Freitag, 19. September 2008

Got it

 Cam ca astea.

 

Pentru cine n-are chef sa citeasca, fratii Freitag au avut ideea sa faca genti din copertine de camioane (asa se keama), cauciucuri de bicicleta si centuri de mashina folosite. Si acuma le vand pe foarte multi bani world wide. Adik, goddamn, I own a designer bag. Care pute a plastic for now :))

Io am zis ca imi cumpar una inainte sa plec din Elvetia, pentru ca F-bag aici is no fun, are prea multa lume.

Sper insa ca oamenii de mi-o dat-o nu stiau de aceasta intentie a mea si nu trebuie sa o interpretez ca pe un mesaj ascuns :))

Donnerstag, 18. September 2008

I'm in the club

 
 ..bine, nu inca, dar AS PUTEA sa fiu. Except that I'm not rich and famous and dead.

Va amintiti cum v-am povestit anul trecut ca mi-am petrecut ziua in tren? I can ALMOST top that....

 

Anul asta ne-am hotart cu R si cu N ca e momentul sa facem o petrecere comuna pentru toate "fecioarele" din grup (idee care ne venise de pe vremea cand E. inca locuia in Elvetia). N a dat bir cu fugitii la o conferinta, asa ca saptamana trecuta miercuri ne-am gandit cu R ca ar fi bine sa organizam o treaba vineri, cam intre ziua lui si ziua mea. R a dat sfoara in tzara ca vom mere la o super cabana pe dealul din spatele Neuchatelului (Chaumont se keama) si in stil tipic nemtesc a pus pe toata lumea in bcc, ceea ce inseamna ca io n-aveam nici cea mai vaga idee cine era invitat la ziua mea....Ma rog, aventurile au inceput de joi, cand ne-am hotarat sa facem "chili" asha ca am plecat bucurosi la cumparaturi, evident FARA reteta. M-am scarpinat io in kap, am zis dom'le parca in chili e carne tocata la care musai mere niste ceapa, ceva ardei si fasole. Si morcovi. Si roshii.

Vineri dup-amiaza m-am dus la R. sa facem maretzul chili, asta dupa ce in prealabil ii dadusem reteta gasita pe Google dupa cautarea "best chili recipe ever". Pe care R. a pierdut-o. Deci a trebuit sa improvizez cel mai bun chili ever. Pe care nu pot sa il reproduc pentru ca a fost facut pe principiul omului din epoca de piatra si anume "mai pune o radacina, mai gusta o lingura".

 

Anyways ne-am pornit pe la 6:30 cu strachinile spre frumosul deal, unde R. descopera ca avea harta greshita si ca el de fapt nu stie unde e cabana. Noroc de multii prieteni din clubul alpin, care ne-au ghidat spre ceva ce arata a drum forestier in mare panta. R. a coborat fo 300 de metri cu mashina, dupa care s-a dus pe jos sa caute cabana. Pe care a gasit-o. Decat ca nu era buna cheia. Iar sunat prietenii din clubul alpin care i-au explicat ca de fapt nu e buna usha, intrarea fiind pe undeva prin spate. R- bucuros revine la drumul principal, unde aveam noi mashina si ii face semn lu the Basler s-o aduca la cabana. Asta din urma se urca la volan si zice "breh, lu aista ii blocat contactu, ca nu pot invarti cheia" Io, inteligenta si pentru ca am condus 500 de km la viata mea zic "nuuu, asta ii pentru ca is blocate rotile, da dak intorci volanul, o sa mearga". the Basler o dat volanu peste cap si "Nah. acu is blocate SI rotile".

Il informam pe R. de minunea ce-am facut-o, asta il suna pe tat-su (IN GERMANIA) care ii zice ca da, se mai intampla ca mecanismul ala de siguranta sa se blocheze si ca ar trebui sa hätzänam oleaca de volan. R. era de-acuma in a party mood asa ca o zis ca el nu trage de nik si o sa sune la asigurare a doua zi. Lucrurile pareau rezolvate, berea era la rece, cheese and crackers cat incape, foc in camin....

