The game

De felul meu is mai fotofobica. Asta ii motivul pentru care am imprastiate cate doua perechi de ochelari de soare cam prin toate locurile pe unde imi fac veacu, acasa, la work, la resedinta de vara din nord :D. Cu toate astea mi se intampla uneori sa nu ii iau cu mine si is tare nefericita in perspectiva migrenei care va sa vie. Asa ca am inventat cu the Basler un joc. Eu inchid ochii si el ma conduce pana unde avem de mers. Regula este sa nu ii deschid pana cand ajungem undeva "inauntru", be it magazin sau orice. Altfel, el imi povesteste ce e in dreapta, ce e in stanga, cati oameni vin spre noi si cum ne privesc putin incurcati.

Prima data cand am propus asta in gluma nu mi-am imaginat cat e de greu.

Odata ca simtul echilibrului si al directiei is destul de "shook up" fara controlul vizual. eu de exemplu am tot timpul senzatia ca mergem in directia opusa decat aia in care e el. Asta ma face sa il tin foarte strans de brat, ca sa nu ma pierd.

In al doilea rand pe aici is stopuri de alea de nevazatori, care bipaie cand e verde. Intrebarea mea e, de unde stiu nevazatorii ca bipaie stopul bun (adik ala din directia in care vor ei sa treaca) si nu alalalt?

In al treilea rand scarile sunt evil.

In al patrulea rand e un exercitiu foarte bun to learn trust and let go....si aia care ma cunosc stiu ca letting go is definitely not my thing.

Come back sunny days :)