Halt Auf Verlangen

Asta vara

2012-01-31T11:59:00.000-08:00

Poate mi se trage de la cele -5 grade cate is aici (stiu ca in Romania sunt si mai putine), poate de la faptul ca in sfarsit mi-am descarcat pozele sa am loc pentru excursia de maine, dar iata cat de frumos a fost asta vara:

Aus Asta Vara 1/31/12 8:55 PM

Si in plus, la un moment dat mi-am facut si o fusta elvetiana...cu ceasuri :)

Aus Asta Vara 1/31/12 8:55 PM

Diverse tzari, aceleasi meciuri

2012-01-18T23:04:00.001-08:00

De cand n-am mai scris ultima oara mi s-au intamplat multe lucruri:
- am dat examene (examene pentru care mi-am ascutit skillzurile in procrastinare la maxim); sper sa trec, desi la oral partenera mea de proiect a gasit de cuviinta sa se sedeze si sa vorbeasca inceeeet si muuuult, asa ca n-am facut o figura prea buna :).
- ne-am depus actele (side note: B. s-a dus cu buletinul si io cu un dosar din care lipsea doar adeverinta de absolvire a gradinitei. Inainte sa le depunem, pe ele, pe acte, m-a mancat in dos sa mai verific odata daca sunt bune si conform site-ului oficial al starii civile din Zuerich nu erau. Pentru ca pe adeverinta mea de celibat scria ca doar nu sunt casatorita. Si cica trebe musai sa spuna si ce fel de necasatorita sunt, si anume divortzata, vaduva sau celibatara punct si simplu. Ma rog, spre norocul nostru, la Basel nu e chair asa de important si deci am reusit. Avem date, avem rendez-vous de pregatire a casatoriei, avem di tati)
- am rezervat o parte din sali (slava domnului ca am o maestra de ceremonii si o domnisoara de onoare, ca altfel nu-sh ce m-as face).
- am semnat contractul pentru un apart pe care l-am vazut doar in poze facute de B :D.

Am vazut ca s-au intamplat multe lucruri si pe la alte niveluri, care nu ma ating personal, si am observat niste paralele interesante.

In Romania, Basescu l-a bestelit pe Arafat in direct la TV. Arafat fiind un fel de model romanesc de integritate si simt civic, interventia lui Basescu a fost primita tare prost de o mare parte a populatiei. Care Arafat si-a luat gentutza si a demisionat iar populatia (sau ma rog, niste reprezentanti de-ai ei) au pus mana pe caramizi si s-au dus la furat telefoane. Ceea ce a convins guvernul sa retraga proiectul de lege, respectiv pe Arafat sa vina inapoi cu gentutza.
Acum, informatia cu bestelitul am citit-o si eu de la a 7a mana. Dupa ce am ascultat emisiunea incriminata, aia cu Base si cu Arafat, singurul lucru cu care sunt de acord e ca Basescu e gura sparta si profita de momentul cand consilierul lui de imagine e dus la pipi machen sa dea telefoane unde nu ii fierbe oala. Jignirile alea care i se imputa eu nu le-am auzit; n-am auzit nici macar fraze cat de cat similare cu celebra replica a lui Sarkozy despre farashe care a pus pe foc juma' de Frantza acu shase ani pe vremea asta.
Cu tot respectul pe care il am pentru Arafat pentru treburile pe care le-a miscat in Romania, eu sunt de parere ca protestul lui la TV a fost o miscare greshita. O "romanizare" a lui, daca vreti. Daca el si-a spus punctul de parere la momentul scrierii legii si colegii lui i-au replicat "hai mai, Raed, mai plimb-o de aici", si el era plin de sira spinarii, pai ala era momentul sa isi dea demisia. Dupa care putea sa vina la TV sa se justifice, de ce si cum. Dar nu e foarte etic sa critici institutia care te plateste. Si nici nu a reushit sa ii explice lui Base in alea 20 de minute care o sa fie exact impactul noii legi asupra sistemului de urgente (putini medici=impartiti intre doua servicii=mai putini medici la stat unde is platiti prost, dar asta n-am auzit-o din gura lui).
In fine, si-a dat demisia, acum cica revine, legea o fost retrasa si cu toate astea oamenii inca mai ies la bataie pe strada.

In fix acelasi timp in Elvetia, presedintele Bancii Nationale si-a dat demisia in urma unui scandal care, daca ar fi fost prezentat asa, ca un scenariu posibil, ar fi fost aratat cu degetul si toti ne-am fi rostogolit pe deasupra razand.
Elvetia e cunoscuta sub trei aspecte cliseistice - munti, ciocolata si secretul bancar. Asta din urma a facut multe valuri anul trecut, cand nemtii si-au cumparat niste date despre conturile unora care se evazau fiscal la greu de la niste whistleblowers elvetieni. Si partidul elvetian de extrema dreapta (ne vom referi la ei ca la "aia cu ciorile") au fost aia care au zbierat cel mai mult, ca asha ceva nu se poate, e o rushine, e inacceptabil, secretul bancar e o valoare nationala, e coasta din coasta identitatii statului.
Ei su acum cand aveti contextul, iata si povestea. Nevasta lu' domn presedinte, fosta traderitza si probabil in lipsa de adrenalina, si-o cumparat o juma' de milion de dolari (din contul comun) fix cu doua saptamani inainte ca onor sotzul sa fixeze pretzul pentru euro. Ceea ce, nu e asa e un fel de speculatie cu devize. Speculatie care aparea evident pe desfasuratorul de la banca. Si cand colo, ce sa vezi, extrasele de cont incriminante au fost obtinute de un tehnician (!!), date unui avocat cu legaturi la aia cu ciorile (!!), nici mai mult nici mai putin decat taticului aluia cu ciorile (un fel de Vadim mai cu rudotelul luat), de unde au ajuns la o doamna ministra. Domnul presedinte al bancii nationale si-a scos dosarelul cu mailul spre banca, trimis de pe adresa lu nevasta-sa, mailul lui spre nevasta-sa si reprezentantul bancii in care le spunea sa nu mai faca asemenea tranzactii pe la spatele lui. Toata aceasta aratare de chilotzei nu a folosit la nimic, nici macar raportul PWC in care scria clar ca treaba asta nu e ilegala (nici macar pentru ala care hotaraste indirect cat costa o valuta sau alta), pentru ca imaginea lui publica era deja destul de sifonata. Asa ca domnul a demisionat, pentru ca, citez "nu pot sa mi demonstrez nevinovatia".

Pe mine povestea m-a enervat la culme, desi n-am nici o inclinatie politica. Eu imi imaginam ca traim intr- un stat democratic unde, in mod normal, esti nevinovat pana la proba contrarie. Si unde nu se fac manarii de astea bananiere (orice tehnician IT are dreptul sa se chiorasca la mine in cont?!!! si nu e etic ca un membru al familiei mele sa isi cumpere valuta, dar e etic ca cel putin 5 oameni, dintre care un presedinte de partid si un ministru sa imi vada datele respective??!!).Si tot sper ca la un moment dat cineva sa ii potoleasca pe aia cu ciorile, dar se pare ca voi ramane cu speranta horcaind in coma.

Morala povestii e ca nu conteaza in ce tara traiesti, cat de destept/cu carte si spirit civic esti, daca pleci capul si iti dai demisia, ala care te-a bestelit o sa castige. Indirect. Chiar cu pretul unor "valori nationale" compromise.
Morala secundara a povestii e ca elvetienii nu ies in strada nici macar virtual. Si asta e oleaca trist.

NA: Am inceput sa scriu postul asta acum doua zile, evident intre timp s-au mai schimbat din informatii si uite de-aia n-o sa fiu eu niciodata jurnalist:).

La multi ani!

2012-01-03T07:56:00.001-08:00

Pentru ca eu am saptamana viitoare examen si deja am terminat toate sursele posibile de procrastinare (bloguri, siteuri cu si despre plozi, wedinator.com and co.) m-am gandit sa va spun ce planuri am io pe anul asta:

1) Sa iau examenele :) (si pe astea de-acu si pe alea din vara, desi cu astea de-acu, asa loaza ca semestrul asta n-am mai fost nicicand...)

2) Sa ma mut cu B. la mijlocu' drumului dintre mine si el, ca patru ani de rucsaceala mi-au ajuns.

2') Sa organizez o nunta si sa ma si duc la ea (here, Vegas, tre' musai sa va scriu cum decurg ostilitatile...)

3) Sa pun biciu' in cui la work si sa experimentez modalitati mai blande de a-mi motiva echipa

4) Sa nu mai raspund la provocari xenofobe/misogine/de oameni prosti (asta ii din categoria I will be a better person, just dunno how, e mai mult wishful thinking decat un plan).

5) Din categoria "alea mici" - sa-mi echivalez permisu', sa ma duc cu religiozitate la sala si sa-mi pun vertebrele la loc, sa plantez un lamai in ghiveci, sa-mi fac un sacou, sa-i fac lu' B. o haina....

Si cam astea ar fi planurile. Singura dorinta e sa fim totzi sanatoshi, sa le putem face pe toate in tihna.

Ceea ce va doresc si voua. Ca sa citez (fara drepturi de copyright :)) un prieten, ca tare mult mi-a placut cum le-a zis "S-aveti un an de pus in rama" si o prietena "...and all the shit".

Gotan Project

2011-09-26T13:38:00.000-07:00

...si gol in cap. Daca as avea boxe le-as da la maxim, de mult n-am mai avut asa o perioada de "passage à vide", cum zice frantzuzul. Sunt asa de obosita ca n-am chef nici de cusut, nici de citit, nici de dormit. Ok, si mi-am scrantit un desht la picior, deci is un fel de Dr. House in devenire, pentru ca in tara asta nu se practica nici control nici radiografie, ci se informeaza empatic pacientul sa stea cu susnumitul desht in sus si in gheatza, da' asta in timpul lui liber, ca asta nu e situatie de scutire medicala.

So, virtual energy bars careva?

The one where she turns thirty

2011-09-18T00:24:00.001-07:00

Ma simt cam asha.

Rochitza care se invarte

2011-08-18T11:56:00.000-07:00

Toata copilaria mi-au placut fustele closh si am fost super frustrata ca am avut doar una pentru ca trebuie muuuult material (pana si aia nu is sigura ca era un clos adevarat). Si cum sunt in perioada cand regresez....iata:

Aus Sewing April 5/11/11 9:14 PM

Si se invarte.... periculos de tare :)

Aus Sewing April 5/11/11 9:14 PM

Data viitoare o sa ii pun un fermoar in talie, sa fie mai...fitted (?), dar altmiteri, I am kinda happy :)

Student in anu' II

2011-07-20T11:30:00.001-07:00

Ihiii!

Despre corsete

2011-07-19T09:24:00.000-07:00

- Ca sa ii fac in ciuda Pisicii Cenusii, care se plangea in privat cum ca vrea sa citeasca despre ce mai fac eu si nu despre croitorie :P. -

Dupa cum stiti, mai in primavara mi-am incercat mana la corsete/bustiere cum vreti sa le ziceti.

Ei bine, intre timp m-am gandit ca e mai simplu sa fac un corset scurt, ca sunt mai putine curbe de dibuit pentru cineva care are rabdarea unui gandac (chiar, gandacii au rabdare??). Asa ca mi-am desenat (din nou) un tipar, dupa instructiunile de aici (Cathrin, if you get a link back - I love your work and THANK YOU!), am pus dubluri, am taiat, am cusut de m-am rupt si iesit aceasta monstruoshenie:

Aus Sewing April 5/11/11 9:14 PM

Faza nasoala la corsete e ca nu-ti dai seama daca se potrivesc sau nu decat la sfarsitul sfarsitului, adica dupa ce ai cusut 6X2X3 tivuri (intre piese, trei randuri de material) + 12X2 canale pentru ....oare cum s-or fi chemand in romaneste "bones" + 2 metri de paspoal + ai batut 24 de capse (si moaaama, e o intreaga aventura cu respectivele capse, mai ales cand locuiesti in Elvetia unde e greu cu ciocanitu' dupa ora 10 seara). Si da, dupa toata aventura asta, descoperi ca ai putea sa cari prune in san, pentru ca, dupa mintea ta cea inteligenta, ai lasat o rezerva in partea de sus a bustului, nu care cumva sa iti comprimi cutia toracica si sa te sufoci. Si deci in spate arata la fel de jalnic:

Aus Sewing April 5/11/11 9:14 PM

Si cum politica firmei e ca "AW nu descoase" si cu atat mai putin "scoate AW capse cu patentul" (nici nu stiu daca se poate), mi s-a parut mult mai simplu sa redesenez tiparul si sa mai fac unul. And this one baby, l-am masurat de i-au sarit capacele.

Aus Sewing April 5/11/11 9:14 PM

Poza nu ii face dreptate, pentru ca am avut un fall-out cu B. dupa pozele de la primul (probabil sindromul femeii "incorsetate" care simte nevoia sa fie cumva in control si il zadarashte pe pozar) si am ajuns sa ma fotografiez singura, cu aparatul pe un maldar de carti pe post de tripod.

Post-Londra

2011-07-19T08:15:00.000-07:00

Aus roundeurope 6/22/11 7:24 PM

Mai stiti povestea cu Londra? Ei bine, ca un oagar ce sunt, nu mi-am planificat cum trebuie viata privata in functie de aia profesionala, asa ca m-am dus duminica acasa, unde am ajuns la 8 seara, ca sa plec a doua zi dimineata la ora 4 spre Kaunas in Lituania (via Varsovia/Vilnius, cand as fi putut sa iau un zbor direct de pe Gatwick pana in Kaunas).

Oh well, sa trecem peste cele doua milioane de neuroni care au murit instant de lipsa de somn, am ajuns la Vilnius pe la 1 dup-amiaza, numai bine cat sa facem un maraton prin orasul de pe Neris.
Unde am aflat cu surprindere ca lituaniana (?) face parte dintr-un grup de limbi separat, si anume limbile baltice, dupa cum se vede si din traducerea cuvantului "Aeroport" in poza de mai sus. De altfel delicioasa in scris, dar foarte asemanatoare cu rusa la pronuntie.
Am facut din fuga poze cu catedrala, a carei cruce sclipea frumos in soarele de dup-amiaza (eu avand lectia invatata la Londa, si anume, ca sa nu- mai inghetze sunculitele mamucutii si ale tatucutii si sa ma imbrac timp de trei zile cu toate hainele din valiza simultan, mi-am luat tzoale de iarna, ca vorba aia, mergeam in NORD :D asa ca cele 25+ grade din Vilnius au fost o surpriza tare neplacuta).

Aus roundeurope 6/22/11 7:24 PM

Dupa care am trecut Neris-ul si am vazut un obicei tare dragutz, si anume sa puna cand se casatoresc cate un lacat gravat cu numele parternerilor si data nuntii pe pod:

Aus roundeurope 6/22/11 7:24 PM

Acuma nu stim daca rezistenta lacatului e vre-o indicatie despre durata casatoriei :D.
Dupa care colega sportiva ne-a tarat pe DEALUL din Vilnius (care orash e de altfel e foarte plat, dar nah, are asha o cocoasa fix in mijloc), sa ne urcam in turnul lui Gediminas, construit cam pe vremea cand Stefan cel Mare era doar o idee in mintea parintilor lui:

Aus roundeurope 6/22/11 7:24 PM

De unde se vede orasul frumos:

Aus roundeurope 6/22/11 7:24 PM

Si dupa asa fuga la deal ne-am ostoit foamea cu o inghetzata, care btw, e fix la fel cum erau celebrele "Vafe" la noi si m-am umplut de nostalgie. Si in final, inainte sa fugim (din nou!!!) spre ultimul tren cu care mai puteam ajunge in Kaunas, am cumparat in cantitati irationale specialitatea locala - chihlimbarul, ca sa aiba si B. o bucurie, drept premiu ca am fost asa scumpa la vedere in ultima vreme. Localnicii stiu sa il proceseze in fel si chip:

Aus roundeurope 6/22/11 7:24 PM

...asa ca astept si io un cadou de Craciun spre masura.

Kaunas are un vibe mai saracut decat Vilnius, dar au si ei un castel medieval reconstruit (doamna ghid si-a cerut mii de scuze pentru halul in care s-a facut reconstructia, aceasta din urma incluzand o scara exterioara de beton :D).

Aus roundeurope 6/22/11 7:24 PM

Si o primarie/fosta catedrala/fosta primarie/fosta manastire or smth:

Aus roundeurope 6/22/11 7:24 PM

Si din nou Neris-ul, cu un pod portocaliu care se spune ca a fost la un moment dat cel mai lung din Europa:

Aus roundeurope 6/22/11 7:24 PM

Dupa care am baut, am mancat si am muncit, ca doar de aia eram acolo. Poate la un moment dar va fi timp de o tura cum se cade prin toate tzarile baltice, pentru ca am auzit ca Riga e fabuloasa, si sunt sigura ca mai au coltzuri pierdute, ne-turistice si interesante.

Ce nu stiati despre Domnisoara Pogany

2011-07-17T10:52:00.000-07:00

Trebuie sa marturisesc ca pana azi nu am fost fan Brancusi. Mie nu-mi place in general arta abstracta - am sa-mi aduc aminte toata viata cum n-am priceput o pictura de la muzeul de arta din Rouen care e un cadru de 4x4 m, vopsit in aceeasi nuanta de verde mai putin un patrat de fo 50x50 cm si care se numeste "Gradina mea".

Cei de la Fondation Beyeler l-au prezentat insa pe Brancusi maiestuos in conjunctie cu Richard Serra, asa de frumos si de lin curgator, ca pana si profanei care ma aflu i s-a facut pielea gaina.

Am vazut tot ce era de vazut, copii dormind, muzele dormind si toate in diferite variante, ilustrand evolutia lui Brancusi de la "natura stilizata" la abstractiune pura. Mi-au placut si cele doua "afro-americane", Negresa alba si Negresa blonda, si pe aceasta cale multumim politically incorrectnessului care domnea pe la 1900. Negresa alba e preferata mea, pentru ca are "suvite" in coc si pe frunte ("venele" marmurii) si in rest sculptorul a reusit sa ii pastreze tenul alb ca zapada.

Am mai vazut si toata colectia de pasari, si maiastra, si o mini coloana a infinitului. Si o gramada de versiuni ale Sarutului, patrat, izolat in lumea lui, cu partenerii "mulandu-se" unul pe altul la nesfarsit.

Am citit apoi in pliant povestea "Printesei X" despre care Brancusi a sustinut sus si tare ca e imaginea abstracta a unei femei uitandu-se in oglinda si am incercat sa ii apar cauza in fata lui B. Ne-am tot invartit in jurul ei, am privit-o din toate unghiurile, dar pana la urma am cedat. B. are dreptate. Arata...fix cum arata primul lucru care va vine in minte cand dati cautare pe google dupa imagini cu printesa X. Bine, idea de baza a devenit ceva mai clara cand am vazut pozele din atelier (pentru ca Brancusi era de parere ca numai el isi poate fotografia operele asa cum merita ele vazute), si intr-adevar, a existat o varianta mai involuata a printesei, cu plete si nas :). Varianta in bronz e insa interesanta pentru ca te poti oglindi luuung si muuult in fruntea ei. Asta pana nu te pufneste rasul, ca un semiadolescent ce te (inca) afli.

Si langa printesa era ea, Domnisoara Pogany, la voir et apres mourir, zau ca nici o poza de pe net nu ii face dreptate. Mai ales, ceea ce nu stiam io despre ea, e ca are plete! lungi, pe spate, impletite intr-o coada stilizata. E frumoasa, frumoasa, perfecta pana in semnatura sculptorului de pe umarul stang.

Acum Serra o fi el mare admirator al lui Brancusi si bun sculptor de felul lui, dar mie, in aceasta expozitie paralela, mi s-o parut colturos si datator de ameteli. OK, asta era si unul din scopurile lui in viata cred.

Asta ne-a fost iesirea culturala de week-end si acu' ma duc sa il citesc in detaliu pe Explorish, sa compar impresii.

It all ends here

2011-07-14T09:37:00.000-07:00

Am fost aseara la Kino Deluxe (asta e cand stai pe canapea si iti vin oamenii la nas cu pop-corn pe gratis, sampanie si inghetzata; dezavantajul e ca pentru a beneficia de toate tandretzurile astea, stai in fundul salii, depaaarte tare de actiune:D). Acum mai am o chestie pe lista "de ce mi-e mie groaza sa ma reproduc". Pai va aduceti voi aminte cum radeam de mamaia care nu se uita la televizorul color ca "o doare capu"? Ei, asa o sa le zic si io progeniturilor "Mama nu merge la 3D pentru ca vede verde si o scoate din sarite sa se uite intr-o cutie".

Altmiteri, I am sad. It's the end of an era.

London baby!

