

Ca de obicei, urmeaza reportajul foto

  

Rasarit in Alpi

 

 

Chateau de Chillon

 

 

 

 

Cateva ferestre din castel

 

 

 

Atelierul lui Mos Craciun

 

 

Funicularul spre Leysin

 

Sus in Leysin

 

 

Montreux by night

 

2 motive jumate pentru un week end fain

Primul : mi a iesit un experiment (INCREDIBIL de simplu si eficient) - deci ma bucur. Asta dupa ce credeam ca sunt zeii impotriva mea luna asta (2 microscope failure and 1 other machine failure).

Al doilea: nu mai ninge la munte deci maybe, just maybe, o bere pentru mine intr o companie placuta ;).

Al doilea'  (prim): nu a trebuit sa imi donez rinichiul ca sa imi platesc facturile, dar contul meu rade foarte shtirb.

 

In alta ordine de idei, miercuri plec acasa. Cu lectia de anger management bine invatata.

 

 

Funny pics

Elvetia ma uimeste uneori. Nu stiu daca sa rad sau sa plang

 

Poftim reclama :)

 

 

Si poftim arhitectura :)

 

No snow

Dar e soare. Cu...nu cu dinti, cu colti, cu gheare si cu ce mai vreti voi. In limba romana, frig ca dracu.

Asa ca pozele de mai jos is complet anacronice. Or the sun is.

 

Un brad miiiiiiiiic

 

Si un brad MAAAAAAAAAARE

 

Si funny lights

 

 

 

 

 

Xmasy mood

Asta e mood ul meu astazi. Foarte "craciunesc". Am chef sa ninga, sa ninga mult...de altfel m am trezit de vreo doua ori azi noapte, sa ma uit pe geam, ca atunci cand aveam 10 ani si asteptam prima zapada. Mare dezamagire - astazi doar Alpii radeau cu fesul alb, aici la Neuch e ca in fiecare zi - cenusiu cu lac. Whatever.

Am chef sa merg prin magazine, sa ascult colinde, sa ma uit la oameni care isi fac cumparaturile de Craciun si sa miros brazi.

Si cred ca am sa fac greva in seara asta si am sa plec mai devreme, ca sa imi satisfac hatarul. Si sa fac poze cu braduti. Preferabil nemiscate. Nemiscate ele, pozele. (cred ca asta e unul din ultimele posturi pe care le mai scriu in romaneste, pana nu ma fac de ras cu totul)

Geneva

Am reusit si eu in sfarsit sa imi vizitez partea de familie care locuieste la Geneva. In ciuda ploii nasoale de sambata am reusit sa ne plimbam putin pe la Gradina Botanica (micuta), am vizitat ceva muzeu de ceramica si dup amiaza am fost la CERN.

Faza zilei (sau a noptii mai bine zis) a fost cand ne am hotarat sa mergem cu masina pe Saleve,in Franta, sa admiram orasul de sus. De notat este faptul ca mica escapada trebuia sa dureze o jumate de ora, pentru ca eram invitati la cineva la masa in partea cealalta de oras. Trecand peste faptul ca am intrat pe autostrada gresita si am ocolit Le Saleve de 3 ori pana am gasit drumul care urca, treaba care ne a luat cam 40 de minute, am ajuns in sfarsit in padurea inzapezita de pe varf. Prima zapada pe care o vad anul asta!.

In timp ce faceam poze de noapte, mai apar 2 oameni. Ii salutam bucurosi in franceza, ei ne raspund in romana, noua ne pica fata in grup, dupa care mie imi pica fata..individual,pentru ca tipa era o fosta colega de a mea de scoala generala. Asa ca legea numerelor mari si a luat o in freza din nou. Evident ca am ras mult dup aia, care e posibilitatea sa ne intalnim la miezul noptii in padure in Elvetia :).

Duminica am fost la un parc zoologic (nu pot sa ii spun gradina zoologica, e prea mult) sa vedem doua capre si trei vaci, intr o gradina alpina (un fel de gradina botanica, dar doar cu flora alpina si am descoperit niste blocuri faine.

Urmeaza reportajul foto:

 

Pentru Oana :)

 

Pentru Ada:

 

 

Floricele

 

Confluenta Arve-Rhone (ala curat e Arve :))

 

Suntem cumva in Barcelona ? :)

 

 

Geneva noaptea

 

Si un bradut de craciun pe zi :) (Astazi cel al doamnei care ne a invitat la masa)

 

 

Inca nu ninge....

Dar ploua cu spume. Si e frig, si bate vantul.

I

Subtilitatea e ca personajul cu fes albastru este un ski maniac precum si un tip foarte foarte fun, pe care n o sa il mai vad pana cand da coltul ierbii. Ca sa citez din clasici "I m only happy when there's a meter of fresh powder". El. Io o sa sufar in tacere, pentru ca mi am pierdut partenerul de conversatii intelijente. In afara de cazul in care ma apuc de ski.

Despre nimic

Am observat ca ma sperii ingrozitor cand primesc comentarii. Am inceput sa scriu aici ca sa nu mai povestesc aceleasi istorii de 5 ori pe messenger. Ma gandesc insa ca "blogosfera" (uahaa cum suna) e destul de mare cat sa nu nimereasca prea multi oameni necunoscuti pe aici.

Otherwise, astept cu nerabdare sa ninga si la mine in sat, ca sa ma plimb precum Ally McBeal pe langa vitrinele decorate (din octombrie), in drum spre niciunde.

Si in plus, Mos Neculai (Nicolae? Nicholas? Kloisu? :D) s a dus pe la copii mai cuminti, nici macar un bat cu fundita n am primit anul asta :(

Compliments to the chef

Imi place de fata asta. Scrie cum vorbim noi. Noi the gang. Whatever's left of it. Am ajuns blogea addict :).