 

N-or trecut 10 minute de cand or venit primii oameni (pe care ii vedeam atunci pentru a doua oara in viata mea), ca apare un necunoscut care ne intreaba daca ii al nostru Opelul care ii blocheaza accesul spre cabana lui..Tanaaaaa. R. se duce sa discute problema, ii explica aluia treaba cu rotile/contactu blocat. Ala zice ca din partea lui n-ar fi nici o problema sa isi lase masina mai in deal, dar are o matusa care e oarecum greu de transportat si care trebe musai dusa cu masina.

Io intre timp faceam socializare cu alti omuleti necunoscuti care aparusera. Very NOT funny. The Basler care de obicei ma compenseaza foarte bine si makes people laugh avea multa febra si chef deloc sa stea de vorba.  R. o sunat la asigurare care o trimis un Gigel care o pus niste ulei in contact si dup-aia o asteptat TREI ore in mashina in frig sa vada dak se intampla ceva. R. tot facea ture cabana-masina, cred ca i-o stat chili-ul in gat si pana la urma o plecat cu unul din invitati acasa sa ia a doua cheie. Ca poate e de la cheie.

Cand s-a intors a descoperît ca aia de la care si-o cumparat bolidul  i-au tras o frumoasa tzeapa si i-au dat o "a doua cheie" probabil de la alta mashina.  Asa ca astia de am ramas a trebuit sa mutam mashina pe sus mai spre dreapta (pentru ca rotile erau blocate in directia "spre rapa") si sa o impingem mai la vale ca sa isi poata lua aceala matusha a doua zi.

 

Sa ziceam pe scurt ca it wasn't funny. Food was good, cause I cooked it, da in rest totally not funny. Imi era super mila de R. si pe de alta parte si de oamenii ailalti care venisera mai mult pentru el decat pentru mine....

Sambata or urcat oamenii de la asigurare si or tractat mashina din rapa pana la garaj unde au descoperit misterul....

Sa zicem doar ca R. o venit luni la mine in birou sa ma intrebe ce are the Basler in pantaloni. prima data cam crezut ca s-o pervertit cu varsta, da dup-aia mi-o explicat ca aia de la garaj o gasit un magnetzel asha, 3x3 mm prins de cheie si pe care o trebuit sa il dea jos cu ranga....Pe care de altfel si el SI ala de la asigurare si the Basler l-au vazut, dar nu s-au gandit ca poate de aia nu intra cheia in contact. Adik, ce ii doar o bucata de metal care atarna si strica simetria da nuuuuu, it can't have ANYTHING to do with it. Inutil sa zic ca B. e super jenat acuma ca s-o plimbat cu "the trick powermagnet" dupa el.

 

Io cred ca poate e un semn si n-ar trebui sa mai fac chestii de ziua mea. Si nici R. O bere cu prietenii carora musai sa le spui "v-am invitat asha, FARA NICI O OCAZIE" cred ca e mai sanatoasa.

Donnerstag, 11. September 2008

Oh, wait, I AM a superstar :))

 

“ I believe all those doing research works  in nanotechnology and nanoscience have been at least once frustrated out of their minds by what I like to call the “dimension gap”. Numerous techniques have now been developed to analyse nanobjects and nanostructures but there are few manipulation tools which allow us to move them. I mean, I am not asking for the atomic assembler Fenyman predicted, I would just like a gigantic tweezer to move micelles around. Or to place caps on holes. Selectively. And yet my fingers are too large to hold that kind of instrument. I believe stimuli responsive systems fill this gap. I see temperature, pH or light as my own personal tweezer that I can switch on or off just by pushing the “heat on”  or the micropipette button. And this allows me to control the motion at the nanoscale.”

 


                           A-M. P., “Conversation with a non-scientist friend”, 2008

..o incercare patetica de a "cheer me up" cand nu sunt in stare sa scriu o fraza de introducere satisfacatoare...mi-ar placea sa o pot da asha.

Montag, 8. September 2008

I m dating a superstar =))

 Am fost sambata la LUSH sa mi calmez nervii. In doua secunde a venit o vanzatoare sau shop assistant sau cum se keama sa ii explice lu the Basler ca au sortimente noi, si frumoase, si ele ar putea sa ii arate mai in detaliu ce si cum. Dupa alte 10 secunde, cat i am explicat noi ca "numa ne uitam" a venit alta, mai mica si mai apriga, sa ii explice aceleasi chestii. The Basler mi-a marait ca daca mai apare una el se duce acasa. Si abia ce am apucat sa imi bag si io nasu intr un teanc de sapunuri ca se dezleaga misteru. Singurul tip dintre vanzatori si-o fi facut probabil curaj si intreaba "Auzi, nu te supara, tu nu esti de la Die Fantastischen Vier ?". Pe mine m-o buhsit rasu (mie imi suna a nume de desene animate), dar the Basler o raspuns calm ca nu, dupa care mi-o explicat ca i se intampla frecvent cand ii ras in cap (ceea ce i-am facut io saptamana trecuta).
Google being our best friend...luati de-aici (Thomas D. il keama pe copia faimoasa a lu The Basler).