2011-07-11T08:17:00.000-07:00

Aus roundeurope 6/22/11 7:24 PM

Dupa cum am promis, sa va povestesc despre cum m-am preumblat eu prin diverse tari europene, incepand cu calatoria de placere de la Londra.
Ultima data m-am vazut cu The Girlfriends in formatie completa la nunta lui O., eveniment tare fortuit de altfel, pentru ca atunci m-a molipsit M. cu bloggingu, si de aia stau io aici in mansarda creative si va povestesc de-ale vietii. Asta a fost hat acum cinci ani si de-atunci ne-am vazut in binoame/trinoame, ba pe la Oscar in Copou, ba pe la Bruxelles unde am pierdut avionul si anul asta am zis ca asa nu se mai poate dom’le, tre’ sa ne organizam sa ne vedem cu toatele.

Ceea ce am si facut intr-un week-end prelungit la Londra, unde am impartit ca in studentia pe care nici una din noi n-a experimentat-o, o camera cu cinci paturi la Aran House Hotel. Acuma prima poanta buna (o sa vedeti cum se prelungeste ea in celelalte calatorii) e ca, noi, cele cinci iede cucuiete, carieriste fiind, care prin laboratoare, care pe stalpi, care prin spitale, ne-am gandit ca Londra ar fi locul ideal sa ne aratam tualetele si papuceii decoltati, ignorand complet stereotipurile “In Anglia ploua tot timpu si e frig”. Care a si fost, dupa cum o sa vedeti mai jos, prin urmare prima mea amintire este despre cat de ghijgau isi poate lua un om din statia de autobuz pana la hotel.
Ma rog, gasit hotel, pupat juma’ de fete (ca ailalta jumate era la baut) si odihna de voie, ca Vineri am luat-o de dimineata spre Buckingham unde se schimba garda.

Aus roundeurope 6/22/11 7:24 PM

Teleobiectivul mi-a fost de mare folos:

Aus roundeurope 6/22/11 7:24 PM

Si cum in Anglia nu-i ploua decat pe turisti, cum s-a terminat cu baletul baietilor in rosu, cum a inceput o ploaie taraneasca de am ajuns ciuciulete la Westminster Abbey, a doua oprire de pe lista. Cred ca e prima catedrala in care am analizat cu atentie fiecare colt, pictura si sculptura, nu doar pentru ca e tare frumoasa, dar si pentru ca trebuia sa-mi usuc cumva piscinutza din papuci. Asa ca am facut poze ilegale si legale pe unde am apucat:

Aus roundeurope 6/22/11 7:24 PM

Si cum iesise soarele:

Aus roundeurope 6/22/11 7:24 PM

si nu mai ramasese nici o bucata de gresie necercetata am luat-o spre London Eye, unde ne gandisem noi ca am mai putea ajunge inainte de spectacolul la care ne luasem bilete. In drum ne-a iesit insa Big Ben-ul care s-a cerut fotografiat din toate unghiurile:

Aus roundeurope 6/22/11 7:24 PM

(nu mai port shosetzele, dar la schimb mi-am luat papucei nervosi :D)

Si pana am mai facut o poza-doua cu Parlamentul:

Aus roundeurope 6/22/11 7:24 PM

s-a intunecat iar a furtuna, asa ca ne-am multumit cu un bufet asiatic all-you-can-eat langa London Eye si am pornit-o spre Soho unde aveam de vazut …

Aus roundeurope 6/22/11 7:24 PM

Asteptand sa inceapa spectacolul ne-am exprimat putin regretele, gandindu-ne ca ar fi fost mai bine sa mergem la un musical classic (ca Billy Eliot and co.), dar dupa ce shi-a scos Johnny camasa…ne-au trecut toate alea, si prin “alea” inteleg atat regretele cat si apele; cele single si-au revizuit standardele de calitate si cele “in cuplu” si-au jurat in barba ca barbatii lor un maretz abonament la sala vor primi cu urmatoarea ocazie.

Sambata am luat iar lista cu “chestii de facut” de la capat si-am constatat ca nu se incapeau chiar toate.
La inceput a fost London Eye pe ploaie:

Aus roundeurope 6/22/11 7:24 PM

De unde am vazut ca se intamplau deja lucruri la Buckingham:

Aus roundeurope 6/22/11 7:24 PM

O parte au plecat apoi la parada de ziua…tot n-am inteles a cui era, daca a Reginei sau a Printului Philip si o parte, (je included), s-au dus sa gaseasca piata unde s-a filmat Harry Potter. In drum spre care am facut cateva poze la St. Paul…

Aus roundeurope 6/22/11 7:24 PM

Dupa care am “fermecat” cu spor si cu un pai:

Aus roundeurope 6/22/11 7:24 PM

(asta e singura poza care arata mai ca “the chosen one”, celelalte sunt o imitatie patetica a lui Sailor Moon).

Si ne-am grabit spre Tower of London, unde am ajuns exact cand incepea un tur ghidat cu un Beefeater adevarat.

Aus roundeurope 6/22/11 7:24 PM

Care ne-a explicat despre 1) cum e nepoliticos sa mestecam guma in timp ce el vorbeste 2) cum, in ce fel si cati oameni au fost decapitati in ToL 3) cum ar trebui ca, toate femeile maritate care vad bijuteriile coroanei si dup-aia isi privesc verigheta, sa isi pocneasca consortii intre oki pentru ca “ladies, you are worth more than this”.
La bijuterii chiar nu m-am bagat sa fac poze, dar cu mana pe inima trebuie sa spun ca sunt impresionante si ca trebuie musai sa-l duc pe B. acolo, sa vada cam ce pietre tre sa comande de acu' inainte ☺.

Aus roundeurope 6/22/11 7:24 PM

Am facut apoi un maraton prin Tower Bridge, care e mai impresionant de-afara decat dinauntru:

Aus roundeurope 6/22/11 7:24 PM

dar ma rog, ne-a permis sa facem niste poze cu “Castravetele”:

Aus roundeurope 6/22/11 7:24 PM

L-am vazut si ridicandu-se pe domnul pod:

Aus roundeurope 6/22/11 7:24 PM

Dupa care am baut/mancat/facut o incercare patetica de shopping pe la magazinele de suverniruri.

Si in jurul ultimului Guinness si a pozelor ce se descarcau din patru aparate, ne-am promis sa mai facem o isprava de asta, asa, ca un fel de traditie anuala. Ca sa citez exact “Da, da’ data viitoare undeva unde-I cald ” “Daaaaa, hai sa mergem la Glasgow.”

Psihologia dezvoltarii

2011-07-07T12:20:00.000-07:00

Tot semestru' am avut de invatzat despre copii (nu ca as fi si facut asta, ca io mi am supraestimat capacitatile intelectuale si m-am bazat ca intra 14 cursuri intr-o saptamana ca in vremurile bune).

Acu' la recapitulare imi dau seama cat de complicati is dom'le copiii astia, mai ales ca io n-am, si deci nu pot sa "acomodez" cunostintele din curs ci cel mult sa le "asimilez", adica sa trag de ele pana intra in imaginea mea despre lume. Plus ca ii tare ciudat sa citesti tot timpul "les enfants" fac si dreg, de parca ar fi fo specie diferita. Io cred ca acest curs ar fi mult mai eficient sub forma "voi cand erati mici, asa, la fo 4 ani, ati inceput sa aveti un "eu" si o memorie autobiografica; nu-i asa ca de-atunci dateaza primele voastre amintiri? tanaaaa, qed.". Zau de nu mi-ar fi mai clar.

Ca daca e sa vorbim de specii,dupa mine, "copiii" se impart in trei categorii: aia care nu merg, aia care merg si vorbesc, si aia care merg si vorbesc si fac poante intentionale :D
Ei bine, nu dragii mosului (babei), copiii se impart in osutadouajdemii de categorii si fac cate o chestie diferita in fiecare luna. De exemplu, aia care nu merg (dupa AW) trec prin fo 6 stadii (dupa Piaget), si in fiecare stadiu mai descopera o chestie. Mai precis, scobitul in nas nu e scobit in nas ci e o "reactie circulara primara" - vai de capu' lor, bietii bebelusi.
Si pe langa cele osutadouajdemii de categorii de copii, mai sunt un catralion de psihologi care mai de care mai "dezvoltat", care vine cu propria teorie asupra mecanismului care ii face pe copil sa se scobeasca in nas fix intre doua si patru luni, respectiv ii determina sa inceapa intrebarile cu "ce", mai degraba decat cu "unde".

Is foarte faine cursurile, dar si mai fascinant e ce am retinut io din ele cu usurinta:

- ca Piaget is their daddy si my role model, avand in vedere ca inainte sa fie psiholog si-o dat doctoratul in moluscologie si in plus o mai si trait cu pipa in gura pana la 94 de ani :D
- toata partea de dezvoltare afectiva :D (la cognitiv si social toate mi-s varza in cap, dar intrebati-ma despre atasament ca va spun tot)
- toata partea cu "invatarea" - si anume ca nu e bine sa fortezi copilu sa rezolve ecuatii diferentiale la trei ani - nu numa ca n-o sa le rezolve atunci, dar nici macar n-o sa le rezolve cand toti colegii lui de clasa se vor bate pe burta cu integralele si ce mai urmeaza.

Acuma sa ne rugam, din nou, ca in vremurile bune, sa ne dea la examen despre astea trei treburi (desi prima slabe shanse).

De asemenea ne mai rugam ca profii de la statistica sa se trezeasca intr-o dispozitie buna si sa nu ne puna intrebari din cursurile de la inceput, cum or facut semestru trecut si anume alea despre cum se constituie un esantion (raspuns: cu ce ai la indemana :D). Si daca se poate sa ne dea muuulta regresie si muuulta ANOVA si mai putine corelatii ca tare multe mai sunt si multe conditii de aplicatii mai.

And now back to stuffing names in my head.

Examene

2011-07-03T06:43:00.000-07:00

Am. Saptamana viitoare. Ar fi trebuit sa invatz desigur, dar m-am preumblat din nordu pana-n sudu' Europei, ba de placere,ba de business, asa ca acum, dupa cum spune proverbu' trebuie sa trag aer in piept si sa admit ca sunt in deep shit.

Dupa examene promit ca pun poze si va descriu pe larg toate distractiile, asa cum s-au intamplat ele in ultimele trei saptamani.

Teoria zilei

2011-05-25T12:09:00.000-07:00

De azi, când sunt la Frankfurt siiingura, atât de siiingura încât trebuie sa mă simt vinovata ca am băut un pahar de vin la cina, ca, nu e asa, doamnele nu beau singure. Oricum, ma bucur pentru ca hotelul meu are vedere la Skyline si astazi au programat un apus tare frumos, ca mi am luat cei mai frumosi papuci din lume ( immediat dup aia pe care mi I am luat saptamana trecuta :p, pentru ca acum sunt intr un trip papuci-colorati-si-veseli), si o sa ma bucur si mai mult daca maine o sa ma simt tot asa de perky avand in vedere ca am mancat fructe nemtesti de pe campanile lor infectate cu ciuma, sau ma rog, o varianta bacteriana de Ebola (ehec il cheama pe microbul bantuitor prin sursele lor de hrana inca neidentificate, si de doua zile are parte de tot atata publicitate cat gripa porcina, de cand au murit doua femei de varsta a treia de diaree hemoragica si, évident "sute de oameni au fost infectati blah blah"). Ma rog, sa speram ca au fost spalate :p. Dar, revenind la tema zilei.

Astăzi i am spus o fraza banala cuiva, care conform informațiilor oficiale, mă detesta, pe plan profesional si probabil si personal ( Pentr ca asa are el o personalitate in care astea doua planuri se amesteca). Si am descoperit, empiric, cum ca oamenii au multe butoane mici, pe care poți sa apesi mai mult sau mai putzin eficient si respectiv un buton mare si roșu care, doar ce e atins ușor declanseaza o grămadă de luminite clipitoare. Si nu warning signals, ci luminite bune care îl determina pe omul respectiv sa te imbratiseze si pupe (Asta in condițiile in care înainte îți dădea mana la un unghi de 30 de grade ( you figure it out:p). M-am bucurat mult pentru el si pentru mine - e tare ciudat sa traiesc un moment atat de plin de emotie cu my arch enemy (bine, nu e my arch enemy, ca nu s atat de importanta sa ma urasca cineva in asha si nici io n am timp si energie pentru asta), ciudat intr-un sens bun, in sensul care te face sa mergi spre casa zambind din ureche in ureche.

Si am inceput sa ma gandesc, care sunt butoanele mari si rosii ale oamenilor din jurul meu? Si mai important, care e butonul meu mare si rosu? Evident, nu e foarte sănătos sa îl divulg aici :p cred insa ca butonul meu roșu e foarte sensibil la help acknowledgement ca nu sh cum sa ii spun altfel. "m-ai ajutat foarte mult" generează un zambet semnificativ (p<0.05) mai lat decât "ai făcut o treaba buna". Sa zicem ca îmi place mai mult rolul de mana dreapta si pivotul de platina (ego much?) decât de capitan de oshti. Din punctul asta de vedere îmi place viața mea la work.

Mai important insa, experiența de astăzi mi a confirmat ca, in ciuda a ceea ce ne a zis noua coachul cel misogin la cursu de management, emotiile sunt un instrument puternic si avantajul femeilor e ca sunt mult mai in largul lor in ceea ce priveste "modul de operare" ( nu ca barbatii ar fi ne-emotivi, dar cred ca le e ceva mai dificil sa integreze asha o metoda...).

Am sa mai meditez la acest aspect:)

Edit ca uitasem sa intreb: care to share despre butoanele voastre? Ce compliment/replica/constatare v ar face sa sariti de gatul cuiva (de bucurie?)

Weekend music

2011-05-21T01:28:00.000-07:00

Ca tot vorbeam cu M. Acu niste zile daca elvetienii pot canta sau nu. Mie imi plac baietii astia:

http://www.youtube.com/watch?v=E5gnStKjFSw&feature=youtube_gdata_player

...si tot albumul lor care este :)

Statistics Hell

2011-05-18T12:32:00.000-07:00

...este locul unde sunt eu acum :). Si singurul lucru care ma mai poate salva este site-ul care se cheama fix asa:

www.statisticshell.com :D

Fara cursurile tipului astuia m-as fi lasat de scoala de 12 ori pana acu (adica fix cate teste am avut de rezolvat), pentru ca sa fim sinceri, ce e mai cumplit decat statistica e statistica predata in franceza.

Cand Andy Field tine un curs insa....cred ca si cel mai antitalent la matematica dintre noi tot pricepe cum e cu ANOVA. Pentru curiosi, trebe musai sa ascultati primele ...10 minute din acest tutorial.

http://www.statisticshell.com/podcasts/one_way_anova.m4v

De-acu inainte de fiecare data cand cineva o sa pomeneasca analize factoriale io n-o sa pot decat sa ma rostogolesc de ras, gandindu-ma o camera plina de pisici si pardon, oua, respectiv pestisori plesniciosi.

Radacina Titanica

2011-05-16T12:41:00.000-07:00

Si ca sa incheiem ciclul "ce chestii interesante am mai facut" sa va spun ca acum o luna a inflorit la Basel the Titanwurz, pe numele ei latin Amorphophalus Titanum si in traducere libera in romaneste Penisul Gigantic si Fara Forma, ca baietii care se ocupa de Wikipedia nu mi-au dat nici o varianta G-rated.
Asta e una din florile alea care miros a hoit, au o inaltime de 1.5 - 2 metri si sunt din punct de vedere evolutiv un dezastru. Au un bulb care poate cantari intre 25 si 150 de kg, infloresc odata la 15 ani si atunci pentru 24 de ore - wtf!

Asta e motivul pentru care Gradina Botanica din Basel a fost deschisa round the clock, ne-am asezat la coada! la 10 seara si la unshpe jumate am avut placerea pentru 3 minute:

Von Titanwurz 5/16/11 9:19 PM

(poze courtesy of B.)

Cica si in natura sunt foarte rare (15 ani, doh) si greu de gasit, asa ca ne bucuram ca am avut probabil a once in a life time opportunity.

De-ale creativitatii valuri

2011-05-16T12:12:00.000-07:00

Lucrurile de mai jos s-au intamplat in ultimele doua luni, si cand o sa ma plang la vara ca am picat la statistica, va rog sa scoateti postul asta din arhiva si sa imi aduceti aminte de ce :).

Asadar, pantalonasi (tiparul scos dupa o pereche de nadragi de la H&M care se rupsesera iremediabil in pardon)

Von Sewing April 5/11/11 9:14 PM

Papucei (tipar foarte fain cu doar 4 $ de pe http://ithinksew.com/; pacat numai ca nu e buna corespondenta intre marimi, prin urmare imi cam storcoshesc degetelele mamucutii si ale tatucutii, dar sunt asa de dragutzi incat chiar si cei ca mine, alergici la papuci de casa, se incumeta sa ii poarte)

Von Sewing April 5/11/11 9:14 PM

Si rochita cu/fara cordon (tipar din capul meu)

Von Sewing April 5/11/11 9:14 PM

Le Parfum

2011-05-11T12:14:00.000-07:00

Cand am terminat teza am vrut sa ma duc in Maroc de capul meu si m-o speriat the Basler cum ca o sa ma taie, rapeasca, fure si tunda zero asha ca am renuntat...aducandu-i aminte periodic cum ma descurajeaza el din elanurile mele aventuroase si imi taie macaroana. Drept pentru care, ca sa nu ma mai auda matzaindu-ma, mi-o facut cadou de ziua mea promisiunea unui week-end la Marrakesh. Si tocmai cand sa ne luam bilete pac, vine revolutia la prietenii nostri bautori de ceai de menta si chiar n-am mai avut argumente sa il conving pe B. sa mergem. Vacanta insa trebuia sa facem si intr-un moment de genialitate mi-am adus aminte de alta dorinta de-a mea din copilarie (unde prin copilarie intelegem acu trei ani, cand mi-o povestit un coleg ce week-end romantic i-o oferit el prietenei lui ) si anume sa merg la Grasse, Mecca esentelor naturale si a parfumurilor.

Von Grasse 5/11/11 9:09 PM

Si am organizat toata tarasenia prin Oficiul de Turism din Grasse - aviz amatorilor, un serviciu foooaarte amabil si eficient, mai putin femeile din Front Office. Ei ne-au rezervat hotelul, vizita unei parfumerii + stagiu de creat propriul parfum + o vizita ghidata a orasului pe tema "Pe urmele lui Jean Baptiste Grenouille" (personajul principal din romanul lui Suskind, roman care n-ar fi fost asa citit daca nu s-ar fi facut filmul, care film de fapt e turnat in Spania, dar sa nu anticipam).

Am zburat la Nisa miercuri dup-amiaza si de-acolo am luat autobuzul spre Grasse, care autobuz a costat UN euro (o sa vedeti la sfarsit cum este asta amuzant). De altfel, pe coasta de Azur, indiferent daca iei autobuzul pentru o statie sau cincizeci, totul costa un euro. Grasse e un oras mic, pravalit pe coasta unui deal si contrar a ceea ce spune Suskind si a imaginatiei unora, NU e inconjurat de campuri de lavanda. Cele mai apropiate plantatii sunt la fo 150 de kilometri in Alpi. Desigur, daca vreti ca oamenii de la oficiul de turism sa rada cu toate madularele, puteti sa ii intrebati ce autobuz trebe luat pana acolo.

Cum in prima zi aveam program de voie, am vizitat Muzeul International al Parfumurilor (sau Parfumeriei), unde ne-am informat pe larg care sunt metodele de obtinere a esentelor naturale, cum faceau oamenii treaba asta in secolul XIX, cum se construieste un parfum si am vazut, evident, un catralion de sticle, sticlute si flaconase goale, de la amfore minuscule grecesti si pana la celebrele bidoane de 2 litri de le folosesc oamenii in reclame.

In Grasse sunt trei parfumerii cu traditie, Fragonard, Molinard si Galimard, toate sfarsindu-se cu "ard" pentru ca fondatorii lor veneau din Lombardia (mai mult sau mai putin vecina). Si cum cea mai apropiata era Fragonard, ea a fost tinta primei noastre vizite. Din fericire, aici am putut face si poze, asa ca pot sa explic cu material didactic doua metode de obtinere a parfumurilor:
Prima e distilarea, cea mai veche; e admirabil ca oamenii s-au prins asa de repede ca pot fierbe flori si frunze si antrena cu aburi uleiurile eterice. Acest amestec dupa condensare se separa intr-o faza apoasa si o faza organica, faza organica fiind cea frumos mirositoare si extrem de pretioasa. Evident, chiar daca ar mai fi facut distilare, oamenii n-ar fi facut-o in mijlocul orasului, din motive de siguranta, dar si-au pastrat alambicul:

Von Grasse 5/11/11 9:09 PM

Cum cele mai pretioase flori din Grasse, iasomia si tuberozele nu se lasa distilate, oamenii au fost inventivi si au inventat o metoda numita "enfleurage a l'huile", din aceeasi familie cu "enfleurage a froid". E o metoda foarte "labour intensive", care implica etalarea florilor pe un cersaf imbibat cu ulei de masline (care slava Domnului, se gaseste din plin in SE Frantzei) si schimbarea lor (a florilor, nu maslinelor) periodica, pana cand uleiul devine saturat cu substantele volatile. Acestea din urma sunt apoi extrase cu alcool, alcoolul e eliminat prin distilare, si se obtine asa numitul "Absolut de.." (Iasomie sa zicem), care nu are nici in clin nici in maneca cu mirosul initial al florilor, dar care, re-diluat in alcool, recreaza mirosul plantei originale. Enfleurage a froid foloseste drept suport grasimea animala, pe care plantele sunt etalate si schimbate la doua-trei zile. Dupa extractia cu alcool, grasimea se folosea evident la facut sapunuri.

