Pentru ca am gura mare dupa ce beau bere, m am trezit ca in ultimul week end lucrator trebuie sa ma teleportez la Praga (deoarece am reusit sa imi conving niste colegi ca e un oras fain, care trebuie vazut, ca asa am auzit eu; desi eu glumeam, ei m au luat in serios si m au carat a doua zi sa ne luam bilete).
Desi a trebuit sa imi folosesc pantalonii de pijama drept izmene, pentru ca era un frig de ..un frig de, ideea a fost chiar buna pana la urma.
Dupa ce am fost alungati brutal din tren intr o statie secundara, ca trenul de la Basel nu ajungea pana in statia mare, ne am intalnit cu colegul bastinas, care urma sa ne fie ghid. Am baut o cafea de juma de litru, sa incepem bine ziua (oamenii astia nu calculeaza nik in mililitri, totul e e la juma de litru in sus, fie ea cafea, bere sau vin fiert) si am pornit spre celebrul castel (cunoscut si sub numele de Hrad).
Desi partile cele mai interesante nu sunt deschise pentru public, am vazut cele doua biserici importante (Sf. Vitus si Sf. Jiri / sau Gheorghe), sala de ceremonii si aleea aurarilor. Am intrat pe shest si in camerele de tortura, unde ne am bucurat din nou ca nu ne am nascut in evul mediu (prima data ne bucurasem ca nu trebuia sa purtam armuri fara protectie pentru partile intime, respectiv fara orificii pentru diversele nevoi fiziologice).
Dupa castel, care ne a luat fo trei ore, am mancat la ceva restaurant din centrul nou (muuult si bun si tare ieftin si cu un nume imposibil de pronuntat). Ne am dat apoi seama ca noi de cativa ani buni locuim la tara si n am mai apucat manifestari culturale, asa ca am mers la filarmonica, unde era ceva concert de Dvorak. Incantatoare experienta, mai ales ca eram imbracati fix ca oamenii de care radeam io si cu fundul in Iasi cand mergeam la concerte.
Dupa inca niste beri, ne am indreptat spre hostel (ieftin, bun, curat, am numaru de telefon pentru doritori) unde am dormit cu spume (compensare pentru trenul de noapte).
A doua zi am trecut pe podul Karol, am vazut orasul vechi, cartierul evreiesc, ceasul astronomic si cam asta a fost momentul cand mie mi s au terminat bateriile la aparat, asa ca am purces spre activitati mai calduroase si mai profane, ca de exemplu shopiiiiiing.
Orasul fain, oamenii de treaba, limba in schimb imposibila. Am glumit cu oamenii si le am spus ca la Roata Norocului in ceha se cumpara consoane, ca vocalele oricum nu folosesc la nik.
Pozele sunt ca de obicei pe Picasa, aici