Io zic ca exista niste semne de intrebare privitor la ce o facut bunicul lui in tinerete :)...

 

 




 

Isn't it? Isn't it???

'Fcourse, the Basler is younger and prettier :)

 

 

Mittwoch, 3. September 2008

En route les croutes!

 

Cu toata munca mai mult sau mai putin telectuala prestata in ultima vreme n-am reusit sa ajung la munte anul asta....Bine,asta e o scuza de trei lei, pe care nu ma astept sa o creada nimeni. Sa spunem ca am fost prea puturoasa ca sa merg la munte anul asta. Asa ca atunci cand M&J  au  trimis e-mailul bucuros cum ca organizeaza un remake al turei de anul trecut la « Glacier du Tour », numai ca de data asta undeva mai pe langa Martigny la Mont Rogneux, l-am inscris din oficiu si pe the Basler si am purces la curatat bocanci.

 

 Sambata dimineata la 7 am gasit-o pe M. In gara organizand un grup destul de eterogen. Colegul M. care mi-e ceva mai drag de cand am acceptat ideea ca o sa crape socialist convins, o doamna asha, la fo 70 de ani care mi-a zambit si mi-a spus ca e prima data cand nu e singura fumatoare in grup, o moasha zanateca si histrionica, o homeopata middle aged si iesita la vanatoare de barbati, O. care am aflat ca cik ne este coleg de f’un an (ma rog, in alt departament, am o scuza) precum si o elvetiana din partea germana extrem de simpatica. Plus eu, plus the Basler rupt in gura de oboseala dupa toata adrenalina din ultimele zile. Plus « le chef de course », J., prietenul lui M. care e catalan nu spaniol, asta ca sa fie clar si pe care il iubesc fiindca printre doua expeditii pe K2 mai are timp sa organizeze si plimbari pentru pantofari.

 Dupa ce am schimbat trii trenuri si un autobuz postal (v-am spus ca ador autobuzele postale, care te duc cu viteza vantului si a gandului in cele mai ascunse vagauni ?) am ajuns la Barmasse (1400 m) de unde urma sa urcam spre Cabane Brunet (2100 m). Dupa o scurta poveste instructiva a lui J., in care ne-a avertizat ca sunt niste portiuni mai abrupte, dar poteca prin padure nu prea e umblata, deci o sa avem muuulta liniste, doamnele si-au insurubat betzele, io mi-am pus bocancii si am pornit la drum. Am aflat rapid ca « niste portiuni mai abrupte » inseamna ca se mere aproape in patru labe, in timp ce in restul drumului, care cica e mai lin numa se urca in draci pe trepte de radacini J. Pe la jumate, spre oripilarea totala a lui J.  moasa histrionica a gasit momentul potrivit sa marturiseasca cum ca ea a facut un infarct acu fo’ cinci ani si nu ii sigura ca se cuvine sa faca atata efort. M. a ramas mai in urma cu ea sa ii faca resuscitare la nevoie iar noi ceilalti am continuat cu mici pauze de poze.







From mont_rogneux_blog






From mont_rogneux_blog






From mont_rogneux_blog


 Dupa cum unii dintre noi stiu (K J ? ), una dintre puterile mele magice este sa gasesc fructe de padure, si m-am bucurat mult ca am reushit sa mananc fragi pentru prima oara anul asta (care in franceza se keama « fraise des bois », ca si cum ar exista fo’ comparatie). De asemenea, ultimii doua sute de metri i-am parcurs extrem de incet, pentru ca am nimerit intr-un camp de afine cum n-am vazut in viata mea.