Von Grasse 5/11/11 9:09 PM

Aceste doua metode nu se mai folosesc astazi la nivel industrial (metoda extractiei cu hexan la rece e muult mai ieftina, mai eficienta si mai putin periculoasa). The Basler si-a cumparat insa de la un creator independent un parfum numit Cambouis (in traducere libera: ulei de motor sau cam asha ceva), in care cica exista cateva componente obtinute prin enfleurage a froid. Daca o fi adevarat sau nu pe mine nu prea ma intereseaza, pentru ca B. are interdictie de a se da cu aceasta licoare mai mult de o data pe an. The concoction miroase a Bulgari pe fond de gratar/benzina, ceva foarte intunecat, care se vrea foarte masculin, dar pe care nasul meu, ne-crescut in preajma atelerului mecanic il gaseste ofensator. Si care in plus rezista la doua dusuri (real story!).

La sfarsitul vizitei am vazut si "Orga" creatorilor de parfumuri, care contine cica cel putin cele 250 de esente "uzuale", un parfum btw. continand intre 20 si 650 de ingrediente.

Von Grasse 5/11/11 9:09 PM

Si daca in liceu eu voiam sa studiez chimia cosmetica si sa ma fac pafumeur, doamna ghid de la Fragonard m-a linistit definitiv, spunandu-ne ca o conditie pentru a incepe ucenicia de creator e capacitatea de a recunoaste cel putin 200 de mirosuri diferite. Si in astea nu intra bun, rau, proaspat, rece sau dulce :D. Asa ca, pentru consolare am dat iama in Boutique (ca doar asta ii spilul vizitei gratuite, sa te ameteasca ca pe o albinutza cu tot felul de poze si sticlute, pentru ca la sfarsit sa iti lasi cantitati nerezonabile de vacation money la ei in casa).

A doua zi am respectat programul, si am vizitat dimineata parfumeria Molinard, unde spre (placuta) noastra surpriza ni se rezervase si un atelier de facut parfumuri si nu pachetul "Discovery" pentru turisti, ci ala avansat, unde aveam o ora cu "tarinologul" si dreptul de a ne crea mirosul personalizat din 80 de ingrediente, plus o diploma cum ca suntem Lutens in devenire. Turul prin fabrica a fost mult mai interesant decat la Fragonard. Poate si pentru ca doamna ghid era o portugheza simpatica foc, care ne-a cremuit si ne-a spus povestea parfumului Habanita, la vremea lui (1923 or so) o adevarata inovatie. Domnul Molinard a avut destul curaj cat sa amestece intr-un parfum pentru doamne ingrediente tipic masculine, de genul tabac si vetiver, precum si lavanda, despre care cu o zi inainte, la Fragonard ni se spusese ca e un big "no no" pentru parfumurile feminine. Mie Habanita imi miroase greu, intoxicant, ca o rochie de catifea, si mai departe de mosc, recunosc spasit ca nu identific nimic, poate o urma de tabac, dar numai pentru ca am vazut ceva reclame :) cu o tipa fumand un trabuc.

Von Grasse 5/11/11 9:09 PM

Parfumul meu se cheama Zen Garden si contine o gramada de chestii albe (am putut alege doar 10) si anume: ambra, gardenie si bumbac ca baza, frezie, mar si ceai in buchet si bergamotte ca nota de varf. Miroase foarte fresh in primul minut, dupa care ramane o nota de ambra ...medicamentoasa, slava domnului ca si aia pleaca repede :). Si asha, destul de satisfacuta totusi ca e purtabil, mi-am mai facut un stoc de sticlute mici si de la Molinard si am plecat spre Gradinile Muzeului International al Parfumeriei.

Unde am avut dreptul sa mirosim, pipaim si sa jumulim o gramada de plante aromatice sau decorative :)
Precum celebrul trandafir de Grasse (sau de Mai, depinde de cine ii spune povestea)

Von Grasse 5/11/11 9:09 PM

Garofitze:

Von Grasse 5/11/11 9:09 PM

Irisi:

Von Grasse 5/11/11 9:09 PM

Si unde s-au mai intamplat niste lucruri....

Von Grasse 5/11/11 9:09 PM

Sambata ne-am trezit devreme, ca aveam inalnire cu ghidul, care in stilul caracteristic frantuzesc a intarziat, ferm convins ca era 11 si nu 10, dar care a compensat pentru asta mai mult decat necesar. Eu ma asteptam la un batran pedant care avea sa ne plimbe 20 de minute prin centru (care noua ne lua in mod normal 5 minute sa il traversam) si cand colo, G. e tip cam de varsta noastra, simpatic foc, care ne-a adus o gramada de material didactic (inclusiv o copie dupa cadastrul Napoleonian al orasului Grasse) si ne-a plimbat doua ore jumate, de n-a mai ramas nici o fatzada necomentata. Am fost impresionata de cat de bine si-a facut temele si de cum a incercat impreuna cu ai lui colegi, sa reconstituie adevarul "istoric" despre viata si peripetiile lui Grenouille in sudul Frantzei si de cum il spamuiesc in cor pe Suskind odata la doua luni, incercand sa identifice exact sursele lui de inspiratie. N-o sa retranscriu aici toata lectia, destul sa spun ca ne-a dus prin balcoane de unde se vad alte balcoane si gradini

Von Grasse 5/11/11 9:09 PM

pe tot felul de stradute unde turistii nu se aventureaza de obicei (pentru ca trebuie spus, Grasse e un oras tipic frantzuzesc, unde "La Zone" e in centru si casele frumoase sunt acum in paragina pentru ca imigrantii nu au bani sa le renoveze, iar proprietarii nu vor sa renoveze pentru imigranti. E tare pacat, sunt sigura ca acum 10-15 ani avea alt farmec...)

Von Grasse 5/11/11 9:09 PM

si strada unde e o fosta fabrica de esente care s-a inchis acum 15 ani si unde INCA mai miroase a tamaie, a tuberoze si a viu:

Von Grasse 5/11/11 9:09 PM

si ne-a aratat sursa "secreta" de apa a orasului.

Von Grasse 5/11/11 9:09 PM

Am fost atat de impresionati, ca la sfarshit ne-am tot codit daca sa ii dam bacsis sau nu, dar pana la urma mi s-a parut sub demnitatea unui licentiat in istorie, asa ca l-am salutat calduros si il recomandam pe aceasta cale tuturor celor care vor sa repete asa o isprava.

Ne-am intalnit apoi cu my mentoree (in traducere libera studenta-simpatica-si-lipicioasa-care-are-parte-de-supraveghere-stiintifica-de-la-supervisoru-ei-si-de-terapie-de-la-mine) si prietenul ei si am facut o plimbare printr-un orasel de artisti, St. Paul de Vance. Unde am admirat tablouri

Von Grasse 5/11/11 9:09 PM

si opere de arta suspecte

Von Grasse 5/11/11 9:09 PM

si alte stradute....

Von Grasse 5/11/11 9:09 PM

Duminica am tandalit ca doi mosnegi si in loc sa ne dam pasentze am jucat Bejeweled pana ne-au iesit okii din cap.

In fine, luni am facut ultimele cumparaturi (ziua Mamei, deh) si am lasat si niste banuti la Galimard, ca nu cumva sa se simta discriminati saracii, dupa care am luat iar autobuzul de un euro si am plecat la Nisa.

Unde am tarat valiza pe plaja, am mirosit marea si am facut doua poze

Von Grasse 5/11/11 9:09 PM

si dupa un sandwich nasol si scump am luat iar autobuzul spre aeroport (doua statii din centru) care costa, atentie PATRU euro. (LAUGHTER). Oh well, cine sa ii mai inteleaga pe francezi. Singura dezamagire a fost ca EasyJetu nu mai da locuri, e deci pe principiul tren accelerat si "ma scuzati, ischdonofrei" si n-am putut sta langa B.

Si cam asta a fost povestea noasta la Grasse; in cele patru zile am spus de mai multe ori "cand venim data viitoare o sa facem si o sa dregem", acum nu stiu exact daca, si cand, dar cert e ca i-am pus punct si inimioara pe harta din bucatarie (unde eu si B. facem concursuri si planuri despre care pe unde a fost/vrea sa haladuiasca).

O observatie

2011-04-20T09:50:00.001-07:00

Cand am inceput blogul asta (haltaufverlangen) m-am hotarat sa nu mai scriu despre work. Ba chiar cred ca am sters niste posturi pe unde ma plangeam de una alta ce mi s-au mai intamplat. M-am gandit ca asa o sa evit tentatia sa ma plang complet ne-empatic de cat de greu e sa supraveghezi studenti cu tot felul de backgrounduri si stiluri de munca, de cat de nasol e sa te zbati sa obtii niste rezultate si cand trimiti articolul la publicare (articolul despre care credeai ca e the shit of all shits) sa primesti un refuz sec despre cum other shits are much better, ma rog, de-ale vietii in laborator.
M-am hotarat de asemenea sa nu ma mai plang de chestii personale. Nu de alta, da internetu ii mare.
Am evitat tentatia cu brio, ba chiar am evitat-o asa de bine ca mi-am pierdut ritmul si cheful de a scrie pe blog. Nu pot da vina doar pe faptul ca mai si invat si am de facut teme in paralel si ca ma pocnesc tot felul de idei creative de genul papuci, rochite si bilutze. Nici macar pe noul meu IPad (oh yes, I have one :D) nu pot da vina.
Adevarul la pasarica goala e ca I have no life outside work. Ca n-am nici o identitate in afara de aia de cercetator si cum nu sunt un cercetator de nota 25, imi ramane o identitate cenushie, plicticoasa si mediocra. Nu pricep ce-mi spune terapeuta mea, cum ca tre sa mai fie ceva pe-acolo; o mai fi, da daca n-are manual de utilizare, degeaba.

Eu nu pot sa ma bucur cum trebuie de faptul ca am semi-adoptat o matza (nici ea nu-si gaseste locul, o venit la noi in cartier si tot doarme pe la unul pe la altul la usa, fara sa intre niciodata, caught in the limbo intre blocurile 190 si 194, disparand cu zilele e si totusi frecandu-se de piciorul meu cand ma vede de parca am crescut-o cu biberonu'), de faptul ca am invatat sa tai si sa cos de una singura, ca stiu sa fac bijuterii si sarmale si cozonac, ca pot sa alerg 8 kilometri la deal desi fumez ca un turc, ca am prietene bune prin toata Europa si ca acusi mergem sa "London baby" pana cadem sub mesele respective.

Azi mi-am luat 30 KV in plina freza (foarte interesant ce multi volti se pot aciua cu bine in corpul uman, cu conditia sa fie impinsi din spate de un grup cat mai mic de amperi), probabil de aici dorinta de a-mi varsa amarul si de a justifica oarecum numarul crescand de paianjeni care se plimba pe aici.

Chienbäse & co

2011-03-16T12:49:00.000-07:00

Dupa cum stiti probabil eu sunt fan Basel Fasnacht, ba chiar la un moment dat blogul meu se numea dupa un fel de grup micut de participanti la carnaval.

Anul asta am inceput cu sfarsitul carnavalului de la Liestal, pe care oamenii il sarbatoresc alergand cu butuci aprinsi in spate. Cam asa:

Von Chienbäse 3/16/11 8:39 PM

Am mai vazut treaba asta odata, in 2006 cand am fost pentru prima data la Basel (si la carnaval, btm). Numai ca in 2006 s-a intamplat sa ninga si atunci s-au hotarat sa faca lucrurile "low risk" (din ciclul "alerga-mi-as cu cinci kile de lemne in flacari in spate e definitia "low risk"-ului) si n-au avut carele, de teama ca s-ar putea sa nu poata frana. Carele care este:

Von Chienbäse 3/16/11 8:39 PM

Si mai este:

Von Chienbäse 3/16/11 8:39 PM

Si mai cu decoratii:

Von Chienbäse 3/16/11 8:39 PM

Si o poza proasta, dar numai ca sa vedeti reactia privitorilor curiosi la trecerea carului respectiv :)

Von Chienbäse 3/16/11 8:39 PM

Si dupa Liestal ne-am dus la Morgenstreich, inceputul oficial al carnavalului care are loc la 4 dimineata (cred ca am mai scris asta de fo cateva ori :), dar de-acolo n-am poze, ca cica e nepoliticos sa faci poze cu blitzu, sa strici atmosfera si sa chiorasti oamenii care canta la picolo pe sub masca.

Luni am fost la cortegiu, dar mi-am propus sa produc cat mai multe portocale, floricele si bomboane (which I did), asa ca am facut doar doua poze:

Von Chienbäse 3/16/11 8:39 PM

Si cu dedicatie speciala pentru Pisica Cenusie, motociclistul mutant:

Von Chienbäse 3/16/11 8:39 PM

Carnavalul dureaza pana maine, cei din Basel numesc asta "cele mai frumoase trei zile", (die drei scheenschte Daag, cu eee ca pe malul drept al Rinului, dar yours truly a trebuit sa se intoarca la work, asa ca...next year, same place.

Who's their daddy

2011-03-16T12:41:00.000-07:00

Hahahaah

Von Dresses 3/2/11 6:44 PM

Din pacate n-am putut sa-l pozez pe posesor (ar fi trebuit prea multa inginerie ca n-am tripod), dar pentru o prima incercare zic io ca nu e rau ;)

Rochitele, fustite, primavara, ce mai!

2011-03-02T09:58:00.000-08:00

In ordinea in care au fost facute:

Fusta din pricina careia m-am certat cu profa de la curs (care 1) mi-a gasit ideea prea "etnica" si 2) a zbierat la mine ca de ce imi permit io sa croiesc fara tipar). Iat-o deci, fara tipar:

Von Dresses 3/2/11 6:44 PM

Si de ciuda, nu m-am mai dus la curs si am trantit si o rochie...tot fara tipar :D.

Von Dresses 3/2/11 6:44 PM

Dupa care am zis, totusi sa nu imi pierd banii si m-am transferat la cursul de desenat tipare (pe undeva avea dreptate femeia). Unde am inceput pashic, cu o rochita..."de toate zilele", dintr-un bumbac recuperat din "lada cu resturi" de la magazinul meu preferat (shnuruletzele au costat mai mult decat stofa).

Von Dresses 3/2/11 6:44 PM

Si o fustita, tot balon da de data asta cu tipar, pe care am facut-o pentru o colega. Am facut o greseala la pus bentita si dupa ce am scos-o mi-au ramas niste gaurele. Motiv destul de bun sa nu o mai dau cadou si sa o pastrez pentru mine :D, pentru ca o ador independent de gaurele.

Von Dresses 3/2/11 6:44 PM

Ultima rochie, cu gluga dubla si maneci. As fi putut sa fac gluga mai bine, dar ca de obicei, m-am grabit asa ca arata...cum arata. Purtabila, si goody moody :)

Von Dresses 3/2/11 6:44 PM

Mi-a mai ramas un singur curs de facut asha ca mi-am propus sa il folosesc pentru un proiect ambitios (we don't jinx it). Proiect care imi va testa rabdarea la maxim, mai ales ca nu mai am asa mult timp pentru cusut....

Brain Power

2011-02-23T10:38:00.000-08:00

Nici prin cap nu mi ar fi trecut ca asta e articolul cu care voi reincepe sa scriu (hopefully). N-am facut rezolutii anul trecut, motiv pentru care anul asta a inceput fix ca organul genital. Bine, la asta or fi si contribuit intrebarea repetata "ce fac io cu viata mea", examenele de la scoala pe care o fac in paralel cu maretul job (macar le-am luat cu brio ceea ce mi-a crescut cu un smidge increderea in abilitatile mele de super-woman), un pui de barza care m-a speriat de numa numa', uitand ca vorba aia, is la apogeul feminitatii si tineretii, orele de desen de tipar si croitul obsesiv sa-mi demonstrez ca pe langa super student, rising star scientist mai pot fi si Cristian Dihor de la 9 seara. Or sa vina si poze.

Dar intre timp, sa va spun ce ma preocupa, idee derivata oarecum si de la multele ce mi s-au intamplat in ultima vreme.

Cum e dom'le treaba asta cu self-fulfilling profecy (pozitiva sau negativa) si cata influenta are ea asupra vietii noastre? Pentru cursul de etica (ma rog, nu e curs de etica, e curs despre cum sa te descurci in viata academica, extrem de util dupa 8 ani de tocit coate pe diverse banci, da' noroc ca a avut si partea de etica) am avut de comentat metodologia unui articol de stiinte sociale. Si cum una din regulile de baza e ca tre sa-ti informezi subiectii despre ce le-ai facut si de ce, am dat si io un search dupa debriefing si am gasit un minunat articol vechisor despre perseverence in self-perception and social perception.

Oamenii astia au dat un test de recunoastere a unor scrisori subiectilor lor si le-au notat aleator (adiktelea subiectii puteau raspunde perfect, dar li s-a oferit un feed-back cum ca au ratat si ca nici de coada vacii nu sunt buni). Dupa un timp mai scurt sau mai lung de autoflagelare, li s-a explicat mai apoi cum ca de fapt notele primite n-aveau nici o legatura cu performanta, experimentatorii si-au cerut scuze pentru deceptie. Si le-au mai dat un chestionar in care le-au cerut oamenilor sa evalueze cam cum ar fi performanta lor la un test similar de recunoastere. Credeti ca subiectii au auzit ca primul test a fost o gluma si calificativele primite complet diferite de skillsurile lor? Ei bine, nu. Aia care au avut note proaste erau perfect convinsi ca sunt inutili la test de recunoastere si pregatiti sa se lemmingeasca intr-un colt (p<0.01). Plus ca aia care au fost laudati pe degeaba au spus ca le-a facut muuult mai multa placere sa participe la experiment decat aia nefericiti din grupul cu rezultate proaste.

Ce invatam noi din asta - pai la nivel stiintific ca trebuie sa fim atenti cu feed-backul dat subiectilor, sa nu le distrugem cu totul increderea in ei iar la nivel personal - well, ca parerea pe care o avem despre noi dupa un prim feed-back e aia cu care o sa ramanem, chiar daca evaluatorul se mai razgandeste intre timp. Sau ca "prima impresie CHIAR conteaza".

Si asta ar fi fost o chestie care ar fi ramas asa ca fun fact in colectia mea de "ce de-a mai treburi interesante am invatat io la scoala" daca n-as fi gasit acum cateva zile un alt articol despre efectul placebo in care oamenii au facut alt experiment. Le-au oferit unor pacienti suferinzi de tulburari anxioase buline de zahar si le-au declarat ca atare (open placebo cum ar veni). Si le-au spus subiectilor, uitati care ii treaba, s-ar parea ca bulinele de zahar ajuta la tulburarile dumneavoastra. N-ati vrea sa le incercati? Bine, studiul e mic, 16 subiecti din care 1 a abandonat dar, milagros, toti aia tratati cu buline de zahar s-au simtit mai bine, inclusiv cei sceptici. Bine, unii dintre ei erau convinsi ca exista un compus activ in ele :)). Ceea ce inseamna ca nu prea conteaza ce ii dai omului ci ce ii spui, si chiar daca ii spui ca e apa chioara, dar ca asta o sa il vindece IT WORKS. Deci nici nu mai e vorba de wishful thinking (pentru ca pacientul STIE ca nu ia un placebo).

Legatura dintre astea doua articole exista probabil doar in capul meu, dar incerc s-o verbalizez cumva. Chiar daca ii spui omului ca l-ai mintit sau ca il pacalesti, el continua sa creada in ceva care corespunde mai bine dorintelor si motivatiilor lui. Credem in "profesori" si "tutori" prin definitie, pentru ca asa am invatat de mici, pentru ca e un pattern de care nu ne putem dezbara, si o critica, fie ea si nefondata a acestora ne modifica imaginea de sine. Credem in apa distilata (data cu vorbe bune) pentru ca refuzam sa pierdem controlul si speranta.

Si uite asa imi creste mie incredrea in cuvant si ma bucur ca fac scoala asta si ma sperii in acelasi timp, gandindu-ma cata responsabilitate vine cu puterea asta a vorbelor. Pe de alta parte imi creste convingerea ca, in afara de fo' doua tulburari psihice, restul sunt perfect vindecabile cu empatie si buline de zahar.

Mi-e dor

2010-11-28T13:22:00.000-08:00

Sa bem

2010-10-07T05:30:00.001-07:00

Pentru Llosa! Makes me happy:)

Vai de mine

2010-10-04T10:59:00.001-07:00

...si de mine, cata mai de-a timp a trecut de cand n-am mai intrat pe aici, let alone sa mai si scriu.

Treaba sta in felul urmator:

1) Cred ca m-am elvetienizat pana la nivelul la care nu mai am nevoie de nici un fel de conversatie serioasa (fie ea si virtuala) ci imi ajung firmituri de small talk.

