Mansarda creativa

Primul experiment - pentru altcineva. 

 

E tare riscant sa faci haine pentru copii mititei pentru ca 1) cresc ca din apa 2) imi dau seama ca imi pun mult mai multe probleme decat la o chestie pentru mine. De exemplu "oare fermoaru asta n-o fi incomod" "oare cusaturile astea nu zgarie" ? 

 

Pe de alta parte e muuult mai usor (deh, cusaturi mai scurte, riscul de "cusut stramb" e mai mic) si mult mai amuzant - la sfarshitu sfarshitului arata tare cute.

 

In fine, luna viitoare e ziua lui E., face trei anishori, masura de acu doua luni am marit-o cu doua numere pentru siguranta si o sa primeasca asta (daca rezista la spalat :D):

 

 

Cu niste detalii aici: 

 

A whole new Era

 

Pentru mine. Am scris deja pe blog despre cum mi-am stenciluit laptopu cu sprayu. N-am mai scris cum l-am shmirgheluit dup-aia si sters cu diluant pentru ca sarise vopseaua pe alocuri si cum l-am pictat cu markerul. Probabil nici cum a facut el baie la mine in rucsac in jumate de litru de apa. Si nici cum a dat matza cu el de pamant. Si cata teza am scris cu el in tren si ce de-a mai posturi pe blog. Si bietul de el a rezistat eroic. Ok, de fo trei luni cam clipea ecranu si trebuia sa il apas in coltul din stanga sus ca sa vad ceva pe el. Si se incalzea ingrozitor cand il tineam in brate. Da puteam trai cu asta, si eu si el, spre disperarea lui B.. Pana cand m-am intors de la Frankfurt. Si s-a intamplat aceasta treaba.

 

 

Si nu, lipitul cu scotch nu a ajutat, dupa cum se vede. Si cred ca si-o simtit sfashitul aproape ca mi-o mai tras si doua ecrane albastre pe care nu le-am mai vazut pana acu....si asha arata el acum: 

 

 

 

Asha ca a trebuit sa ne despartim, cat inca ii mai mergea ecranul destul sa-mi fac un back-up. Dupa care am cautat un laptop fara asemenea defecte. Si am gasit: 

Nici o crapatura in partea dreapta jos...

 

Stencilul gata inclus 

 

 

Say Hello

 

 

 

Trebuie sa recunosc ca e putin inspaimantator sa folosesti un nou sistem de operare. Care ma rog, ii user friendly, dar ii diferit... Ii ca atunci cand dormi la altcineva acasa si vrei sa te duci la bucatarie sa bei apa si trebuie sa meditezi umpic cum se deschide robinetul, asta dupa ce in prealabil ai pipait alaturi, la intaltimea la care esti obisnuit...

Si hardware-wise are un maus hipersensibil, inca ma kinui sa mi dau seama cum sa fac sa nu imi mai zboare toate ferestrele care pe unde de cum il ating.  Si aveam sa ii reprosez ca nu mere cu Picasa, da intre timp am descoperit ca mere cu Picasa Uploader for Mac, asa ca si-a pastrat punctajul neschimbat (pe care l-a primit fiindca are tot, dar absolut tot inclus, like o gramada de softuri dragutze :). 

Sunt sigura ca in timp vom deveni prieteni buni :)

OASG = Mudstock 2009

 

 

Cand m-am hotarat eu sa platesc o suma fabuloasa pentru un bilet pentru cele trei zile de Open Air SG si am mai antrenat si tanarul cuplu (L&S, family stuff) in aceasta treaba, oamenii de la work au dat din cap cu un zambet si au zis "Roaga-te sa nu ploua ca o sa fie noroi".  Io am ras in barba, pentru ca vorba aia am bunici la tzara unde drumurile s-au nascut desfundate si nu m-am speriat.

Cand am ajuns insa vineri seara in maretzul Sittertobel (adiktelea ShantzulSitterului) si am vazut cam cum ii relieful m-am bucurat ca inca nu ploua. Sitteru asta ii un rau care o socotit ca ar fi de cuviinta sa isi sape o vale sub forma de castron de salata. Imaginati-va ca in fundul castronului respectiv erau scenele si pe pereti campingul. Oamenii care nu is asha norocosi ca mine sa locuiasca in SG au dormit trei nopti inclinati cam la 30 de grade. Treba ii ca mai e si un pamant lutos care se face ditamai mocirla numai cat versi o gura de bere (din PET, ca nu ii voie cu sticle si doze din motive ecologice). Ma rog dupa cum am spus noi n-aveam grija dormitului cu capul in mlashtina si picioarele in vale, deci dupa o scurta si civilizata coada am purces spre concertu lui Peter Fox (motivul pentru care ne-am shi hotarat sa mergem la OASG, toti patru fiind infectati grav - cine nu stie cine ii Peter Fox si ce face el poa' sa asculte din playlist).

 

Flacaul (pe numele lui adevarat Pierre Biggory- sa mori de ras nu alta) a venit de la Berlin cu o orchestra intreaga si maimuta aferenta (albumul lui Solo se keama Stadtaffe) 

 

 

 

The Basler s-o gandit ca ii vremea pentru hernia de vara asha ca m-o luat in spate si am putut presta despre niste poze mai wide angle

 

 

 

(e momentul sa marturisesc, am trishat, asta ii camera lui B. fiindca io am fost prea puturoasa sa o car pe a mea la inghesuiala, asa ca nu va pot arata nici o bucatzica de spranceana mai zoomata) 

A fost fain, fain de tot, mi-a placut si am mai vrut dar nu a mai fost de unde. Oh well, next time. 