From mont_rogneux_blog

 Ajunsi la cabana am facut un mic picnic pe iarba, deoarece dormitorul nu era pregatit. In plus am fost informati  cu multa condescendenta ca nu se poate sa ne schimbam meniul de seara ales by default de J. cu o fondue specialitatea casei. The Basler a adormit ca un prunc la soare si cativa dintre noi care inca mai aveau plamani si genunchi valabili am hotarat sa mai urcam 200 de metri, sa vedem ghetarul Petit Combin ceva mai de aproape.






From mont_rogneux_blog
Cand am coborat am aflat ca pentru a ne caza inainte de cina (programata la ora 6 !!!) trebuie sa ne prezentam toti (TOTI !!!!) la receptie la 17 :45 cel tarziu cu papucii de casa ( !!!) in picioare. Cand J. A reusit sa reuneasca grupul la 17 :46, femeia a itit capul de dupa bar, s-a uitat cu scarba la bocancii lui si a spus « Imi pare rau, nu aveti papuci, va dam dormitorul dupa cina ». Asta, precum si spaima chelneritei cand i-am sugerat sa ii dam lingurile la spalat inaintea furculitelor ne-au convins ca viata lor de familie nu e prea fericita.

 Dupa o partida zgomotoasa de Uno am dormit fratzeste in dormitorul comun si ne-am trezit la 6 pentru a doua parte a excursiei, care a constat in urcatul pe Mont Rogneux (3083 m). O. e neamtz, deci ne-a parasit pentru a mere inapoi la work, oamenilor cu infarcturi sau tendinite cronice la activ li s-a sugerat o excursie mai scurta, asha ca spre varf am pornit 6 la ora 8. Prima parte a drumului a fost tare faina, am gasit din nou afine,  am fluierat dupa niste marmote grase grase si ne-am oprit pentru picnic pe marginea unui lac glaciar albastru ca ochii lui the Basler.






From mont_rogneux_blog

 Chestia aia din spatele lacului e  creasta  pe care urma sa urcam. Daca vi se pare ca e o movila imensa de grohotis ce risca sa o ia la vale in fiecare clipa nu va inselati. Rekunosc burtos ca numai de ruhsine fata de J. si pentru ca era un vant oribil si n-aveam geaca nu am propus sa ii astept romantic pe malul lacului. Pana la urma urcushul a fost acceptabil, mai o pauza, mai o gentiana...






From mont_rogneux_blog

Am ajuns cu totii sanatosi sus (vorba lui M. « si-acu sa vina careva sa ne dea jos »), unde am vazut trei centimetri de Mont Blanc si o priveliste absolut bestiala asupra vaii Bagne.






From mont_rogneux_blog






From mont_rogneux_blog






From mont_rogneux_blog
Am papat trei patratele de ciocolata  si am facut niste poze, dupa care ne-am pregatit de coborat, pentru ca trebuia sa prindem autobuzul postal si cele trei trenuri inapoi spre Neuchatel. Asta e una din partile mele mai putin preferate la urcatul pe varfuri izolate, ca niciodata nu e (destul) timp sa enjoy the scenery. Mie una mi-ar trebui macar o ora de relax with the eagles ca sa imi hranesc amintirile.

 Prima suta de metri la coborare a fost absolut cumplita. Nu mi-am dat seama la urcat cat de abrupta este (tipic), asa ca m-am trezit cap de coloana pe un fel de vaga poteca de 40 de cm latime care avea grohotis miscator in stanga si hau in dreapta, asta atunci cand nu facea o curba de 90 de grade, ca sa fie haul in fatza. Cu mult anxiety management am reusit sa cobor cu bine si de asta sunt aici, boasting about it. Restul drumului a fost sacaitor la genunchi, dar almiteri piece of cake, ne-a luat doar doua ore.  






From mont_rogneux_blog

 Am recuperat restul trupei de la cabana si am pornit spre Lourtier pe o varianta cica mai putin abrupta dupa capul lui J. Imi mentin in continuare preferinta pentru scurt si abrupt (da’ nu pe langa prapastie) decat lung si ushor inclinat. Trei ore si muuulta conversatie mai tarziu am baut traditionala bere la crashma din sat si am plecat odata cu ploaia spre casa.

 Evident singurul down-side al acestui week-end este o foarte mare febra musculara J.

 

 PS: Cand am aflat ca de la Neuch’ pana in Valais sunt doar 150 de km m-am simtit din nou o mare loaza. Bine ca in .ro aveam timp sa ajung o data pe luna  in Bicaz J.