2) Blogul era pentru mine un loc de ascuns de ganduri bantuitoare la 3:00 AM. Am descoperind ca facandu-mi io cu manutile mamucutii si ale tatucutii un ritm de viata complet haotic nu mai am ganduri bantuitoare:).

Singurul lucru care merita scris pe blog in ciuda lipsei de timp era ca am fost la concertul lui Cohen la Strasbourg. Cu B. In fata caruia cred ca am pierdut fo 100 de puncte cand am zbierat isteric pe "I'm your man". Si prin isteric trebuie sa va imaginati ceva de genul fanelor lui Michael la concertul de la Bucuresti ridicat la puterea a doua. Foarte putin mi-a lipsit sa nu sar pe scena si sa il cer de barbat. Pe Cohen. Eram io fan si inainte, dar dupa concert, I'm his for life :D.

S-au mai intamplat si alte lucruri, cum ar fi saritul de 2000 g al quasi-nepotului (yey!) si saritul in ultimul meu an de "twen...something". Btw, anul asta nu mi s-a intamplat nici o oribilitate de ziua mea (pana si eclerele mi-au crescut:D); am primit diverse bonuri care sa ma ajute in multiplele mele hobbies (croitorie si bilutze), pacat ca nu sunt valabile pana o sa ies la pensie, ca probabil atunci o sa mai apuc io sa fac ceva creativ.

Studentia merge bine; cand eram la Universitate in .ro aveam doua handicapuri: eram foarte ambitioasa si eram "fata lu tata". Prin urmare viata mea sociala era egala cu zero. Sau cu minus cinshpe, daca luam in considerare micile sicane ocazionale. Aici am multe avantaje: un accent romanesc pe care astia il considera dragutz in franceza, nu ma cunoaste nimeni si nu vreau sa demonstrez nimic. Prin urmare imi iau doza de fun pe care n-am avut-o in tinerete. Bine, s-o trage si de la faptul ca oamenii care fac genul asta de studii sunt putin luati, asa ca ne intelegem :).

Plus ca de o saptamana ma uit la Gilmore Girls si mi-am dat seama ca e primul serial fara morti sau bolnavi terminal pe care il vad in ultimul an. Refreshing!

12

2010-08-18T10:48:00.000-07:00

N-as putea s-o zic mai bine decat artistul: adevarata arta a vietii e sa faci o pauza la timpul potrivit.

Multe lucruri

2010-08-18T10:46:00.001-07:00

Mi s-au intamplat multe lucruri in ultima vreme....

***

Am un quasi-nepot care s-a nascut cu fabuloasa greutate de 780 de grame - ceea ce nu l-a impiedicat sa zbiere cand a fost scos din burtica, a fost plimbat cu elicopterul prin trei tari est-europene in prima lui saptamana de viata (cand scazuse deja la 680) si pe care acum nu-l pot vedea pentru ca "I'm not family". Are patru saptamani si 1240 de grame. Stie sa respire, sa faca number two si sa suga, ceea ce il face un fel de einstein al bebelushilor. Aparent, la varsta asta ( minus 1.5 luni acum) treburile astea pe care le face is asa, ca si cum un copil de clasa intai rezolva ecuatii diferentiale. Dupa opiniile doctorilor e un bebe-miracol. Si dupa a mea. Nu cred ca am voie sa pun poze, dar trebuie sa ma credeti, ca pe langa cat e de prodigy este si extrem extrem de frumos.

***

M-au vizitat oameni si m-am fericit in compania lor doua zile. Acestia doi (ea si el) sunt un cuplu atat de zen cum io n-am mai vazut, un cuplu atat de cuplu ca nici nu e nevoie sa fie in aceeasi camera sau poza ca sa stii ca they belong. Cu ajutorul lor am descoperit cascada din sat (pe care o sa o pozez intr o zi cu soare) si am vazut apusul de pe dealul din spatele casei. De asemenea i-am corupt cu Röteli mit Proseco (sampanie cu visinata in limba romana in original), o combinatie care ii face pe barmanii de aici sa intarzie cu comanda pana se aduna de pe jos de ras, dar care e extrem de populara printre prietenii mei. Ei n-au ramas datori si m-au corupt cu Lie to Me. Am fost impreuna la Berna si am facut pentru a cincea oara aceleasi poze (pe care o sa le mai fac si a douashcincea oara fara regrete, pentru ca eu nu cred ca exista pe lumea asta rau mai frumos ca Aare):

***

Am facut niste excursii de-o zi ca atata energie am avut. O duminica in Liechtenstein, ca sa zic ca am vazut si ailalta tzara din Europa care ii trecuta cu numar pe harta (pe langa Andorra). Cu toata Wikipedia citita dup-aia io nu inteleg de ce nu is astia un canton elvetian sau si mai precis un oras elvetian avand in vedere ca toata tzara ii mai mica decat Neuchatelu de exemplu, ca vorbesc acelasi dialect si au aceeasi valuta.
In afara de cel mai scump milkshake din lume pe care l-am baut la o terasa din Vaduz (capitala, da!) am facut niste poze familiei...princiare (?) imortalizata in niste timbre de pe asfalt.

precum si castelului lor nevizitabil.

Si de ciuda ca a fost asa de plicticos si nik de vazut ne-am intors in Elvetia pe jos.

***

A doua excursie a fost mai emotionanta. O mica digresiune - am facut ceva seminar la work intr-un sat din Padurea Neagra si mi-am dat seama ca ce stiu io despre regiunea asta se limiteaza la legenda cum ca Mos Neculai elvetian vine de-acolo, ca tot de-acolo se trage Schwarzwaldertorte care mie, ca un chocolate freak ce sunt imi place si ca tot de-acolo vine Dunarea. Si mi s-a pus pata ca vreau si-mi trebuie. Asa ca in week-endul urmator l-am tocmit pe B. sofer si am balarit pe niste drumuri locale (ca pe autostrada ar fi fost prea simplu, mai ales ca n-aveam harta) pana la Donaueschingen. De unde cik izvoraste Dunarea. Intr-o fantana acoperita de muschi si alge, prin care ies bule mici de aer.
Iaca-t-o:

Sa va spun sincer mi-au dat lacrimile (cred ca intr-o viata anterioara am fost ceva shlepar ), am simtit ca eu si locul ala "ne apartinem", ca, vazandu-i inceputul si sfasitul m-am legat si eu cumva de Dunare, iar omul de la care mi-am cumparat magnetul de frigider traditional, care mi-a spus "la revedere" (in limba romana, in original), nu a ajutat la rezolvarea problemei cu melancolia. Au mai ramas pe lista Bratislava si Belgrad, da nu cred ca o sa ajung in curand pe-acolo.

La intoarcere m-am cracanat de ras trecand prin localitatea "Scroafa de argint" (Silber/sau), degeaba a incercat B. sa-mi explice ca probabil e vorba de "Poiana argintului" (Silbers/au). Vina lor daca nu prevad jocurile de cuvinte din mintea turistilor vag vorbitori de germana.

***

Ca de altfel mi-au dat astia certificatul la germana (cu calificativ bine!), de unde invatam ca educated guessing actually works. Inca o diploma la colectie, ce conteaza ca io nu sunt in stare sa imi comand o friptura fara sa ma balbai.

Pe langa asta mi s-a schimbat pozitia la work (in mai sus, uneori zau ca ma simt ca Rose the Nose din Jocul lui Ender si nu numai pentru ca imi creste fix in mijlocul fetei barnaul ale carui dimensiuni i-au adus titlul de "blazonul familiei") si de o luna sunt oficial studenta. Ceea ce explica de ce nu mai scriu io pe blog, fiind prea ocupata sa nu dau in full blown panic. So, a bientot astora de inca mai cititi.

11

2010-07-19T12:56:00.000-07:00

Mi-e ciuda cateodata ca e bine aici si ca lucrurile de acasa, pe care le iubesc, se ofilesc, imbatranesc si se duc unde se duc cand se duc.

Tweets (meci)

2010-07-06T12:29:00.000-07:00

Intrebare la astia (e ceva concurs in pauzele de la meci unde poti castiga un TV cu plasma screen)

Ce episcop african a castigat premiul Nobel pentru pace?

a) Desmond Tutu
b) Adrian Mutu.

Lol, lol si lol :D

Oh :(

2010-07-02T14:28:00.000-07:00

Vai saracu Gyan, ce-o fi in sufletu' lui acuma...

Pentru cei mai putini fani, el e omul care a ratat penalty-ul in minutul 120, penalty-ul care ar fi putut califica Ghana in semifinale :(. Oh :(.

10

2010-06-30T12:48:00.000-07:00

Cred ca mi s-au ofilit antenele si nu mai sunt in stare sa pricep mesajele trimise de Univers sau o fi pentru ca, vorba cantecului, am strans amandoi o gramada de ieri, prea ocupati cu treburi de oameni mari- dar uneori, zau ca ajuta sa privesti in lumina, ca sa-ti aduci aminte unde e acasa.

Despre neutralitate

2010-06-27T05:32:00.000-07:00

Bine ca nu mi-am pus si tricoul rosu vineri seara.

B. n-a vazut nici un meci si a zbierat tot timpul (dupa ce mi-a fisurat un timpan cu vuvusela) cum ca "bai ce prost joaca astia". Io, temandu-ma pentru celalalt timpan, nu i-am mai spus ca imi salta inima de bucurie sa ii vad pe elvetieni odata, dupa doua meciuri, macar in jumatea ailalta de teren.

Ma rog, s-a terminat cum s-a terminat si ne-am uitat si la comentariile de dupa (au astia un moderator pe care il cheama Salzgeber, adik...datatorul de sare cum ar veni si care mi-a fost antipatic cu spume pana acu fo doua saptamani cand au facut astia mijto de el si de cum pronunta el tot timpul "Diitschland" in loc de "DEUtschland". Si de-atunci am instituit cu B. "borcanul lui Salzgeber", in care o sa punem cinci franci de fiecare data cand zice Diitschland si la sfarsitul campionatului ii trimitem toti banii sa isi cumpere o camasa mai putin oribila de cat alea cu care ne insangereaza ochii in fiecare seara).

Si in timpul comentariilor m-au palit asha niste consideratii psihologice, vazand interviurile cu diversi jucatori.

1) Elvetia e neutra, si asta se vede si la fotbal. Pentru ei nu exista conceptul de "sa imi apar saracia si nevoile si neamul". Nu se iese din linie nici in dreapta nici in stanga. Nici nu pierd (echipa care a rezistat cel mai mult fara gol), dar nici nu castiga (echipa care a marcat un singur gol in trei meciuri).

2) Desi istoric is neam de mercenari, n-au nici un simt al luptei. Pai bei, sa faca Romania egal cu Hondurasu, se gaseau o mie de vinovati, arbitru, mingea, antrenoru, vuvuselele - astia saracii rupti in gura de oboseala nici macar nu erau suparati "Atat am putut". Nu tu draci, nu tu nervi, nu tu dorinta de revansa.

3) In toate tarile, cand se duce echipa rusinata acasa, toti injura antrenorul ba uneori il mai si dau afara. Stand noi pe balcon si comentand meciul i-am auzit cu surprindere pe B. si sora lui spunand "vai, da Doamne sa nu plece Hitzfeld de la Nationala, ca chiar am bulit-o". Dear LORD, pana unde merge umilinta????

Asa ca de-acu, Italia si Elvetia fiind pe la casele lor, eu o sa sustin taraneste Germania. Si daca bat englezii in seara asta o schimb pe Argentina, sa avem si noi doua saptamani pace in familie :)).

Si btw: stiati ca puteti pune un dulce background de vuvusela peste orice videoclip din Youtube? Numa trebuie sa apasati pe mingiuta din dreapta jos si acest imn al Germaniei capata cu totul alt farmec.

Of of mai mai

2010-06-24T14:28:00.000-07:00

Nu se poate omu' duce nici macar fo 4 ore la examenu de germana ca se si hotaraste Italia sa plece acasa cu trei goluri si coada intre picioare....Almiteri am facut aproape bine pentru ca a fost neasteptat de scarbos la proba de citit. Vedem rezultatele in august.

Urmeaza bancul zilei si povestiri din clan:

Bancul zilei (mi-am cumparat o carte care se cheama "Glume elvetiene pentru copii")

Un sales manager de aspiratoare se opreste la o ferma, navaleste peste tzaranca in casa si ii rastoarna un sac de balegar si praf in mijlocul sufrageriei spunand:
"Daca mai ramane un fir de praf dupa ce termin de aspirat, il mananc"
La care tzaranca: "Apai, pofta buna, domnul meu, ca noi aici n-avem curent"

Povestiri din clan:

Matza lui B. (ma rog, umpic si a mea) zgarie din nou canapeaua.
Ii strig din varful patului de unde scriu acest post "Timeeeeeeeh"
Si vine raspunsul shoptit al lui B. de dupa usa(care nu stie decat trei fraze in romaneste si una din ele e o injuratura): "Ci faaaaaaci"

Ma rog asta din urma e amuzanta probabil numai pentru mine, fiindca imi place parodia de la "Wazaaaa"

Incrucisati deshtele

2010-06-24T01:50:00.000-07:00

Am examen la germana peste doua ore si sunt "gelähmt vor Angst", asha de "gelähmt" ca nu mi vine sa ma mai uit peste nici un verb cu prepozitii, vreau numa sa se termine si sa vin acasa sa ma uit la meci.
Si mai am si maine, la oral, si stim toti (mai ales aia care citim Jocul lui Ender) ca e doar o chestie mai nashpa decat examenul oral...

Nici un claxon

2010-06-21T09:25:00.000-07:00

Pentru ca Elvetia a pierdut, in 10 oameni, in fata unui Chile cum n-am mai vazut pana acum (nu ca m-as fi uitat la fotbal prea des, dar baietii astia chiar au jucat bine). Eu am tot incercat sa zbier din fata televizorului cum ca nu se poate castiga cu un singur om in atac si restu' cu fundu in poarta, macar pentru faptul ca ala singuru' n-are nici o sansa sa ajunga in careul advers sa simuleze vre-un fault (dupa cum am vazut ca se poarta, de exemplu ieri in meciul cu Italia). Dar nah, Oh-ha (Otmar Hitzfeld, antrenorul .ch) avea saracul alte probleme decat sa ma asculte pe mine.
Conform colegului francez cica e de bine ca Elvetia a pierdut, pentru ca, presupunand ca Elvetia bate Hondurasu' cu fo 2-0, Spania ar trebui sa ii bata pe chili-people tot cu 2-0, ceea ce dupa ce joc am vazut azi e destul de greu. Asta desigur daca Spania nu pierde in seara asta surprinzator cu Hondurasu', ceea ce ar face toate calculele astea complicate inutile.
Si de ieri, de cand am vazut meciul Braziliei, pentru care m-am si certat cu colegu de birou (brazilian de la mama lui, care sustine ca ala n-o fost fault ce o facut Kaka) echipele mele preferate de la WM sunt:

Paraguay
Noua Zeelanda
Mexic (numa' pentru ca a batut Frantza atat de tzaraneste - umpic de bucurie pentru nefericirea altuia am voie si eu).

I have no life :))

LE: daca citesti, O., sper ca mi-ai pregatit locul pe canapea pentru finala. I bring the beer.

Scuza

2010-06-16T12:15:00.000-07:00

Am fost o gramada pe drumuri in ultima vreme, numa chestii scurte si plicticoase, si pe langa asta - e fotbal dom'le. Din nou, ca acum doi ani, incepe o actiune puternica de socializare, ca asa se intampla in grupuri de astea stiintifice multinationale.

Acum petrec o frumoasa seara de Iun..ahem NOIEMBRIE ascultand claxoanele elvetienilor bucurosi (1-0 cu Spania). Nici lor nu le vine sa creada. Eu nu is cine stie ce specialist in fotbal, dar am avut impresia ca prima repriza au jucat-o la 0:0, toti unshpe calare pe atacantii spanioli. In a doua repriza si-au tot dat cu stangul in dreptul si au reusit un gol bizar de ala cu "hop peste portar, preia mingea din spate de la aparator, iaca poarta". Pe langa asta, Alonso a dat in bara(ma rog, aici karma a rostogolit roata inapoi, si a dat si Derdiok o bara pentru elvetieni). Ceea ce ma aduce la ultima mea teorie, care spune ca pentru bara oamenii ar trebui sa primeasca 0.5 puncte :))).

In orice caz, sa vina careva care se pricepe si sa imi explice DE UNDE au fost 5 (CINCI) minute de prelungiri oficiale plus inca o lovitura de pedeapsa acordata de arbitru in minutu 4:59... sa ne crape la toti corasonu.

Si in continuare, va doresc spor la vuvuzelit, alora de va intereseaza si mai vin cu updaturi de microbist amator din cand in cand:).

Despre ierburi

2010-06-02T12:38:00.000-07:00

Mie imi plac florile. Cat mai colorate si mirositoare. B. e fan buruieni (de toate felurile). Pentru el lumea e minunata atat timp cat creste ceva verde in ghiveci.

Cum am facut anul asta culturile de primavara la el in balcon, eu am avut dreptul la doua ghivece unde am plantat frezii, iar el la sapte unde am pus dupa cum urmeaza: ridichi, ridichi, marar, patrunjel, busuioc, kerbel (???), bohnenkraut (??), leustean, menta si rucola.

Busuiocul si menta n-au iesit, celelalte au crescut dupa prima ploaie ca Fat Frumos intr-o zi. Si ne-am apucat de facut diverse salate. Eu, invatand in draci pentru certificatul de germana >:) nu m-am apucat sa ma uit in dictionar sa vad ce ii aia kerbel (semana cu patrunjelul) ori bohnenkraut (plantele is mici inca). Pana cand am gustat, si bohnenkrautul respectiv imi semana taaaare a ceva cunoscut, moment in care am zis hai frate sa ma uit in dictionar.

E cimbru. Sub numele lui de scena "Satureja hortensis". Sau cel putin asa zice Wikipedia la traducerea in romana. Dar - OROARE. Thymian, de il vand astia uscat la Coop si l-am pus eu in toate fripturile pana acu cica e TOT CIMBRU. Se cheama insa "Thymus vulgaris". Sau, in limba romana, cimbru de camp. Cu alte cuvinte, io am folosit pana acum o buruiana ordinara si ma intrebam de ce trebuie sa torn jumate de borcan odata ca sa aiba vag gust de "acasa la mama".

Acuma, eu cred ca romanii din strainatate is mai culti decat mine, dar in orice caz, daca citeste careva - Bohnenkraut e cuvantul cheie :).

Si mai multa stiinta

2010-05-31T11:50:00.001-07:00

Ca atat am facut io in ultima vreme. Nu tu excursii (ba, sa nu mint, am fost in Olanda da tot pe motiv de work), nu tu rochitze, nu tu bilutze, numa gripa, frig, ploaie si work.

Mai nou, am inceput sa ma ascund de studenti in laborator si ma fac ca muncesc. Bine, de cele mai multe ori fac prostii, ca de exemplu ceea ce ar trebui sa fie chestii solubile in apa dar imi plutesc ca niste meduze pe fundul balonului, ma uit scarpinandu-ma in ceafa la chestii care ar trebui sa fie verzi dar sunt maronii, respectiv blochez robinete de sticla in slifuri de sticla si plang in pumni ca "ala era balonul meu maaaaaagic" (si e adevarat, singura data cand treaba verde a fost verde a fost cand am fiert-o napraznic in balonul magic).

Anyways, treaba cu sliful chiar m-a enervat asa ca azi am zis ca dedic o jumate de zi sa imi deblochez sticlaria (si sa scriu de o suta de ori pe table "voi pune destula unsoare de vid data viitoare"). Bine, sticlaria zacea de vreo saptamana intr-o baie bazica da' nu dadea nici un semn sa se miste si nici n-am vrut sa o zdruncin prea tare, sa nu imi cumva feshtelesc manutili mamucutzii si ale tatucutzii.

Asa ca am inceput muncitoreste sa injectez chipurile solvent pe langa slif, ca poate poate se duce vre-o picatura inauntru. Nik. Le-am lasat fo ora in solvent - nik. Am zis ca scot artileria grea si fac un Piranha ca in vremurile bune (pentru necunoscatori Piranha e un amestec 2:1 de acid sulfuric si apa oxigenata, sau mai clar kaboom in a bottle, don't try this at home), dar m-a prins un coleg cand cotrobaiam dupa acid si o zis ca ma ajuta el cu heat gunu'. Ghiciti ce s-a intamplat. Nimic.

Rushinandu-ma eu totusi sa spurc laboratorul cu Piranha am mai facut o incercare cu o baie de acid clorhidric - tot nik. Si dupa niste injuraturi groaznice m-am apucat sa caut pe net. Unde am gasit niste oameni convinsi ca aceasta problema se poate rezolva -tanana - cu Coca Cola. Nu, nu am inhalat prea multe chimicale azi. Chiar asa spuneau baietii si dupa ce am terminat de ras am zis ca cel mai rau lucru care mi se poate intampla e sa pierd 1.7 chf respectiv sa isi rada colegul de laborator in barba. Si am facut-o. Le-am parasutat pe cele sticlarii cu penis captivus intr-o juma de litru de Cola. Timp de o ora jumate.

