Teoria zilei

De azi, când sunt la Frankfurt siiingura, atât de siiingura încât trebuie sa mă simt vinovata ca am băut un pahar de vin la cina, ca, nu e asa, doamnele nu beau singure. Oricum, ma bucur pentru ca hotelul meu are vedere la Skyline si astazi au programat un apus tare frumos, ca mi am luat cei mai frumosi papuci din lume ( immediat dup aia pe care mi I am luat saptamana trecuta :p, pentru ca acum sunt intr un trip papuci-colorati-si-veseli), si o sa ma bucur si mai mult daca maine o sa ma simt tot asa de perky avand in vedere ca am mancat fructe nemtesti de pe campanile lor infectate cu ciuma, sau ma rog, o varianta bacteriana de Ebola (ehec il cheama pe microbul bantuitor prin sursele lor de hrana inca neidentificate, si de doua zile are parte de tot atata publicitate cat gripa porcina, de cand au murit doua femei de varsta a treia de diaree hemoragica si, évident "sute de oameni au fost infectati blah blah"). Ma rog, sa speram ca au fost spalate :p. Dar, revenind la tema zilei.

Astăzi i am spus o fraza banala cuiva, care conform informațiilor oficiale, mă detesta, pe plan profesional si probabil si personal ( Pentr ca asa are el o personalitate in care astea doua planuri se amesteca). Si am descoperit, empiric, cum ca oamenii au multe butoane mici, pe care poți sa apesi mai mult sau mai putzin eficient si respectiv un buton mare si roșu care, doar ce e atins ușor declanseaza o grămadă de luminite clipitoare. Si nu warning signals, ci luminite bune care îl determina pe omul respectiv sa te imbratiseze si pupe (Asta in condițiile in care înainte îți dădea mana la un unghi de 30 de grade ( you figure it out:p). M-am bucurat mult pentru el si pentru mine - e tare ciudat sa traiesc un moment atat de plin de emotie cu my arch enemy (bine, nu e my arch enemy, ca nu s atat de importanta sa ma urasca cineva in asha si nici io n am timp si energie pentru asta), ciudat intr-un sens bun, in sensul care te face sa mergi spre casa zambind din ureche in ureche.

Si am inceput sa ma gandesc, care sunt butoanele mari si rosii ale oamenilor din jurul meu? Si mai important, care e butonul meu mare si rosu? Evident, nu e foarte sănătos sa îl divulg aici :p cred insa ca butonul meu roșu e foarte sensibil la help acknowledgement ca nu sh cum sa ii spun altfel. "m-ai ajutat foarte mult" generează un zambet semnificativ (p<0.05) mai lat decât "ai făcut o treaba buna". Sa zicem ca îmi place mai mult rolul de mana dreapta si pivotul de platina (ego much?) decât de capitan de oshti. Din punctul asta de vedere îmi place viața mea la work.

Mai important insa, experiența de astăzi mi a confirmat ca, in ciuda a ceea ce ne a zis noua coachul cel misogin la cursu de management, emotiile sunt un instrument puternic si avantajul femeilor e ca sunt mult mai in largul lor in ceea ce priveste "modul de operare" ( nu ca barbatii ar fi ne-emotivi, dar cred ca le e ceva mai dificil sa integreze asha o metoda...).

Am sa mai meditez la acest aspect:)

Edit ca uitasem sa intreb: care to share despre butoanele voastre? Ce compliment/replica/constatare v ar face sa sariti de gatul cuiva (de bucurie?)