 

Dup-aia ar fi trebuit sa vedem Cypress Hill si Nine Inch Nails dar am preferat un loc mai retras si un milk shake si am revenit la reshedinta regala.

 

Sambata dimineata ne-am trezit si ploua, vorba francezului comme une vache qui pisse si, cu durere in suflet, ne-am zis "vai de capul lor saracii aia de stau in camping" - in timp ce ne intorceam pe partea ailalta in paturile noastre caldute si uscate. Cand s-a oprit ploaia hop si noi sa vedem Farin Urlaub (asta ii solistul de la Die Aertzte) care si el a facut un show de zile mari si mai ales, a invatzat publicul un joc nou care se keama "zidul mortii"(adiktlea impartzitzi-va in doua tabere si dup-aia sariti spre tabara opusa). Nu stiu daca s-a lasat cu oase rupte.

Noi intre timp am mai facut poze.Cu shosete

 

Dupa care l-am vazut pe Stress care ii un fel de....cum sa zic...un fel de BUG Mafia Solo, un fel de Parazit politicos elvetian si din partea franceza pe de-asupra. Care saracu o incercat sa bage un mesaj social de genu "Partidele de Dreapta (namely SVP, aia cu posterele cu oi si ciori si restul gradinii zoologice) se folosesc de frica voastra de necunoscut si imigranti ca sa aiba electorat", treaba care o  atras asupra lui o ploaie naprasnica de PETuri. Ca vorba aia, aici suntem in the Wild East of Switzerland, nu se fac glume de astea roshii. Ma rog, nu-s mare fan Stress, dar booh urile din public m-au cam intristat.

 

Dupa care a inceput sa ploua, asa ca am vizionat romantic Nick Cave de sub niste saci de gunoi pe post de pelerina de ploaie dupa care ne-am mutat la scena mica (si acoperita:). Acolo Patent Ochsner (ceva rockeri Elvetieni) ne-au incantat auzul cu toate melodiile mele preferate (si Venus, da, da :D). L&S au avut chef sa stea si la Jan Delay (de care io una n-auzisem, cultura mea muzicala reducandu-se la fo 20 de formatii pe care le ascult obsesiv) iar io si cu B am urcat ceva mai devreme dealul spre casa. 

 

Duminica ne-am trezit tarziu asha ca am descoperit doar ce frumos canta baietii de la Mando Diao  si ne-am luat la revedere de la Sittertobel pana la anul. Cand sper sa vina inca odata Zuri West (adik ce, numa Stress poa sa vina in fiecare an?) si sigur ma duc, mai ales ca in ultima zi am descoperit ca nu mai e nevoie sa haladuim 5 km prin padure, pentru ca exista o super scurtatura spre resedinta regala.

 

Mai multe poze cu oameni beti si noroaie gasiti aici

 

 

Frankfurt

Da, da, m-am preumblat fo 30 de ore prin Germani la o oareshcare conferinta (marfa conferinta de altfel, no brain talk only "io-te ce treburi misto facem noi"). Evident ca in singura seara libera a plouat, da asta nu ne-a impiedicat sa ne plimbam umpic prin centru. Ghidul nostru a fost un coleg bashtinash care ne-a explicat ca pentru el Frankfurtu ii ca un fel de New York numa' ca mai mic. Acuma io la NY n-am fost, da I beg to differ :). Dar, desi nu is fan arhitectura moderna si zgarie nori, trebuie sa recunosc ca ii dragutz. 

 

The sky line 

 

Old and new 

 

Un curcubeu 

 

 

Statia unde am schimbat metroul GRESHIT la indicatiile bashtinashului (cred ca a facut o special :)

 

 

Si inca un zgarie nori frumos pozat in vreme ce fugeam dupa tren 

 

 

Si gata. V-as mai spune de istorie (like ca acolo s-o nascut Goethe, ca orashul a fost aproape ras de pe fatza pamantului cand cu WW2) dar adevarul ii ca n-am prea avut timp de asemenea discutii fiind prea ocupati sa ne indopam cu costita afumata si varza murata la Feuerräddchen pe care il recomand calduros. 

 

 

Late again

Cu update*-ul despre viata mea. Dar cred ca nu v-am lipsit prea mult, voua, celor 3 ca intre timp s au intamplat tot felul de lucruri. A murit Michael Jackson, Doamne Doamne sa-l odihneasca. Io nu s asha sictirita ca altii de i-am citit prin blogosfera fiindca io una la mana n am televizor, asha ca n o putut sa ma satiseasca nici un MTV sau Proteveu cu multe videoclipuri/imagini/concerte. Doi la mana era tanar saracu si dus cu pluta si in general mie mi pare rau cand mor oamenii. Trei la mana n-am fost niciodata fan adevarat, adik n-aveam pe perete decat un poster din Universu' Copiilor si ala de pe vremea lu Thriller (posteru, nu Universu') cand inca arata ca un om si nu ca un vai de capu lui. Si da, m am molipsit de la Dangerous, da alte albume n-am avut. Anyways, saracu si saracii copii. Si btw, stie careva, maimuta mai traieste?

Sa trecem acu la update...

* Astia de va plangeti ca "Wei tu ce nu mai scrii pe blog sa mai stim ce faci" aflati ca am si messenger unde ma puteti intreba de sanatate.