Cred ca va dati seama ce s-a intamplat. E drept, de acum n-o sa mai beau Cola sau altceva din neamul ei niciodata (desi n-am facut un studiu exhaustiv sa vad daca Sprite Fanta sau doamne feri' Pepsi sunt comparabile) dar am neshte baloane curate, cu robinetele cuminti alaturi, numa bune de folosit maine pentru niscaiva voodoo.

Desigur, intrebarea ramane, ce-o fost in capul primului om care o incercat asta...

Prea multa stiinta....

2010-05-17T14:17:00.000-07:00

Makes you geeky :D

Idee furata de undeva de aici.

Ce vraji a mai facut AW

2010-05-04T13:41:00.000-07:00

Pentru ca tot are examen la germana si tot felul de probleme existentiale de rezolvat, AW s-a apucat maniac de croitorie si a turnat doua rochitze in trei zile. AW nu calca de felul ei (desi la carte spune "bine calcat e pe jumatate cusut") si la ora asta tarzie are ochii prea scosi din cap ca sa faca niste poze decente. Dar iata-le totusi:

Rochitza pe care scrie "Amorgos":

Facuta din cea mai ordinara stofa de la IKEA, dar pictata manual de felul ei:

Note to self: data viitoare sa stergi liniile ajutatoare inainte de a picta peste ele:

Si rochitza pe care scrie "I'm so pretty and all cute" respectiv "Daca nu-ti aduci aminte cum a fost la primul paspoal, ia de aici":

Cu cea mai dragutza culoare si fundita din lume. Ever.

Am uitat sa va spun, domnisoara care imi pozeaza se numeste Matilda, l-a terorizat pe var-miu trei ani de zile, dupa care am mostenit-o eu de la sotia lui. Acum locuieste cu mine. Ne intelegem perfect, nu jegoseste chiuveta din baie, nu lasa vase murdare pe masa si ma asculta cand imi tin discursurile la germana.

Ca sa fie seria completa, iaca-ta si fustitza produsa acu neste saptamani. Matilda se scuza ca vi se arata asa la bustul gol.

Data viitoare - bilutze :). Promit.

9

2010-04-27T11:20:00.000-07:00

AEC AEC BED BED si tot asa, tot asa, pana uit ca nu stiu incotro sa ma uit, CGE, CGE, ca parintii mei au facut alegeri ciudate, DFE, DFE, ca alerg in fiecare zi prin labirint dupa o zana cu aripi de metal EDCDEFE si cred inocenta ca Faunul e binevoitor EDCDEFD si tot asa, si tot asa, pana sfarseste tot in scrum.

(Poveste de adormit Ofelia, Pan's Labyrinth Lullaby)

PDG

2010-04-20T13:19:00.000-07:00

V-am mai povestit eu despre prietenul maniac cu ski-ul R. R. mi-e mie tare drag pentru ca mi-a fost alaturi in felul lui nemtesc asa cum n-a mai fost nimeni altcineva intr-un moment cand deja incepusem sa dau cu pickhammeru' in rock bottom.

Maine R. pleaca la Zermatt unde o sa primeasca un numar pe geaca si o sa mance o supa, dupa care la 22:00, impreuna cu alti doi maniaci vor incepe sa skieze intr-una din cele mai tari curse (dupa parerea mea de amator) - La Patrouille des Glaciers.

PDG-ul asta a fost infiintat in 1943 (la ideea unor capitani de la vanatorii lor de munte) ca un fel de concurs intern al armatei. Din pacate nu s-a organizat decat fo cativa ani, pana cand o echipa a disparut intr-o crevasa si domnii capitani si-au luat-o peste deshte de la superiorii lor si de la presa. Urmatoarea PDG a avut loc patruzeci de ani mai tarziu si de-atunci a tot castigat in prestigiu de acuma sunt cam 1400 de echipe (a cate trei oameni) care participa.

110 km lungime (da, km, n-am gresit, adica asha, cam cat de la mine pana aproape la Basel sau cam cat de la Iasi la...Bacau?) si fo 7000 de m diferenta de nivel (sus/jos), de la Zermatt prin Arola la Verbier. In timpurile astea moderne puturosii ca mine se pot inscrie pe site-ul PDG sa primeasca informatii prin semeseu pe unde a ajuns echipa favorita. Ba dintr-un exces de zel i-am inscris si pe parintii lui R.

Asa ca, desi nu il cunoasteti pe R. va rog si pe voi sa incrucisati niste degete prin somn maine seara:). Am emotii.

8

2010-04-06T11:46:00.000-07:00

"Ma simt singura" mi-a spus cu o voce pe jumatate rea, pe jumatate pierduta atunci cand si-a lasat tigara in scrumiera si mi-a venit sa o iau in brate si sa ii ciufulesc parul ca unui copil de trei ani care si-a pierdut mingea, numai ca mi-am adus aminte ca eu nu imbratisez si n-am mai putut decat sa ii ating umarul cu degetul mic ca sa isi dea seama ca suntem in acelasi loc.

Pasti de import

2010-04-04T12:11:00.001-07:00

Hristos a inviat!

Craciunu e la mine sfant, cei care imi citesc blogul stiu ca in 2x de ani numa' de doua ori n-am fost acasa. Pastele insa m-a prins de multe ori in ultimii ani prin alte tari. Tin minte Pastele de la Mulhouse unde am mancat fasole batuta cu L. in camin :D in Vinerea Mare; si Pastele de anul trecut de la Basel, cand am fost la brunch cu familia. Si pana anul asta nu mi-a fost tare dor de Pastele petrecut la tzara, de cand eram plod si pana bunicii mei s-au dus prin gradini mai verzi.

Si saptamana trecuta mi-am adus aminte cum facea bunica-mea cozonaci; si nu se juca, facea din 10 kg de faina, sa aiba de dus la biserica, de dat la vecini si la copiii si nepotii hrapareti. Asa ca facutul cozonacului era un adevarat ritual, cu strans si pastrat ouale, adus toate in bucatarie de cu o seara inainte, framantat cu ajutorul matusa-mii sau a bunicului (pentru ca bunicu' era super modern si super cool) si coptul in cuptorul de paine pregatit cu doua zile inainte. Si in fiecare an era dezamagita pentru ca toata lumea o complimenta dar adauga si "oricum cei de la botezul lui A. (io adik) au fost cei mai buni". Si treaba asta o auzit-o saraca 2x de ani.

In fine, cozonacii nu se mancau in sambata Pastelui pentru ca toti tineam post si baleam pe langa ei in bucatarie, saturandu-ne numai de la miros. Seara mergeam la inviere, mai cu, mai fara placere in functie de cat era de frig afara si pagani cum suntem stateam si luam lumina, dupa care veneam acasa si tabaram pe cozonaci (sau pe carnatii afumati, pentru cei care nu erau fan dulciuri).

Anul asta io si B. am fost singuri acasa, ca toti s-au dus pe la rude, pe la Amsterdam sau pe la ski si mi-a venit un chef nebun sa imi import Pastele. Asa ca am luat reperele esentiale - cozonac, oua, salata boeuf si mers la biserica si m-am apucat de implementat....

Cozo am facut odata de mult, dupa reteta nana-mii, care face din cantitati mai omenesti, dar acum n-am mai gasit-o prin mailurile vechi asa ca m-am inarmat cu o reteta de pe net. In prealabil am cercetat si am vazut ca majoritatea is la fel - 8-10 oua la kil, numa galbenusurile sa nu se usuce repede, juma de kil de lapte impartit in doua, una la maia, una cu zahar fiarta impreuna, fo 150 g grasime, 50 g drojdie si in fine, variatiuni pe aceeasi tema, nu va mai plictisesc. Din punctul meu de vedere esential e sa nu fie variatii mari de temperatura intre ingrediente (laptele pentru maia trebuie numai incalzit nu fiert). Apoi oamenii si pisicile din jur trebuie parasutate din bucatarie si usa inchisa dupa ei pe toata durata operatiunii si trebuie zbierat foarte tare la ei cand isi aduc aminte ca au nevoie de un patent sau pulovar.

Dupa care se framanta. Si se framanta pana cand chestia de la inceput se desprinde de castron. Legenda spune ca se framanta pana incepe gospodina sa asude viguros. Io m-am simtit destul de repede ca dupa osutademetrigarduri asa ca am gasit un alt reper. Se framanta pana cand se fac vanatai la incheieturi :D

Asta s-a intamplat cu incheieturile mele, ca omul care trebuia sa imi tina de castron, dupa cum spuneam, era inchis pe balcon si se ocupa de gradinarit asa ca m-am izbit cu frumosul lighean de o sa am niste explicatii de dat la work daca nu gasesc un pulovar cu maneci foarte lungi.

Dar, frumoasa bila s-a desprins de pe castron si am ascuns-o in "camera din dos" langa calorifer pret de fo ora. Unde a crescut.

Si pentru ca io n-am nici o experienta cum si in ce fel trebuie sa arate am declarat-o gata:D si am purces la umplut si impletit. Umplutura am facut-o cu alune ca n-am gasit nuci macinate gata. Si i-am asezat frumos in tavi. Mi-au iesit doi maricei si mi-au mai ramas doua bucatele de aluat. Din una i-am facut lui B. cozonacul pe care iesea bataia cea mai mare la bunica-mea - facut in canita, delicat ca o ciupercuta si cu umplutura cat cuprinde (ca nu era de dus la biserica, deci daca nu se cocea nu era nici o tragedie. Iar din cealalta l-am facut pe Mr. Bunny pe care l-am pus la cuptor cat i-am lasat pe ceilalti la crescut ca sa testez cum e cu temperatura si cate grade e echivalent la "foc mic" si "foc mare".

I give to you....Mr. Bunny :D.

Intre timp celelalte minunatii au crescut si i-am bagat si pe ei la cuptor (170 de grade cu ventilator cu tot).

Dupa 30 de minute aratau asa:

Si deci i-am scos si i-am lasat la racit, in ciuda oamenilor si pisicilor care din nou baleau prin bucatarie. Si va spun, miroseau fix, da fix ca aia ai bunica-mii.

I-am interzis lui B. sa isi dea cu vreo parere despre cat de bine cresc si cat de frumos arata, pana cand nu ii spun io ca "ii gata" pentru ca noi romanii avem mai mult de o superstitie :D si n-am chef sa mi se pleosteasca aluatul sau sa se transforme in cataroi cand ii scot din cuptor. Asa ca timp de doua ore m-a intrebat "Da acu pot sa zic? Da acuma? Nici acuma?" "Acuma" o fost dupa taiere:

Cand am inceput sa fac dansul bucuriei prin bucatarie ca da, acuma is definitely buna de maritat daca sunt amatori pentru ca am biruit si sarmalele si cozonacul.

Dupa care am sarbatorit seara de Pasti prin a merge la cinema unde am vazut "Alice in Wonderland" 3D. So much for holiness :))).

Azi dimineata am fost la biserica la protestanti (asta fiind o veche pata de a mea, ca incerc sa il conving pe alalalt pagan de nu stiu cand sa mergem, sa vad si io cum e la slujba la ei). Si a fost tare frumos, eu m-am emotionat literalmente pana la lacrimi pentru ca slujba la ei e mult mai umana, mult mai "de suflet", fara ritualuri si tamaieri. Pur si simplu preotul si preoteasa au povestit despre cum fiecare poate sa creada cum vrea, unii ca Maria Magdalena nu au nevoie de dovezi si cred pur si simplu, altii ca Toma au nevoie sa stie si sa atinga tot pentru a se convinge, ca in nici un fel nu e gresit si ca important e sa doar sa crezi. Am avut norocul sa prindem si un botez si acolo iar m-am apucat de bocit (bine, eu de doua zile tot am crying spells, oi fi in perioada mai emotiva a lunii), pentru ca plozii alergau prin biserica si se distrau iar preotul povestea - in germana si olandeza, ca tatal era olandez - cum copilul ala de acum nu va mai fi niciodata singur. O fost foarte dragutz.

Si dupa asta am venit acasa unde ne-am stuffed the faces cu salata boeuf, oua (io le-am spart pe toate :D) si cozonac.

Güggu

2010-03-29T10:10:00.000-07:00

Mai intai trebuie sa ascultati melodia de aici:

http://www.zueriwest.ch/

(click pe news si pe play in stanga paginii)

Si acum trebuie sa raspundeti la urmatorul sondaj:

Aceasta melodie este:

a) Despre la mare la soare, ce bine ca a venit primavara
b) Despre ceva misterios, elfish, cetzuri si peshteri
c) Despre erotism la Avicola

Si mai vin io cu explicatii dup-aia.

7

2010-03-25T12:00:00.000-07:00

Waiting silently for spring to come inside.

6

2010-03-09T10:31:00.000-08:00

Primavara vine la mine atunci cand am un chef nebun sa imi cumpar frezii, sa port fuste si papuci cu toc si sa dau o raita pe la zoo, sa ma uit la mini-purcei, mini-tigrisori, mini-pantere sau dupa caz, ursuletzi care ranjesc la soare.

Acesti barbati care ne taie parul

2010-03-07T10:21:00.000-08:00

Mi-a luat destul de mult timp sa merg la coafor in Elvetia; de fapt eu in general am nevoie de mult timp pentru a-mi face curaj sa merg la coafor. Stiu exact si de unde mi se trage - de la "numarul 3" impus de taica-miu cand am inceput scoala pentru ca nu avea rabdare sa imi faca nelipsitele codite. Cand am avut si eu un cuvant de spus in familie acesta a fost "eu la tuns nu ma mai duc". Si pletele au tot curs rau o vreme, si-au tot schimbat culorile pana cand la un moment dat mi-a venit asha o dorinta de schimbare.

In orice caz, asteptatul, uitatul pe reviste glossy vechi de un an, trasul de cap, apa prea fierbinte sau prea rece si in fine, toate lucrurile alea care se intamplau la Igiena unde mergea mama si unde ma rog, trebuia sa ma duc si eu nu formau premise necesare si suficiente ca sa imi vina cheful prea des. Ce imi amintesc cu oarecare placere insa era atmosfera de "harem", intimitatea cu alte femei necunoscute pe care le vedeai timp de doua ceasuri cu sarmalutele in cap in timp ce doamna Viorica (?) le taia unghiile si le dadea cu "carmin". Totul se petrecea in spatele unor perdele groase de poliester si daca vre un sot uitat afara venea dupa chei, era intampinat la usa de doamna Petronela(?) si isi spunea pasul intorcand privirea pudic spre statia de tramvai.

Cand coama mea de doctorand a ajus nepieptanabila m-am hotarat sa iau in serios sugestia surorii lui B. care mi-l tot recomanda periodic pe J, coaforul ei francez din Basel, autorul diverselor nuante de emo din capul ei si al prietenului ei. Ce nu stiam eu e ca la J. nu se merge cu idei de acasa de genul "vreau sa ma fac blonda si sa ma tund Bob". Oh nu. Transcriu aici cu aproximatie conversatia de ieri (a treia oara cand ma duc la el, dintr-un fel de masochism pe care o sa il intelegeti imediat):

"J., vreau sa ma faci blond portocaliu, stii asa, blond aramiu cam ca aici in catalog".
"Blond nu se poate. Nici portocaliu. Uite, eu o sa amestec alea doua culori si iti pun mai mult roscat decat data trecuta. Si o sa te vopseasca R, ca io n-am timp".

Ok, in timp ce stateam cu vopseaua pusa de R. in cap si meditam la acest post vine omul sa ma intrebe:

"Si, te-ai hotarat cum te tund?"
"Pai, ma gandeam ceva mai scurt ca data trecuta, mai scurt pe ceafa si cu bretonul umpic mai lung"
"Serios? Pentru ca eu ma gandeam sa iti las niste suvite la spate, adik sa nu le tai deloc si aici in fata sa tai bretonul scurt scurt."

Acuma trebuie sa va spun ca aici in Elvetia se face mijto masiv de asa numita tunsoare VorKuHiLa (vorne kurz, hinten lang sau in fatascurtinspatelung) cum aveau toti baietii cool si caminonagii din anii 80. Cand am auzit de suvite lungi la spate numai fatza ranjinda a lui B spunand VorKuHiLa repetat ca un copil de trei ani o aveam in minte.

Si sa nu credeti ca omul a glumit. Acum am in cap un fel de cuib cu prelungire, intr-o culoare roshu spalacit despre care toata lumea spune ca arata BESTIAL (inclusiv maica-mea, a carei parere in materie de frizuri conteaza pentru ca pana acum mi-a spus tot timpul "vaiceuratestitunsacumaipututsatepocestiinhalulasta").

Si mergand eu spre casa cu a mea frizura de pudel m-am gandit ce fenomen, domnule. Majoritatea stilistilor (jigniti de titlul de frizer) sunt barbati. Designeri vestimentari asemenea. Idem bijutieri. Aici, in Europa de Vest cel putin. Cum poate fi interpretata asta - barbatii care au grija de noi, care ne dau ustensilele pentru a ne pune in valoare feminitatea? Pentru ca nah, mersul la coafor sau imbracatul de rochii frumoase intra pentru mine in categoria "pampering and being freaking nice to myself". Sau e doar o alta forma de manifestare a nevoii de control, o incercare de a rezolva complexul de Pygmalion care ii chinuie pe unii barbati (as fi scris masculi, pentru a evita repetitia, dar mie una imi suna a insulta)? L-am intrebat pe B. care mi-a raspuns cu un evaziv "it's both". Eu inca nu am reusit sa ma decid si cred ca o sa imi mai ia ceva timp pana cand o sa ma simt comfortabil pe scaunul lui J. in timp ce el se joaca cu forfecutzele.

Gol

2010-03-01T11:46:00.000-08:00

Sau despre cum mi-am pierdut eu vorbele

Au fost niste ani cand aveam parul foarte lung, destul de lung cat sa ascunda niste stoluri mari mari de fluturi. Fluturii astia se hraneau cu tigari, lecturi in miez de noapte, Cohen si Doors. Si unul din versurile mele preferate era

"I'll always be a word man
Better than a bird man"

Odata pentru ca vorbele aveau pentru mine gust si miros si puteau alunga demonii si a doua oara pentru ca mi-a fost mereu frica sa zbor. Asa ca imi construiam castele fabuloase si peisaje romantice doar pentru mine; povestile mele, pentru mine, nescrise, doar spuse in soapta in gand imi erau casa si refugiu pentru stolul meu de fluturi.

De cativa ani insa - cred ca de la Marea Depresie incoace - mi-am pierdut cuvintele. Sigur, as putea da foarte simplu vina pe faptul ca vorbesc zilnic trei limbi diferite din care nici una nu e a mea. Ca mi-am mai largit cercul de interese si include si alte activitati decat cititul. Ca nu mai am timp sa scriu.

Dar adevarul adevarat e ca am crescut. Si cred ca mi s-a anulat accesul la Neverland.

Treaba asta n-as simti-o poate atat de acut daca nu m-as fi inscris la Germana unde o sa dau un examen si in cadrul acestui examen va trebui sa clocesc un text in treizeci de minute pe o tema "actuala", text care sa aiba introducere, cuprins si incheiere si ale caruri propozitii sa nu inceapa toate cu "eu cred" sau "autorul zice ca". Faptul ca nu mai am cuvinte si nici opinii - dupa cum am marturisit acum ceva timp - nu face decat sa ma adanceasca intr-o profunda criza existentiala.

Asta sau ceva manifestare a unui comportament evitant (exista expresia asta in romana?). Peste cativa ani o sa mi se spuna "Tacuta care picteaza bilutze".

1 Martie

2010-03-01T11:36:00.000-08:00

Va doresc o primavara fabuloasa, cu sanatate, energie maxima si impliniri pe toate planurile!

PS: Am trisat cu poza, e de anul trecut. V-am spus ca aici freziile se gasesc cu portia :)

5

2010-03-01T11:25:00.000-08:00

Io una nu cred ca e absurd sa te trezesti la 3 dimineata ca sa asculti oameni cu luminite in cap cantand la picolo, sa mananci la 5 o tarta cu ceapa si sa bei o cafea cu schnaps, respectiv sa te duci sa dormi pana la 12 ca sa ai de unde te trezi si sa iesi in strada sub ploaia de confetti pentru a cersi portocale si flori de la mascati cu nasuri disproportionate.

Bilutele

2010-02-27T01:50:00.000-08:00

"Lonely" incepe cu "low".

Si cum pictam eu bucuroasa la 10 noaptea vineri seara (dear lord, cat de patetic) imi suna telefonul. Telefonul ala pe care nu ma suna mama de 7 (shapte!) ori in jumate de ora, sa ma bage in boale, ca dup-aia, cand raspund cu inima in gat, gandindu-ma ca a mierlit-o careva sau cainele a fost hartanit de dulaul vecinului, ma intreaba candid "si ce mai faci?" . Deci mi-a sunat telefonul zic, si cum eram prea concentrata asupra minunatelor bilutze de le pictam, nu m-am uitat cine imi tulbura melancolia mea est-europeana din borcanele cu acrylics si raspund.

R., R. de la work, R. my lady friend care a reusit sa isi imbete invitatii (din nou! - si aici vorbesc din proprie experienta - oamenii care merg la R. trebuie sa se pregateasca psihic sa fie indopati cu tot felul de bunatatzuri de pe cinci continente, toate bine stropite cu diverse treburi mai mult sau mai putin - de obicei mai mult- alcoolice) si nu putea sa doarma. Si daca nu merg la o bere. Iar eu- EU, care n-am avut o viata sociala "de aia" carevasazica niciodata - m-am uitat cu JIND la borcanele cu acryilics si bilutele mele bestiale si am zis pierita "da, sa vad cand e busul".

Pe care l-am luat in directia "Titty Twister". Da, fix asa se keama barul de roackeri unde am aterizat cu R. Si mi-am dat seama ca is batrana. Si blazata. Si ca au trecut secole, ere de cand nu m-am mai pupat cu cineva pe o canapea din coltul barului, cum faceau doi tinerei acolo de aveam sa cantam in cor "get a room". Si dupa ce am interactionat cu niste oameni asa cum scrie in manualul Socializarea in Societatea .ch (namely "Si, de unde esti" "Si ce faci" "Mie imi place foarte mult aici la voi" - toate astea ca sa ii pot spune profei de germana marti ca da, am facut exercitii de exprimare orala :))) am parasit-o pe R. care nu dadea semne sa i se fi facut suficient de somn si m-am intors in barlog. Unde am pictat.

Deci da, probabil ca imi merit soarta :).

4

2010-02-15T11:51:00.000-08:00

Ieri am trezit buburuza asta somnoroasa care se ascunsese intre geamuri sa astepte Martisorul si am rugat-o sa faca un mic control de calitate margelelor proaspat inshirate - am trecut.

Rewriting history

2010-02-15T11:47:00.000-08:00

De cand tot bantui pe bloguri si forumuri am dezvoltat o fobie fata de oamenii care isi sterg posturile. Pe forumuri mai ales e oribil, toti ceilalti participanti la discutie par niste neterminati care delireaza fiecare pe limba lui.

Cu toate astea, avand io o saptamana mai nasoala si citind "Eat, pray, love" m-am hotarat ca viata profesionala imi papa prea mult din viata privata si am cautat dovada. 25% din posturile din anii trecuti sunt despre work iar 33% contin macar o referinta la work. Si cum asta nu este un blog despre work ci despre celalat eu, ala care e 100% eu (sau cel putin ar vrea sa fie) - well, le-am casapit pe toate.

Multumiri la scena deschisa

2010-02-10T09:34:00.001-08:00

Lui Explorish. Pentru ca acum e posibil sa revedeti posturi mai vechi daca va e cumva dor :)
Mult mult thank you!

2010-02-08T13:05:00.000-08:00

Stateam cu un suc de cirese in poala si ma uitam la ei - el sfarteca meticulos sepiile violete proaspat prinse pe care ea avea sa le gateasca turistilor pierduti in toamna tarzie de pe insula iar ea, ea venise sa isi inmoaie calcaiele batatorite in apa jegoasa a portului, suflecandu-si fusta pana in susul coapselor, cum facuse probabil si cu patruzeci de ani in urma cand aveau mai multe vise decat riduri, langa aceeasi ancora care fix la patru douashtrei dup-amiaza, pe nouashpe septembrie, se prefacea impreuna cu umbra ei intr-o inimioara .

Poza de luni (cu intarziere)

2010-02-03T13:49:00.000-08:00

"Buna ziua, domnule Basilisc" spun de fiecare data in gand cand trec podul de pe care ranjeste jumatate misterios, jumatate ironic , si mi se pare ca am ajuns in Casa cea mai potrivita din Hogwarts.

Epoca de piatra

2010-02-03T13:37:00.000-08:00

Fara internet adica :). Si cik va mai dura cateva zile, destul cat sa imi reiau pasiunile din ciclul "Alte lucruri la care AW nu se pricepe" (voi posta niste poze in curand), sa-mi revizuiesc planurile de viitor inexistente, respectiv sa ma car in mijlocul saptamanii la B. unde e cald si bine si viata e frumoasa.

Maine e o zi foarte speciala pentru var-miu. Si anume va presta o frumoasa sustinere de teza. Nu-mi vine a crede ca saptamana viitoare se face anul de cand mi-am tras particula in fata numelui si ca din Gretel am ajuns baba vrajitoare care le promite altor copii turta dulce a aceleiasi frumoase particule. Oh well. Sa ii tinem pumnii, zic.

2010-01-25T08:21:00.000-08:00

Intr-una din zilele astea o sa imi iau termosul cu ciocolata calda si o carte buna si o sa ma ascund acolo printre casutele de papusi, sa nu ma vada nimeni, sa imi pot imagina pe indelete cum ca am ajuns in sfarsit acasa.

Poza de luni

2010-01-25T08:19:00.000-08:00

M-am gandit sa imi fac asa un fel de Postsecret personal si sa postez o poza faina pe saptamana. Motivul este foarte egoist, si anume acela de a ma disciplina sa fac MACAR o poza pe saptamana, chit ca nu calatoresc prin cine stie ce locuri exotice. Keepin' it real, alea.

M-am mutat

2010-01-18T12:28:00.000-08:00

Aici:

http://haltaufverlangen.blogspot.com/

Va astept cu urmatorul rapid :).

yours,

AW

Nicotine deprived

2010-01-18T09:29:00.000-08:00

Abia a inceput 2010 si s-au intamplat tot felul de lucruri.

De exemplu am incercat sa ma las de fumat - nu ca e New Year resolution, ci pur si simplu pentru ca m-am saturat sa tot stau ca un homeless in fata barului/fabricii/you fill in the dots.

Ca sa intelegeti dimensiunile acestei aventuri trebuie sa mentionez ca eu ma trezesc cu tigara in gura. De destul de multishori ani. Si ma culc tot asha. Cand eram mica (si prin mica = 7-8 ani) ma gandeam ca abia astept sa ma fac mare si sa ma apuc de fumat. Pentru ca maica-mea fuma si mie mi se parea extrem de cool. Pachetul (ma rog, pe vremea cand nu aveau un catralion de figuri oribile pe ele si tot felul de avertismente sparioase), tigarile, felul in care le tinea maica-mea intre degete, rasul din bucatarie unde se adunau la fumat (si probabil spus bancuri cu Ceausescu), bricheta "piezo" care statea intr-o cutie captusita cu velur rosu (am si un fetis pentru cutii) - in fine, toate treburile erau fascinante; destul de mult incat am atras-o si pe A. in tripul meu si undeva prin 199something am fumat impreuna in spatele blocului (nu al nostru blocul). Spre marea mea rusine nu-mi aduc aminte ce marca (Parisienne?), dar stiu ca ni le-a dat un coleg de clasa. Si dupa aia au urmat niste ani de mentolate, kenturi, marlboro-uri si alte alea pana prin liceu cand deja fumam serios asa ca am bagat viceroy de toate culorile.
Acuma fumatul nu mai e cool, e aproape la fel de uncool ca marijuana sau heroina sau alte cacaturi de care ai voie sa te atingi numai in intimitatea casei tale, cand nu sunt copii sau alte dihanii prin preajma. Nu mai e un obicei social, ci dimpotriva, s-au creat toate conditiile sa te simti ca ultimul aurolac in diverse cutii de sticla prin aeropoarte, in patratele galbene prin gari sau, dupa cum spuneam la coltul diverselor cladiri prin care te apuca nevoia. In ciuda acestor neajunsuri, mie imi place in continuare sa fumez si trebuie sa citesc relativ multa propaganda ca sa-mi vina cheful sa ma las.

Testul de saptamana trecuta a inceput dintr-un motiv idiot - aveam in fata mea o calatorie lunga cu trenul plus ceva sedinta care se arata a fi lunga, asa ca mi-am zis ca o sa ma patchuiesc cu un minunat plasture cu nicotina, ca sa get through the day. Ceea ce am facut. Si nu a fost chiar rau. Ma rog, pe la 5 dup-amiaza ma apucase asa un fel de atention deficit, dar altmiteri am supravietuit. Cand am ajuns acasa in creierul noptii am fumat cu o super satisfactie.
Marti mi-am zis ok, as putea trai asha, sa fumez doar acasa si sa ma patchuiesc la servici, sa fiu si io umpic mai sociabila cu nefumatorii si sa le mai dau plamanilor mei o pauza. Din nou, a fost ok, nu incredibil de greu dar nici n-as putea spune ca m-am simtit super confortabil. Spre seara a trebuit sa ma uit la multe poze de groaza ca sa nu dau gata o jumate de pachet.
Miercuri am facut ce nu trebuia si nu mi-am pus nici un patch. La 10 eram deja un fel de zombie depresiv, al carui creier nici macar nu mai cerea nicotina ci pur si simplu se cerea pus pe stand-by. Aveam senzatia ca niste pitici beti se trag de zor cu niste Monster Trucks pe la mine prin craniu. Am inceput sa am un respect reinnoit pentru ex-dependentii de heroina. Respectiv pentru ex-fumatori. They all rock, all hail them. M-am autobiciuit bine ca sunt o persoana slaba, dar pur si simplu nu mi-am putut imagina ca exista o asemenea stare de tampenie.
Joi am repetat exercitiul - still feeling like shit. Imi venea literalmente sa imi plang de mila. Cu lacrimi adevarate.
Vineri am rezistat cu nefumatul pana la repriza de beri.
Sambata mi-am spus ca e week-end, deci sunt putine riscuri sa ma enervez, deci voi incerca din nou, de data asta fara trish (namely tigara de dimineata). Pana la ora 12 zbierasem deja de doua ori la B. si o data la femeia de la Nespresso shop pentru niste chestii asa de triviale ca mi-e si rushine sa-mi amintesc. La ora 14 deja ma hotarasem ca viata mea n-are nici un sens si pe deasupra este si extrem de hidoasa. La 14:30 deja detestam pe toata lumea si imi faceam planuri sa ma mut in Laponia si sa ma auto-ingrop intr-un iglu. La ora 15 mi-am spus ca in filmul meu niste plamani roz bombon pot fi schimbati pentru o stare de relativa sanatate mintala - cel putin aia una care nu te comporti ca un balaur nevrotic cu oameni nevinovati. Ma rog, citisem pe undeva despre cancerul de plamani ca s-ar metastaza prima data la creier - ceea ce on the long run inseamna tot a o lua razna - dar pe de alta parte imi e greu sa aleg niste ani de tampeala, frustrare si dopamina la low levels numa din pricina drobului de sare. Si mai rau, pot sa aleg acest hard way si sa dau coltul oricum din pricina metrilor cubi de cloroform inhalate in ultimii ani :D.

Ma gandesc ca mai degraba imi investesc energia in a mentine alte aspecte ale sanatatii mele la maxim si in a face proiectii pozitive cum io voi fi unul din fumatorii aia care "dau coltul in 5 minute la 90 de ani cu tigara in bot" (sunt sigura ca toata lumea cunoaste un bunic propriu sau al unui coleg de-al unei sotii de-a unui prieten care a trecut prin asta).

Din respect pentru ego-ul meu o sa mai incerc odata cu neste plasturi mai seriosi dar sincer cred ca neuronii mei nu sunt pregatiti sa accepte un cold turkey cu sau fara scary propaganda pictures.

Bine m-am mutat!

2010-01-18T09:20:00.000-08:00

La multi ani!

Dupa mult codit m-am mutat la casa noua. Cum (sper io) e doar temporar am botezat-o "Oprirea la cerere", cam asha ca Ferenbalm-Gürbru sau alte statii ciudate dintre Neuch si Berna. Un locsor mic, unde stam numa pret de o tigara pana cand ne scoatem deshtele din orificii intunecoase si ne apucam de facut pajina de web cumsecade.

I am so sad

2009-11-03T20:48:00.000-08:00

No pot sa cred ca s au pierdut articolele din ultimii....doi ani aproape :(.
I am very, very sad.
No really, I am depressed.

Musai acu sa ma mut. O sa va anunt unde.

Amorgos - Hora

2009-10-24T13:28:00.000-07:00

Aparent orice insula din Grecia are o Hora, oricat de putini (1500) de locuitori ar avea. Asta ii un fel de capitala asha si de obicei e intr-un varf de deal, la adapost de pirati. Cum Hora din Amorgos ne-a fost recomandata drept locul cu cea mai buna inghetzata, cea mai buna mancare, cea mai ...ne-am hotarat sa facem si pana acolo o excursie. Spre Hora e un drum de masina (in Amorgos e o singura shosea care traverseaza insula, fo 45 de km lungime si care dateaza din 1980. De aia si insula e un fel de "secret vacation tip", fiindca nu se aventurau prea multi turisti la conditii asa precare de transport; acum exista cateva linii de autobuz si o agentie de inchiriere de masini, deci e un "secret vacation tip" stiut de toata lumea).

Amorgos - Katapola

2009-10-24T12:43:00.000-07:00

Acum ca am
trecut si peste the post-holiday blues sa va povestesc despre cum mi-am
petrecut vacanta de vara (on a side note, eu nu o sa am niciodata „concediu“,
concediu au adultii, io o sa am vacanta pana la pensie). Tot de la inceput
trebuie sa stiti ca asta a fost cea mai lunga vacanta din viata mea de om in
campul muncii, vacanta cu stat intr-un loc cu burta la soare si nefacut nimic.

M-au
intrebat multi oameni politicosi unde ma duc cand ma duc si drept sa spun
n-aveam nici cea mai vaga idee unde e Amorgos. Stiam doar ca e undeva in
Ciclade si ca ne-a fost calduros recomandata de mama lu’B. Undeva-ul asta e la
9 ore cu feribotul din Pireus, care n-ar fi fost chiar nasoale daca din pricina
aerului conditionat – de care grecii sunt dependenti – n-ar fi fost mai cald
afara in miezul noptii decat inauntru.

Amorgos are
doua porturi principale, Aegiali si Katapola. Noi am ajuns in portul greshit
(primul) la 4 dimineata de unde ne-a recuperat taxi-ul organizat de la distanta
de mama lui B. Mama lui B. a organizat mai multe lucruri, dar despre asta la
timpul potrivit. In Katapola ploua cu spume. Deja aveam viziuni despre cum vom
sta doua saptamani incuiati in casa sa jucam ahem, carti.

Cand ne-a,
trezit insa era senin si frumos si asa a ramas timp de doua saptamani.

Pe drum
l-am intrebat pe B. ce are chef sa faca. B. mi-a spus ca vrea sa faca baie si
sa exploreze insula. Io care eram in prag de burn-out aveam chef sa fac plaja,
sa dorm la pranz si sa mananc bine. Si ca sa nu fie nici unul suparat am
hotarat sa petrecem o zi haladuind pe dealuri si o zi stand cu burta la
soare.

Prima
repriza de hiking a fost pe dealul din fata casei. Evident ca nu am gasit
poteca (doar satul are doua strazi principale, e greu tare, nu? ) asa ca in
stilul clasic am mers de-a dreptul prin macha si peste terase naruite, pana am
ajuns in creasta.

Intre timp B.
si-a testat zmeul (cu care atacase niste domnishoare pe plaja cu o zi inaine)
si a reusit sa il si faca varza pentru ca batea un vant asha de fo 6 grade
Beaufort. Eu am facut in continuare poze :)

Sus ne-am
intalnit cu niste turisti americani care au facut misto de noi si ne-au aratat
poteca; poteca respectiva cik era bine marcata de jos si ducea spre „ancient
minoa“, ceva complex arheologic super important de pe insula.

Dupa ce am facut
poze locuitorilor de drept ai dealului

Plajele din Katapola nu sunt destul de interesante pentru a scrie acasa despre ele (hehe); cea din sat e mica si expusa si de fiecare data cand vine un feribot pleaca prosoape si toate cele cu valul. Cea la douazeci de minute de mers se numeste Maltesi si e ceva mai curata, desi caprele o considera uneori toaleta lor privata. Intre Katapola si Maltesi e un golf mic, The Plaques Bay, unde sunt o gramada de arici de mare, dar apa e ceva mai adanca si mai ales se poate face nudism :D. Noi ne-am petrecut majoritatea timpului la Maltesi.

Oamenii din Katapola sunt super de treaba (ok, probabil si pentru ca eram niste mici celebritati) si prin urmare in prima zi acolo, care era si ziua mea de altfel am primit servicii complete si anume mic dejun cu artificii, cina romantica (cu artificii) si cocktail de noapte buna (cu artificii). Si ca sa citez un blog care imi place mie mult, "ne-am fericit".

Summer's almost gone

2009-09-15T15:52:00.000-07:00

Stiu ca am mai avut un post cu titlul asta, dar asha ma apuca pe mine la sfarshit de august, inceput de septembrie, cand e soare si cald ziua si copacii se picteaza in culorile razboiului iar serile sunt racoroase. OK, anul asta am ratat momentul -fiind ocupata cu diverse treburi complet irelevante pentru sufletul meu - si m-am pomenit azi-noapte ca porneste incalzirea (termostatata ea de felul ei). Si mi-am dat seama ca e frig, ca n-am ascultat traditionalul Doors de 1 septembrie, ca deodata e toamna de-a binelea si io nici n-am bagat de seama cand s-au intamplat lucrurile acestea.

Cu atat mai mult e un motiv bun de plecat. Ceea ce o sa fac io maine, presupunand ca nu ma apuca gripa purceleasca sa ma carantineze baietii la aeroport (gripa care e pe vine, ca vorba aia, vine vacanta si pentru sistemul imunitar).

Altmiteri e prima mea vacanta de angajat asha de lunga (nu va spun cat sa nu cumva sa va apuce fo invidie). E prima mea vacanta asha de lunga cu B. si fara alti oameni (va trece testul? se intreaba gospodina care isi spala rufele cu Ariel). Am meditat la chestiunile astea tot week-endul si meditatia mea s-a sfarshit apocaliptic intr-un atac de panica. Apocaliptic pentru ca deja aveam viziuni cu clienti verzi de ciuda, studenti la diploma explodati cu tot cu laborator, publicatii refuzate pe motiv de depasire a dead-line ului pe care sheful nebiciuit sigur n-o sa il respecte, oameni care au depashit dead-line-ul care ma fugaresc cu topoare pentru ca la randul meu nu mi-am putut respecta dead-line-ul si pe langa asta B. dandu-mi papucii asha cu ocazia mijlocului vacantei, ca sa fie treaba buna. In plus mai shi imbatranesc cu acte doveditoare.

Cateva respiratii in punga mai tarziu mi s-a facut mila de exponentul perfect al societatii nebune care sunt si anume eu. Lumea nu se termina inainte de vacanta. Nimeni nu e de neinlocuit. Oamenii sunt mari, responsabili si vaccinati si se descurca si singuri. Chiar si studentii la diploma. Si control-freakshii au nevoie de pauze. Cu B. ma cunosc de like forever* si am trecut prin multe. O sa o facem si pe asta.

Si uite asha, cu mantra asta in gand mi-am indosariat articolele de pe birou, i-am scris instructiuni plodului si mi-am aspirat apartamentul, asha, ritualic. Apoi mi-am impachetat atzele de facut bratzari, trusa de culori, cinci carti care isi asteapta randul la citit de multa vreme, aparatul foto, o fusta scurta si papucii roshii**.

Now I am ready to go.

__________________

*forever= doi ani jumate (prietenii stiu de ce :)))

**papucii roshii - singura misiune a lui I. cand am fost impreuna la cumparaturi a fost sa ma ajute sa-mi aleg o pereche de papuci NEGRI, SERIOSI si SIMPLI sa ma pot duce la work cu ei si sa nu cumva sa ma lase sa ma uit la alte treburi. deci da. I looove them.

For tonight God is a DJ

2009-09-08T15:20:00.000-07:00

Mai exact la biserica Sf. Laurentiu de la mine din sat. Am si poze doveditoare.

Nici macar nu o fost ciudat sa ascultam minimal printre coloane.

Random good things

2009-09-08T14:36:00.000-07:00

Gusturile mele in materie de barbati (care nu se discuta) au fost tot timpul mai ciudate. Datorita faptului ca B. m-a amenintat ca se rade in cap cu ocazia apropiatei noaste vacante mi-am adus aminte ca io sunt una din femeile alea isterice carora le place Yul Brynner. Mult de tot. Aveam chiar un cult YB in vremurile de mult apuse cand A. avea un cult cu MJ. Si pe vremea aia era o adevarata aventura sa fii fan. Nu aveam net (sau acces sporadic la Net, care pe-atunci oricum era cam gol) si gaseam poze cu tzaraita. De exemplu imi aduc aminte ca am gasit una mica mica (5x6) cu YB in The Magnificent Seven ratacita prin colectia mamei cu Toni Curtis :)). Dup-aia mi-a adus nana mea din post-docul ei in America un ziar cu o poza ceva mai mare (8x10) pe care am decupat-o frumos si am lipit-o pe un carton si am carat-o dupa mine cand am fost si io in America. Apoi mi-am cumparat o carte cu istoria Oscarurilor pentru ca undeva la pagina 116 era o poza cu rezolutie proasta cu el si Anthony Quinn. Si mi-am vandut Cobra (HC 85 or smth) pe o caseta video cu The Journey inregistrat de la TNT de un prieten de familie. Pe care evident ca nu aveam unde s o vad, ca noi n-aveam video. Da trebuia sa o am.
Intre timp am crescut, m-am indragostit de un baiat cu plete pana la brau si am uitat de Yuli, maiori rushi si alte specimene in uniforma.

Pana acu doua zile dupa cum spuneam.Si Dumnezeule mare cat de corny poate sa fie, dar mie parca tot imi mai zboara niste fluturasi in stomac. Pe la minut 7:34 asha...

I feelz in Nepal

2009-08-24T14:29:00.000-07:00

see more Lolcats and funny pictures

Ocazie cu care v-am facut cunostinta si cu site-ul care ma face sa zambesc (sau sa rad cu spume, dupa cum e cazul) zilnic.

Rhyyfall

2009-08-17T14:44:00.000-07:00

Acum ca B. a ajuns acasa intr-o bucata (ok, cu un apendice mai putin :D) sa vedem despre Cascadele Rinului. Dupa unele site-uri cik is cele mai mari in Europa ca latime (150 m). De inalte nu is prea inalte, as putea spune ca am si fost umpic dezamagita. Mai ales ca drumul obisnuit pentru panorama e inchis pana in 2010 (aviz amatorilor).

Si cu toata suferinta lui B. ne.am dat in barci, care sunt 3. Una trece oarecum lacul de la baza, de la castel (Schloss) spre castelul mai mic (Schlössli:P), una face un tur, cu doua opriri la baza cascadei unde oamenii isi pot lua apa drept sub oglinda de la SLR si o a treia care opreste la baza stancilor, pe care se poate urca, respectiv calca in picioare cu turisti indieni si mexicani nepoliticosi. Si se pot face evident poze in toate directiile.

Oamenii cu apendicita acuta se pot chiar opri pe malul lacului si hrani pastravii (???)

Respectiv lebadoii cei mici:

Mai toate pozele aici:

Nimic despre excursii

2009-08-15T17:01:00.000-07:00

Azi trebuia sa va scriu despre cum am fost noi la Cascadele Rinului si ce bine ne-am distrat. Sau si mai exact, trebuia sa nu va scriu deloc si sa petrec o seara extrem de romantica impreuna cu B....

Dar cum ne dadeam noi in barcute pe la Cascade pe B. l-a apucat o durere de burta care tot nu se mai termina. Si recunosc spashit ca l-am banuit de oareshce exagerare pana s-o asezat in statia de autobuz alb ca varul si mi-o explicat ca el de-acolo nu se mai misca.

Cu chiu cu vai am ajuns la spitalul de urgenta din Winterthur unde dupa fo jumate de ora de palpari si ecografii ni s-a explicat cum ca apendicele lui trebuie sa plece spre o lume mai buna. Ceea ce face acum, in timp ce scriu probabil.

E poate momentul sa spun ca, oricat de ciudata ii Elvetia (cu politica lor de imigratie tampita, cu misoginismul si xenofobia in floare) - dom'le au oamenii astia un sistem medical de ma impresioneaza de fiecare data. In timp ce o domnisoara rezidenta il cauta pe B prin buric dupa hernii n-am putut sa nu ma gandesc cam cum s-ar fi petrecut lucrurile in .ro...de unde atata curatenie de sa manci de pe jos, de unde atata asistenta draguza care sa iti spuna ca poti sa ramai in camera in tot timpul consultatiei si asta in fo trei limbi, de unde atata "domnu puteti sa alegeti daca sa va operam aici sau sa va facem o programare la Basel, in fond oricum va acopera asigurarea", de unde atata ecografie in zece minute fara cozi si comentarii, de unde "Domnu o sa fie la camera x, puteti sa il sunati oricand maine dimineata, orele de vizita sunt intre pranz si seara, nici o "domnisoara prietena lui, sigur ca va putem da doua paracetamoale pe gratis daca va crapa capul de durere"....of of mai mai. Si ma gandeam cum am putea ajunge si noi nu chiar la nivelul asta dar macar sa jucam in aceeasi liga, fir-ar sa fie....In liga aia unde pacientul ii o persoana si nu un obiect. In liga aia unde oamenii care au nevoie nu se gandesc ca mine - mentalitate de roman - sa o sunam pe mama sa vina sa ne ia cu masina sau oare doctoru asta o fi bun, oare nu ne mai trebuie a doua si a noua si a shaishpea parere ci zic da dom'le operati-ma, acuma, make the best of it.

Anyways, tocmai ce scriam asta ca Basler s-o trezit din anestezie si m-o sunat :D, e ametit si fara par pe burta dar ok:D. I am happy. Nu stiu ce anestezii fac oamenii astia in ziua de azi, ca mie una cand am trecut prin aceeasi chestie (acum o suta de mii de ani, nu-i asha A. :D? Member the phone call:D? ) mi-o luat fo patru ceasuri de delir si senzatie de cazut in gol sa imi revin.

Multumesc Mada*!

2009-08-13T13:28:00.000-07:00

Ca altfel n-as fi stiut despre Perside.

Saracu Basler a batut drumul pana aici pentru lectia saptamanala de tango, fara sa stie ca aveam sa il tarasc pe dealul din spatele casei la miezul noptii ca sa ne minunam de stele.

Am mai avut io o tentativa sa vad meteor shower acu 10 ani in State, unde mi-am inghetzat posteriorul fo trei ore ca sa vad niste avioane si un satelit, asa ca nu aveam asteptari prea mari.

Dar oameni buni, people, a fost SPECTACULAR. Cand am plecat de-acasa erau niste norisori enervanti dar cand am ajuns pe dealul cu pricina s-au risipit si am putut admira in voie. OK, am ajuns umpic cam tarziu, ca luna deja rasarise si lumina asha in NE unde spuneau oamenii ca e distractia mai mare, dar...uau.

Probabil ca sunt asha impresionata pentru ca n-am vazut pana acu meteoriti adevarati, de aia mari, de lasa o dara de juma de cer dupa ei. Si nici n-am mai vazut pana acu meteoriti atat de luminosi ca nu le pasa de bataia lunii.

Nu mi se intampla sa zic prea des "o experienta de neuitat" ca e banal, si-apoi toti facem Alzheimer la un moment dat, dar noaptea de ieri cred ca intra la cutiuta mea speciala in care mai am o "poza" cu Cheile Bicazului de pe Piatra Altarului (si F. cu o margareta in dinti, razand de mine care ma taram pe dupa creasta), una cu Jazz cand era mic cat o palma si lasa labutze de lapte prin bucatarie impiedicandu-se la fiecare al doilea pas si fatza serioasa a lui B. in Barcelona in Sagrada Familia spunandu-mi lucruri.
I can be a little happy person. Thank you, Mada.

*Mada

Mansarda creativa

2009-07-15T16:20:00.000-07:00

Primul experiment - pentru altcineva.

E tare riscant sa faci haine pentru copii mititei pentru ca 1) cresc ca din apa 2) imi dau seama ca imi pun mult mai multe probleme decat la o chestie pentru mine. De exemplu "oare fermoaru asta n-o fi incomod" "oare cusaturile astea nu zgarie" ?

Pe de alta parte e muuult mai usor (deh, cusaturi mai scurte, riscul de "cusut stramb" e mai mic) si mult mai amuzant - la sfarshitu sfarshitului arata tare cute.

In fine, luna viitoare e ziua lui E., face trei anishori, masura de acu doua luni am marit-o cu doua numere pentru siguranta si o sa primeasca asta (daca rezista la spalat :D):

Cu niste detalii aici:

A whole new Era

2009-07-08T19:51:00.000-07:00

Pentru mine. Am scris deja pe blog despre cum mi-am stenciluit laptopu cu sprayu. N-am mai scris cum l-am shmirgheluit dup-aia si sters cu diluant pentru ca sarise vopseaua pe alocuri si cum l-am pictat cu markerul. Probabil nici cum a facut el baie la mine in rucsac in jumate de litru de apa. Si nici cum a dat matza cu el de pamant. Si cata teza am scris cu el in tren si ce de-a mai posturi pe blog. Si bietul de el a rezistat eroic. Ok, de fo trei luni cam clipea ecranu si trebuia sa il apas in coltul din stanga sus ca sa vad ceva pe el. Si se incalzea ingrozitor cand il tineam in brate. Da puteam trai cu asta, si eu si el, spre disperarea lui B.. Pana cand m-am intors de la Frankfurt. Si s-a intamplat aceasta treaba.

Si nu, lipitul cu scotch nu a ajutat, dupa cum se vede. Si cred ca si-o simtit sfashitul aproape ca mi-o mai tras si doua ecrane albastre pe care nu le-am mai vazut pana acu....si asha arata el acum:

Asha ca a trebuit sa ne despartim, cat inca ii mai mergea ecranul destul sa-mi fac un back-up. Dupa care am cautat un laptop fara asemenea defecte. Si am gasit:

Nici o crapatura in partea dreapta jos...

Stencilul gata inclus

Say Hello

Trebuie sa recunosc ca e putin inspaimantator sa folosesti un nou sistem de operare. Care ma rog, ii user friendly, dar ii diferit... Ii ca atunci cand dormi la altcineva acasa si vrei sa te duci la bucatarie sa bei apa si trebuie sa meditezi umpic cum se deschide robinetul, asta dupa ce in prealabil ai pipait alaturi, la intaltimea la care esti obisnuit...

Si hardware-wise are un maus hipersensibil, inca ma kinui sa mi dau seama cum sa fac sa nu imi mai zboare toate ferestrele care pe unde de cum il ating. Si aveam sa ii reprosez ca nu mere cu Picasa, da intre timp am descoperit ca mere cu Picasa Uploader for Mac, asa ca si-a pastrat punctajul neschimbat (pe care l-a primit fiindca are tot, dar absolut tot inclus, like o gramada de softuri dragutze :).

Sunt sigura ca in timp vom deveni prieteni buni :)

OASG = Mudstock 2009

2009-07-08T18:59:00.000-07:00

Cand m-am hotarat eu sa platesc o suma fabuloasa pentru un bilet pentru cele trei zile de Open Air SG si am mai antrenat si tanarul cuplu (L&S, family stuff) in aceasta treaba, oamenii de la work au dat din cap cu un zambet si au zis "Roaga-te sa nu ploua ca o sa fie noroi". Io am ras in barba, pentru ca vorba aia am bunici la tzara unde drumurile s-au nascut desfundate si nu m-am speriat.

Cand am ajuns insa vineri seara in maretzul Sittertobel (adiktelea ShantzulSitterului) si am vazut cam cum ii relieful m-am bucurat ca inca nu ploua. Sitteru asta ii un rau care o socotit ca ar fi de cuviinta sa isi sape o vale sub forma de castron de salata. Imaginati-va ca in fundul castronului respectiv erau scenele si pe pereti campingul. Oamenii care nu is asha norocosi ca mine sa locuiasca in SG au dormit trei nopti inclinati cam la 30 de grade. Treba ii ca mai e si un pamant lutos care se face ditamai mocirla numai cat versi o gura de bere (din PET, ca nu ii voie cu sticle si doze din motive ecologice). Ma rog dupa cum am spus noi n-aveam grija dormitului cu capul in mlashtina si picioarele in vale, deci dupa o scurta si civilizata coada am purces spre concertu lui Peter Fox (motivul pentru care ne-am shi hotarat sa mergem la OASG, toti patru fiind infectati grav - cine nu stie cine ii Peter Fox si ce face el poa' sa asculte din playlist).

Flacaul (pe numele lui adevarat Pierre Biggory- sa mori de ras nu alta) a venit de la Berlin cu o orchestra intreaga si maimuta aferenta (albumul lui Solo se keama Stadtaffe)

The Basler s-o gandit ca ii vremea pentru hernia de vara asha ca m-o luat in spate si am putut presta despre niste poze mai wide angle

(e momentul sa marturisesc, am trishat, asta ii camera lui B. fiindca io am fost prea puturoasa sa o car pe a mea la inghesuiala, asa ca nu va pot arata nici o bucatzica de spranceana mai zoomata)

A fost fain, fain de tot, mi-a placut si am mai vrut dar nu a mai fost de unde. Oh well, next time.

Dup-aia ar fi trebuit sa vedem Cypress Hill si Nine Inch Nails dar am preferat un loc mai retras si un milk shake si am revenit la reshedinta regala.

Sambata dimineata ne-am trezit si ploua, vorba francezului comme une vache qui pisse si, cu durere in suflet, ne-am zis "vai de capul lor saracii aia de stau in camping" - in timp ce ne intorceam pe partea ailalta in paturile noastre caldute si uscate. Cand s-a oprit ploaia hop si noi sa vedem Farin Urlaub (asta ii solistul de la Die Aertzte) care si el a facut un show de zile mari si mai ales, a invatzat publicul un joc nou care se keama "zidul mortii"(adiktlea impartzitzi-va in doua tabere si dup-aia sariti spre tabara opusa). Nu stiu daca s-a lasat cu oase rupte.

Noi intre timp am mai facut poze.Cu shosete

Dupa care l-am vazut pe Stress care ii un fel de....cum sa zic...un fel de BUG Mafia Solo, un fel de Parazit politicos elvetian si din partea franceza pe de-asupra. Care saracu o incercat sa bage un mesaj social de genu "Partidele de Dreapta (namely SVP, aia cu posterele cu oi si ciori si restul gradinii zoologice) se folosesc de frica voastra de necunoscut si imigranti ca sa aiba electorat", treaba care o atras asupra lui o ploaie naprasnica de PETuri. Ca vorba aia, aici suntem in the Wild East of Switzerland, nu se fac glume de astea roshii. Ma rog, nu-s mare fan Stress, dar booh urile din public m-au cam intristat.

Dupa care a inceput sa ploua, asa ca am vizionat romantic Nick Cave de sub niste saci de gunoi pe post de pelerina de ploaie dupa care ne-am mutat la scena mica (si acoperita:). Acolo Patent Ochsner (ceva rockeri Elvetieni) ne-au incantat auzul cu toate melodiile mele preferate (si Venus, da, da :D). L&S au avut chef sa stea si la Jan Delay (de care io una n-auzisem, cultura mea muzicala reducandu-se la fo 20 de formatii pe care le ascult obsesiv) iar io si cu B am urcat ceva mai devreme dealul spre casa.

Duminica ne-am trezit tarziu asha ca am descoperit doar ce frumos canta baietii de la Mando Diao si ne-am luat la revedere de la Sittertobel pana la anul. Cand sper sa vina inca odata Zuri West (adik ce, numa Stress poa sa vina in fiecare an?) si sigur ma duc, mai ales ca in ultima zi am descoperit ca nu mai e nevoie sa haladuim 5 km prin padure, pentru ca exista o super scurtatura spre resedinta regala.

Mai multe poze cu oameni beti si noroaie gasiti aici

Frankfurt

2009-07-08T18:42:00.000-07:00

Da, da, m-am preumblat fo 30 de ore prin Germani la o oareshcare conferinta (marfa conferinta de altfel, no brain talk only "io-te ce treburi misto facem noi"). Evident ca in singura seara libera a plouat, da asta nu ne-a impiedicat sa ne plimbam umpic prin centru. Ghidul nostru a fost un coleg bashtinash care ne-a explicat ca pentru el Frankfurtu ii ca un fel de New York numa' ca mai mic. Acuma io la NY n-am fost, da I beg to differ :). Dar, desi nu is fan arhitectura moderna si zgarie nori, trebuie sa recunosc ca ii dragutz.

The sky line

Old and new

Un curcubeu

Statia unde am schimbat metroul GRESHIT la indicatiile bashtinashului (cred ca a facut o special :)

Si inca un zgarie nori frumos pozat in vreme ce fugeam dupa tren

Si gata. V-as mai spune de istorie (like ca acolo s-o nascut Goethe, ca orashul a fost aproape ras de pe fatza pamantului cand cu WW2) dar adevarul ii ca n-am prea avut timp de asemenea discutii fiind prea ocupati sa ne indopam cu costita afumata si varza murata la Feuerräddchen pe care il recomand calduros.

Late again

2009-07-08T18:37:00.000-07:00

Cu update*-ul despre viata mea. Dar cred ca nu v-am lipsit prea mult, voua, celor 3 ca intre timp s au intamplat tot felul de lucruri. A murit Michael Jackson, Doamne Doamne sa-l odihneasca. Io nu s asha sictirita ca altii de i-am citit prin blogosfera fiindca io una la mana n am televizor, asha ca n o putut sa ma satiseasca nici un MTV sau Proteveu cu multe videoclipuri/imagini/concerte. Doi la mana era tanar saracu si dus cu pluta si in general mie mi pare rau cand mor oamenii. Trei la mana n-am fost niciodata fan adevarat, adik n-aveam pe perete decat un poster din Universu' Copiilor si ala de pe vremea lu Thriller (posteru, nu Universu') cand inca arata ca un om si nu ca un vai de capu lui. Si da, m am molipsit de la Dangerous, da alte albume n-am avut. Anyways, saracu si saracii copii. Si btw, stie careva, maimuta mai traieste?

Sa trecem acu la update...

* Astia de va plangeti ca "Wei tu ce nu mai scrii pe blog sa mai stim ce faci" aflati ca am si messenger unde ma puteti intreba de sanatate.

Pick-up lyrics

2009-06-22T17:13:00.000-07:00

Gasesc asha de putine lucruri pe care imi doresc sa le notez undeva. De asemenea, imi lipseste "undeva"-ul. Dar, anyways, via PostSecret:

"The time has come, the walrus said, to talk of many things

Of shoes and ships and sealing wax, of cabbages and kings,

Of why the sea is boiling hot or weather pigs have wings"

LE: "The Walrus and the Carpenter" de Lewis Caroll.

Masina de cusut strikes back

2009-06-08T16:41:00.000-07:00

Uneori ma gandesc ca daca as avea rabdare cam o zecime din cata n-am as face niste lucruri tare frumoase cu viatza mea...Dar in fine,sa trecem. Dupa o luna cred de chin si scarpinat in cap s-au intamplat lucrurile de mai jos:

As fi si calcat-o daca nu as fi topit in prealabil un bold cu fierul (da, da, se poate!!) si nu l-as fi jegosit intr-un fel de mi-e lene la ora asta sa il mai curatz. Si avand in vedere ce treaba grozava am facut pe la tivuri pe care again, mi-e lene sa le mai descos zic eu ca tocmai am produs o foarte eleganta camasha de noapte:)

Pozitive:

+manecile au aceeasi lungime :D

+paspoalu' rulz

+mi-o iesit cum am vrut io shusta cu manecile si bentita minune care NU era in tipar.

Negative:

-pensele is proaste (si degeaba la materialu asta)

-n-am reusit sa ma dumiresc ce se face cu surplusu' pentru cusatura pentru ca tivurile in final sa n-aiba o grosime de 5 mm la colturi:D

-nu m-am lamurit de asemenea daca, atunci cand se modifica dimensiunile bustului se modifica si ceva pe la umeri.

Cred ca pana ajung Coco Chanel o sa mai dureze putin :).

Konstanz-Mainau

2009-06-06T11:30:00.000-07:00

Week-endurile mele sunt tare scurte de cand s-a dublat distanta dintre satul meu si Basel, la work mi-am promis solemn ca nu mai scriu pe blog (nici nu-sh cand ash avea timp, dar sa nu ne plangem, vorba unui coleg, e bine ca avem job in timpurile astea precare vorba altui coleg) si uite asha blogul meu ii ca o gradina in paragina.

Acu doua saptamani am fost la o mica plimbare in sudul extrem al Germaniei si iote povestea.

Am luat vaporashul din Romanshorn pe o vreme nu tocmai prietenoasa;

Vaporul ala din fundal e un fel de "perla Bondensee", da nu l-am vazut navigand. Mi-am scos in schimb tunul despre care v-am mai povestit si cu el am putut spiona o gramada de chestii:

Tricourile omuletilor din barci

Neste pasari

Si am ajuns la Konstanz unde am fost niste turisti foarte lenesi si niste capitalisti foarte buni, pentru ca ne-am lasat cam toti banii pe toale si papuci gasite la niste preturi nesimtit de mici fata de alea cu care suntem noi obisnuiti la Elvetzica. Pe langa asta am papat niste Käsespätzle la un restaurant (prin fatza supermarketului) ieftini si buuuuni asha ca n-am apucat sa fac decat fo trei poze (si lumina era proasta oricum).

Dupa care am luat un autobuz spre Mainau care mi-a fost recomandat drept "the place to be" in Mai, pentru ca au un parc natural absolut bestial cu o gramada de flori si alte treburi. Am ajuns pe la 16:45 si ni s-a spus politicos de la casa de bilete ca de la 17:00 intrarea ii la juma de pretz asha ca am asteptat si noi precum ceilalti nemtzi (toti!!!) zgarciti sa bata ceasul ora care trebuie. Si intr-adevar, a fost frumos. Asha un cadru perfect pentru povesti romantice n-am mai vazut. Tot felul de flori, copacei, aranjamente, plante medicinale frumos mirositoare, un ceas floral care l-a impresionat pe Basler de s-a apucat sa citeasca viata lui Liné...awsome!

Poze in ordine aleatoare:

The Basler acceptand pariul "nu-i adevarat ca apa ii pana la glezne"

Punctul de intalnire "La floarea zambareatza"

Povesti romantice

Portrete

Si multe alei frumoase si colorate, de nu-mi venea a crede ca suntem in Germania :)

Mi-a placut foarte mult, asha ca am zis ca data viitoare o sa merem mai devreme si o sa vedem si serele si cealalata jumate de insula.

Pe drumul de intoarcere m-am mai jucat umpic de-a voyeurul

Vaporul "ala mare"

Si omuletii din el:

Alti omuleti pe mal, la terasa

(Led) Zeppelin

In sfarshit, am gasit diafragma aia buna ca sa-mi faca focusul unde vreau io, nu unde vrea el:

Si back to Konstanz, cu omuletii de pe hidrobicicleta in pragul atacului de cord ca o sa dea vaporul peste ei

Si dup-aia pe inserate, trecut granitza pe jos si back-home. Musai, musai tre' sa fac asta mai des (asta like visiting stuff around).

Paspoalul

2009-05-19T14:21:00.000-07:00

Stiti cum se zice la paspoal in engleza? Facing. Da in germana? Blende. Da in franceza? Bordure.

De ce stiu io lucrurile astea? Pentru ca mai greu decat orice cicat de ecuatie diferentiala de trei lei jumate e sa pui un nenorocit de PASPOAL la gatul unei tunici. Si o trebuit sa caut pe google si sa gasesc o gashca de forumuri de unde sa inteleg si io ce si cum se face (am gasit pe un site unde explicau cum se fac costume pentru elfi).

Dupa experienta asta le recomand tuturor celor cu un over-inflated ego si care cred ca stiu shit about shit sa faca oleaca de lucru manual. Imediat se invata umpic de humility.

Evident ca dupa asha hal de cusaturi nu am avut tupeul sa mi bag foarfeca in materialul bun. Well, back to the drawing board :)

Noul meu sat

2009-05-19T13:49:00.000-07:00

Primul meu week-end de femeie-independenta-care-se-poate-distra-si-singura l-am petrecut impreuna cu Felicia pe stazile si dealurile de pe unde haladui io acuma.
Sambata n-am apucat sa fac prea multe pentru ca m-am trezit ca un parsh (in germana ii zice Siebenschläfer adiktelea un fel de ShapteSomnuri) la pranz, am dat o raita pe la Ikea sa ii iau papirusului meu o noua locuinta dupa care am venit acasa si am zis ca "stau numa cinci minute in pat". Evident am reiesit din casa la 4 dupa niste aghioase cum n-am mai tras din tinerete (la astia nu se doarme la pranz) si am purces la facut poze.
Astfel am descoperit multi cai hidosi de plastic:

Si pe verisorii lor exotici (tot hidosi, tot de plastic)

Si niste balcoane/fatzade dragutze

Si, surpriza zilei, Piata Rosie. Da roshie frate. Cu "mashini" acoperite de un covor plasticat pe care oamenii stateau la soare ca mustele si lampi ciudate.

Sunt sigura ca mai sunt locuri frumoase de descoperit in oras (pe langa multele magazine de tzoale pe care le-am ochit deja), dar pentru asta va trebui sa asteptam urmatorul week-end de independenta :).

Duminica aveam planuri creative care mi-au fost date peste cap de soarele orbitor care m-a invadat prin ferestrele mansardei (DA, DA, in sfarshit stau intr-o mansarda; si da, e romantic cand ploua:)). Asha ca echipata cu o frumoasa harta am pornit pe unul din dealuri unde mi s-a explicat ca se gasesc trei lacuri dragutze. Trei iazuri (chiar, ce chestie, La Trei Iazuri !).

Pe drum am descoperit le Jet de Geneve in varianta lui est-elvetiana

Si dupa zece minute de urcat am ajuns la lacul nr.1 pe malul caruia oamenii stateau ca mushtele si pe care alti oameni incercau sa ii nimereasca pe inotatori cu barcute teleghidate. Altmiter, pashnica balta.

Dupa care mi-am gasit subiectul perfect sa testez noul teleobiectiv si anume aceasta broasca hidoasa si pasaroiul de langa ea:

Sa observam deci parul din nasul broashtei hidoase:

Si de pe cheptul pasaroiului respectiv:

Un stativ ar fi fost bun la faza asta, pentru ca tunul ceala la zoom maxim are tot atata stabilitate in mana mea cat avea puscha cand luam lectii de tir si cu care, daca ar fi fost automata as fi impuscat gaurele gaurele intr-un cerc perfect in jurul tinteri.

Oh well, am ajuns la lacul 3. (Lacul 2 n-o meritat poze, desi era plin de carashi aurii dar si de jeg).

Foarte peaceful si acolo, numai bun de papat on inghetzata. Dupa care am luat-o incetishor spre casutza si am mai facut niste poze cu flooori:

Si de-aici de pe deal se vede pana haaat departe la Konstanz

Sau pana mai aproape la catedrala

(super zoom, baby!).

Si voila, cam astea au fost marile mele descoperiri de week-endul asta. Concluziile sunt ca:

1) tre sa fac mai des poze - a fost incredibil de...catarthic (oare exista asha cuvant in .ro?)

2) tre sa incep sa imi prelucrez pozele in photoshop :P

1 mai

2009-04-30T16:07:00.000-07:00

Toata lumea mere la mare/munte/gratare/catzarat/doarme numa io o sa muncesc cu sarg. Pentru ca locuiesc intr un canton catolic. Unde oamenii s-or gandit ca ii mai sexi sa ai liber de 1 Noiembrie, ziua mortilor sau a sfintilor sau a ce-o mai fi, cand ii frig si ploua si nu te poti duce niciunde si mai cade anu asta si duminica.

Of of mai mai

N-am murit*

2009-04-23T16:12:00.000-07:00

Numa ma bucur in intimitate de

- primavara

- apartamentul meu BESTIAL (am mentionat ca I live in my dream appartment)

- oameni de treaba

- seri libere (ma rog, mai putin saptamana asta, cand m o ajuns ceva roata karmica si am aflat ca mai am niste probleme de rezolvat cu compania hailalta)

- creative activities

- tango

Take a peak in:

Nanostructured earrings for M.

Green dream dress for me (made by me, cu sanje si sudoare)

Asha ca nu va ingrijorati dak nu mai scriu prea curand. I'm good, just enjoying :)

*) La cererea lui O.

Un fel de leapsha

2009-03-23T15:36:00.000-07:00

De la Raoul

Cum sa-ti faci propria coperta de album

random pe - titlul formatiei

random pe http://www.quotationspage.com/random.php3 - ultimul citat, ultimele 5 cuvinte

random pe flicker, a treia poza de pe pagina - poza

Ma rog, nu e leapsa, e ceva grup pe Facebook, dar o dau mai departe spre Irina, Mada si Explorish

*

2009-03-23T14:31:00.000-07:00

Pink shocking

2009-03-23T14:08:00.000-07:00

Viata mea ii destul de ciclica, o data pe an sunt model amator pentru un designer (in curand profesionist) care desenaza, isi picteaza singura stofele, da sau nu cu latex si tot felul de sprayuri miraculoase, taie, coase, si pana la urma ies niste chestii absolut bestiale.

Sambata a fost un frig INSPAIMANTATOR, toata lumea era cu geci si fulare, mai putin eu, care, respectand regulamentul proiectului trebuia sa ma plimb in fusta si tricou prin Geneva.

Ceea ce am facut.

Back side

Zambete admirative, intrebari daca suntem la pertecrea burlacilor, tipi fuierand, aproape nu ne mai venea sa credem ca suntem in Elvetia (locul unde poti sa iti pui un corn mare si stralucitor in frunte si nimeni nu comenteaza absolut nimic; se pare totusi ca o fusta roz la minus tzshpe grade e mai efective :) Ba colac peste pupaza ne-a agatzat si un cuplu de pensionari romani care s-au despartit de noi cu vorbele "sa nu faceti prostii pe-aicea".

Fun day zic.

Fotbal

2009-03-17T16:56:00.000-07:00

Ca vorba aia, trebuie sa socializez si io intr-un fel cu ai mei colegi, si ce te uneshte mai bine si mai bine decat sa te calci in picioare la Cupa Elvetiei cu alti 16.000 de oameni, intr-un frig de-ti ingheatza oasele?

Ca sa ma exprim asha mai plastic a fost ca un meci FC Campina - FC Vaslui :D. A castigat FC Vaslui, dupa ce in prima repriza au jucat ca niste ciubote.

Dilema morala mi-a fost mare pentru ca in gascha insotitoare se gaseau bashtinashi din ambele echipe. Si pe deasupra io mai si stau in Campina, deci n-a fost nici un party la sfarshit. Am apreciat insa mult ca galeria si-a aclamat jucatorii cu foarte mult drag in ciuda faptului ca au fost eliminati. Nu stiu daca la noi s-ar intampla asha ceva....

Marley and me (cu spoilere)

2009-03-16T14:59:00.000-07:00

Pentru a tspea oara am ales io filmul (deshi ma simt super vinovata, ca The Basler saracu n-o apucat sa vada filme cu batai la cinema de cand ii cu mine) si pentru ca aveam nevoie de ceva care sa imi imbunatateasca starea de spirit (care o luase tipic feminin la vale)am ales "filmul cu cainele".

Pentru ca Marley e singurul care se merita. Jennifer Aniston o sa ramana pentru mine tot timpul Rachel din Friends (mai ales dupa ce am vazut toate cele zece serii de doua ori :D) si nu e credibila, nu pot sa inteleg nik din personajul ei si Owen Wilson ii ...strange.

E o poveste ushoara, de sambata seara, despre un cuplu care incearca sa asurzeasca ceasul biologic cu latraturile unui pui de labrador. Mie mi s-a cam ridicat parul pe ceafa pentru ca Marley facea fix aceleasi porcarii precum primul meu caine (ros tot, pishat tot, pishat mai ales ce nu trebuie, ros ushi, pereti, canapele, furat lucruri de pe masa, ros papuci, fugit de zalud unde nu e voie).
Pana la urma cuplul respectiv face si plozi si evident Marley imbatraneste. Si la un moment dat ii bolnav. Si evident trebuie eutanasiat. Pentru ca "nu ar rezista operatiei". Am bocit ca o cizma ultimele cinshpe minute (cred ca n am mai plans asha la un film de la "La Vitta e Bella" incoace.

Si acuma ma intreb: nu ne-ar trece niciodata prin cap sa ne eutanasiem un membru biped al familiei. Ca are cancer sau Alzeheimer, ca se pisha pe el, ca sufera, ca are dureri, ca isi pierde demnitatea, nu conteaza. Sa nu ucizi. Si atunci, de ce contractul semnat la Pet Shop sau crescator (sau strangerea de mana in cazul meu, ca potaia mea nu ii cu pedigree) ne da drept de viata si moarte asupra altei fiinte vii? Pentru mine e ipocrit pana la ceruri. Sa ma exprim mai clar, nu sunt pentru eutanasie. Pentru nimeni, nici pentru oameni nici pentru animale.

Sa ne uitam umpic aici:

Il cheama Jazz. Are patru ani. Mi-e dor de el de crap in fiecare zi. Pentru ca e ca o raza de soare. Stie sa faca chestii. De exemplu culcat (zambind)

Sau sa dea salut.

Si ii plac mai mult mingile decat mancarea

Si cand sta asa suparat mi se rupe inima de mila si nu stiu cum sa il mai gadil sa mai faca o porcarie, sa stiu ca e bine..

Asa ca nu stiu ce ar trebui sa i se intample ca sa pot spune.."shoot him up".

Si nici nu vreau sa aflu....

New life

2009-03-16T14:47:00.000-07:00

3 ani jumate.

N am crezut niciodata prea mult in chestia cu "schimbi locul, schimbi norocul". E un mare mare hassle sa te muti, chiar si atunci cand toate averile tale lumesti incap in fix 25 de sacoshe Coop si doua geamantane. Cand n-ai drept mobila decat o saltea pe care ai mancat, citit, bocit, facut dragoste, scris teza, gadilat, uitat la Friends, jucat Catan, citit bloguri. Ma rog, plus inca tot pe atatea scoshe pentru "Dechetterie":

Nu vreau sa ma mai mut. Data viitoare cand vre un baiat vrea sa locuiasca cu mine sa faca bine sa isi mute el toate catrafusele.

Dar de o saptamana I am enjoying my life marvelously.

Spiritul meu negativ (stiti caricaturile alea, cu dracushorul pe un umar si ingerasul pe celalalt? Ei bine, la mine dracushorul e OVERSIZED) poceshte ca o n-o sa trec de perioada de proba la noul job.

Spiritul meu pozitiv se bucura ENORM ca locuieste in apartamentul visurilor mele de like..:EVER (5 minute de work) si doarme in patul visurilor mele de like EVER (doarme tarziu, ca deh, 5 minute de work), a fost azi la jogging , a cunoscut nemti de treaba cu care a facut bancuri porcoase (!!!da, da, REALLY sick ones) in jurul unei beri si basically, he's having fun. Spiritul adica.

Mie in schimb imi merge so so. Dupa ce vineri mi s-a sugerat "sa o iau incet, elvetieneshte" azi mi s-a cerut un plan de cercetare complet plus idei noi de proiecte pana marti. As tremura de incantare, dar n-am timp. Tre' sa fiu geniala si creativa si repede :).

Asa ca pozele raman pentru data viitoare.

Fasnacht (10 zile mai tarziu)

2009-03-12T13:17:00.000-07:00

(definitiile diversilor termeni specifici acestei mirifice sarbatori traditionale din Basel le gasiti aici, intr o insemnare de pe vremurile cand R. inca mai locuia la walking distance :( )

Intai si intai a fost Morgenstraich. La 4 dimineata, sub ploaie si destul de trist (o fost ceva incurcatura cu stinsul luminilor si inceputul marshului).

Apoi a fost cortegiul. Again sub ploaie, ca vorba aia, io nu re sa am decat un Fasnacht frumos cu zapada.
Ca de obicei mashti de to'felu to'felu:

Unele dintre ele premiate

Altele doar funny

Evident am milogit din nou dupa flori si portocale de la inspaimantatorii Waggis (dak va intrebati cumva, okii lor sunt de fapt...in NAS :D)

Si am putut surprinde live, ca un paparazzi de trei lei ce ma aflu ce li se intampla oamenilor care nu isi poarta insigna la vedere cum se cuvine, si anume infundarea de confeti in toate...well, orificiile.

Marti seara am fost pentru prima data sa vedem expozitia de lanterne (o adevarata "revista a presei 2008" prezentata uneori funny alteori super dramatic)

Despre pasapoartele biometrice

Despre Frizl ("Si tu ce ai in pivnita? ")

Despre CERN (una din muuuultele)

Asta nu mai tin minte despre ce era, m a interesat numa sloganu scris la stanga scheletului, "ultimu' care pleaca sa stinga lumina" :)) nu suntem singuri :D

Preferatele mele, alea despre "Nano-schyss" :))

Si cu voia dumneavoasta, ultimul pe lista

Sa ne fie de bine, asteptam cu nerabdare anul 2010 cand va trebui sa ma deghizez, pentru ca dupa ce am baut bine in ultima seara m am gandit ca ar fi intelept sa ii fac lui the Basler asha o promisiune.

Scula

2009-02-26T14:25:00.000-08:00

Care i-a facut pe multi oameni sa spuna ca ar face shi ei un PhD dak ii vorba de primit asemenea treburi. Asa ca va prezint cadoul meu de absolvire de la ai mei colegi, no sentimental stuff, just business: ) (ma rog, oarecum sentimental, ca imi stiu microbul).

Pentru necunoscatori, cu acest obiectiv pot face poze cu parul din nas al vecinului de peste drum. High resolution. Abia astept sa ies din casa pe lumina (sau sa ma intorc) si sa il pot testa. Coming soon....

Follow-up

2009-02-26T14:07:00.000-08:00

la Coming next

Am fost acasa (cred ca cea mai scurta excursie dupa nunta O.) si cam astea is the highlights:

Am vazut-o pe A. (extremely cute and round :D; trebe sa completez musai in paranteza asta ca mi se pare absolut imbecil sa vrei sa pui mana pe burtica unei gravide, ca in fond prietenilor in mod normal nu le pipai parti ale corpului - dar I did it anyways :D pentru ca it's sooooooooooo cute. Si abia astept sa vad ce iese de-acolo PESTE DOUA SAPTAMANI. Nu azi :D. A stie de ce. )

Am parazitat-o pe O., gracious host as always, si i am mancat pop-cornu si i-am pornit alarma de gaz cu vinul fiert (mai nou alarmele de gaz is obligatorii in .ro si pornesc de la diverse borcane cu muraturi deschise, vin fiert si salata cu otzet :D).

M-am uitat cu M. la dvd-ul de la banchet. (Note to self: A nu se mai purta ruj/oja negre niciodata! Si a nu se mai suge deshtele (!!!) diversilor prieteni cand e o camera prin preajma. El Padre s-ar putea sa vada caseta mai tarziu si sa se shocheze.)

Am baut ceai la I. din cana cu oi, intr-un birou primavaratic, mirosind a frezii si zambile. Tot Copoul care trebuie.

Am fost pupata de diversi copii care tot rasar prin vecini.

M-am jucat mult cu cainele.

N-am dormit (cand???).

Nu m-am jucat destul cu cainele.

N-am fost in Blackout, care a fost foarte relevant inlocuit de Oscar (cea mai tare carciuma din Iasi ever, cu papanashi cat roata carului si salata greceasca cat sa hranesti tot Heraklionu'. Musai de mers).

M-am intors cu aceeasi strangere de inima ca de fiecare data si cu trei tone de carti shopuite din Carturesti intr-o dup-amiaza fenomenala cu M. si cu I.

Speechless

2009-02-26T13:32:00.000-08:00

Inainte de Craciun am primit de la B. un trandafir (nik special, noi mai facem chestii de astea :).

O stat el ce o stat in vaza si la un moment dat o inceput sa faca o frunza (iar nik special, am mai avut io de astia).

Decat ca intorcandu-ma din vacanta de la Basel am gasit asta:

Mai precis:

Nu l am mai vazut prea mult pentru ca al meu creier era ocupat cu alte treburi...Dar in ziua mutarii the preciouss arata asha:

I-l dedic Irinei care stie ca io am oleaca de dificultate cu acceptatul de complimente si careia nu ii pot spune intr-un mod mai articulat cat de..Harry Potterish a fost intalnirea cu ea si cat de multa placere mi-a facut.

Ziua indragostitilor

2009-02-26T13:24:00.000-08:00

Am petrecut-o romantic cu ai mei prin Basel. Nu foarte mult, ca deh, l'age oblige -ca de obicei DreiLänderEcke, Primaria cea rosie, Munser Hill sau cum s-o fi chemand, diverse magazine cu reduceri, ma rog, tot pachetul turistic :). Am fost insa la o expozitie de orhidee absolut bestiala.

Friday the 13th

2009-02-26T12:53:00.000-08:00

N-a fost chiar de groaza :)

Am fost tare bucuroasa ca au venit si ai mei (profit de aceasta ocazie sa zic cat sunt de mandra de maica-mea care ii la al doilea trip cu avionul din her whole entire life unde mai pui ca shi cu escala). [Ceva total fara legatura, da' trebe mentionat undeva ca pe drumul de la Zuerich Klotten la Basel (mai exact la douaj de metri de casa) ne-o oprit politia sa ne intrebe de vigneta (pe care o aveam in mashina, nu lipita, si asta cik se cheama "proasta folosinta"). Ocazie cu care i-o intrebat si pe ai mei de pasapoarte (nu pentru ca ar fi aratat suspect, ci pentru ca n aveau centuri :D) si ocazie cu care am vazut si io ca nu e de glumit cu politia la ei. La incercarea mea timida de a ma da jos din mashina sa le dau pasapoartele din porbagaj au sarit cinci pe mine cum ca sa "sitzen bleiben" si sa nu intorc capu la dreapta sau la stanga, ca de nu. Very scary. ]

In fine, a doua zi, ziua cea mare, am prestat timp de 45 de minute despre acestea:

Cu funny slides...

Si la urma am baut :)

Treaba aia de pe capu' meu este "a stimuli responsive nanohat" "clocita" de M& R si dotata cu urmatoarele:

- gauri aranjate hexagonal

-leduri conectate la un switch bimetalic si care se aprind cand acesta din urma ii incalzit la 35 de grade

- decoratiuni cu varii bucati de silicon si tip-uri AFM

- conul respectiv cu fatzaul meu care are in interior un incense burner si un ac de siringa pe post de tzigara (sa mentionez ca el padre nu a apreciat :D? ca desi cik is Frau Doktor am fumat in buda la propriul meu apero :D?)

Geeky pana la ceruri but I LOVED IT. E cred ca unul din cele mai faine cadouri ever.

So there. It's official.