Cu dumneaei. Care a avut o bafta de nedescris, pentru ca pentru trei zile cat a stat in Elvetia, aici nu a plouat (e important sa mentionez asta, pentru ca daca o mai tine cu stupitul de sus, io dau intr-un sesonal affective disorder, pe cuvant).
Intr-o prima faza am batut Baselul in lung si in lat (mai mult in lung), cautand "prostii dragutze cu elvetia care nu sunt ciocolata". Printe acestea din urma am descoperit oroarea ororilor introdusa pe piata pentru campionatul european probabil, cana care muge. Da da, e o cana pe care atunci cand o intorci muge precum vacile de care vorbea Mada.
Dar sa nu divagam, la Basel e primvara si au inflorit ciresii frumos.
Dupa care n-am mai ajuns la festivalul de robotica din Lausanne asha cum ne propusesem ci am tandalit pe malul lacului hranind lebede si mancand inghetzata. On a side note aici, avea sa fie o inghetzata foarte scumpa, pentru ca omuletul de o vindea a uitat sa ne dea vreo zece franci rest. Io una n-am bagat de seama, pentru ca spre rushinea mea, de cand sunt aici m am obisnuit asha de tare cu "corectitudinea", incat nu verific niciodata restul. Noroc de aia mai responsabili de erau prin jur: Si ca sa continui side-note ul, aceeasi chestie cu zece franci in minus mi s-a intamplat 2 zile la rand saptamana asta, asa ca poate o sa incep sa-mi reascut instinctele paranoice romanesti.
Dupa ce ne-am plimbat umpic prin multimea adunata cu ocazia carnavalului pe strazile din Lausanne (no idea de ce au carnaval asha tarziu, cred ca sa le faca in ciuda alora din partea Germana) am plecat spre Neuchatel.
Unde era innorat. Doh.
Duminica dimineata ne-am tras cu funicularul care a dezamagit-o teribil pe Mada, pentru ca nu era "stiii de lemn, asha, ca mocanitele" (or something along those lines), dar ma rog, privelistea de pe dealul din spatele casei mele a compensat abuzul tehnologic :).
Dup-amiaza ne-am petrecut-o la Basel la cel mai frumos muzeu din lume - muzeul caselor de papusi (Puppenhausmuseum). Nu cred ca e asha impresionant pentru multa lume, dar eu am o pasiune pentru canitze miiiiici (nanotech he he) si colorate si farfuriutze miiiici si bijuterii miiiici, toate ashezate in casute miiici. Serios, cand eram mica am avut trei sau patru seturi de mobila pentru papusi. Si nu de alea din plastic rapciugos ci din lemn, foarte faine (nu stiu de unde le-au produs ai mei). Si cred ca daca as avea timp, m-as mai aseza odata la mine sub birou sa imi mai spun niste povesti. Asa ca da, cred ca ala o sa devina locul meu de petrecut dup-amiezi ploioase. Trebuie sa fac cumva sa introduc ilegal ciocolata calda. Si o sa te tin la curent Mada, despre ce se intampla cu fetele de la mansarda :).
Dupa care Mada a plecat si aici o inceput sa ploua. Tanaaaa...di end.
