Cand m-am hotarat eu sa platesc o suma fabuloasa pentru un bilet pentru cele trei zile de Open Air SG si am mai antrenat si tanarul cuplu (L&S, family stuff) in aceasta treaba, oamenii de la work au dat din cap cu un zambet si au zis "Roaga-te sa nu ploua ca o sa fie noroi". Io am ras in barba, pentru ca vorba aia am bunici la tzara unde drumurile s-au nascut desfundate si nu m-am speriat.
Cand am ajuns insa vineri seara in maretzul Sittertobel (adiktelea ShantzulSitterului) si am vazut cam cum ii relieful m-am bucurat ca inca nu ploua. Sitteru asta ii un rau care o socotit ca ar fi de cuviinta sa isi sape o vale sub forma de castron de salata. Imaginati-va ca in fundul castronului respectiv erau scenele si pe pereti campingul. Oamenii care nu is asha norocosi ca mine sa locuiasca in SG au dormit trei nopti inclinati cam la 30 de grade. Treba ii ca mai e si un pamant lutos care se face ditamai mocirla numai cat versi o gura de bere (din PET, ca nu ii voie cu sticle si doze din motive ecologice). Ma rog dupa cum am spus noi n-aveam grija dormitului cu capul in mlashtina si picioarele in vale, deci dupa o scurta si civilizata coada am purces spre concertu lui Peter Fox (motivul pentru care ne-am shi hotarat sa mergem la OASG, toti patru fiind infectati grav - cine nu stie cine ii Peter Fox si ce face el poa' sa asculte din playlist).
Flacaul (pe numele lui adevarat Pierre Biggory- sa mori de ras nu alta) a venit de la Berlin cu o orchestra intreaga si maimuta aferenta (albumul lui Solo se keama Stadtaffe)
The Basler s-o gandit ca ii vremea pentru hernia de vara asha ca m-o luat in spate si am putut presta despre niste poze mai wide angle
(e momentul sa marturisesc, am trishat, asta ii camera lui B. fiindca io am fost prea puturoasa sa o car pe a mea la inghesuiala, asa ca nu va pot arata nici o bucatzica de spranceana mai zoomata)
A fost fain, fain de tot, mi-a placut si am mai vrut dar nu a mai fost de unde. Oh well, next time.
Dup-aia ar fi trebuit sa vedem Cypress Hill si Nine Inch Nails dar am preferat un loc mai retras si un milk shake si am revenit la reshedinta regala.
Sambata dimineata ne-am trezit si ploua, vorba francezului comme une vache qui pisse si, cu durere in suflet, ne-am zis "vai de capul lor saracii aia de stau in camping" - in timp ce ne intorceam pe partea ailalta in paturile noastre caldute si uscate. Cand s-a oprit ploaia hop si noi sa vedem Farin Urlaub (asta ii solistul de la Die Aertzte) care si el a facut un show de zile mari si mai ales, a invatzat publicul un joc nou care se keama "zidul mortii"(adiktlea impartzitzi-va in doua tabere si dup-aia sariti spre tabara opusa). Nu stiu daca s-a lasat cu oase rupte.
Noi intre timp am mai facut poze.Cu shosete
Dupa care l-am vazut pe Stress care ii un fel de....cum sa zic...un fel de BUG Mafia Solo, un fel de Parazit politicos elvetian si din partea franceza pe de-asupra. Care saracu o incercat sa bage un mesaj social de genu "Partidele de Dreapta (namely SVP, aia cu posterele cu oi si ciori si restul gradinii zoologice) se folosesc de frica voastra de necunoscut si imigranti ca sa aiba electorat", treaba care o atras asupra lui o ploaie naprasnica de PETuri. Ca vorba aia, aici suntem in the Wild East of Switzerland, nu se fac glume de astea roshii. Ma rog, nu-s mare fan Stress, dar booh urile din public m-au cam intristat.
Dupa care a inceput sa ploua, asa ca am vizionat romantic Nick Cave de sub niste saci de gunoi pe post de pelerina de ploaie dupa care ne-am mutat la scena mica (si acoperita:). Acolo Patent Ochsner (ceva rockeri Elvetieni) ne-au incantat auzul cu toate melodiile mele preferate (si Venus, da, da :D). L&S au avut chef sa stea si la Jan Delay (de care io una n-auzisem, cultura mea muzicala reducandu-se la fo 20 de formatii pe care le ascult obsesiv) iar io si cu B am urcat ceva mai devreme dealul spre casa.
Duminica ne-am trezit tarziu asha ca am descoperit doar ce frumos canta baietii de la Mando Diao si ne-am luat la revedere de la Sittertobel pana la anul. Cand sper sa vina inca odata Zuri West (adik ce, numa Stress poa sa vina in fiecare an?) si sigur ma duc, mai ales ca in ultima zi am descoperit ca nu mai e nevoie sa haladuim 5 km prin padure, pentru ca exista o super scurtatura spre resedinta regala.
Mai multe poze cu oameni beti si noroaie gasiti aici
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen