Mittwoch, 28. Februar 2007

1 martie

 Asta pentru ca am ignorat VD, si pentru mine 1 martie e kiar fun. Aiciulea se sarbatoreste maine "L independence neuchateloise", deci e liber, asha ca eu ma duc in cantonul in care se munceste :D, dar unde nu voi avea probabil timp sa scriu.

 

Va doresc o primavara frumoasa, sa fiti iubiti si sanatosi (in ordinea in care vreti voi).

Cute friend (r.) and cute doggy (roughy)

 Asta e doar un tribute to my cute baseler friend care m a scos din hangover si m a insotit la carnaval. Si a produs un caine ca sa ma joc cu el sambata. Si care o sa rosheasca cute cand o sa citeasca postul asta. Thanks, R.

 

Roughy, my saturday peeing toy.

Umor elvetian (continuare)

 Doua poze...


Strada pe care nu voi locui niciodata pentru ca nu ii pot pronunta numele (NB: ch se citeste ca hr din hrrrrrrc ptiu)

 


 

Precum si o mostra de nationalism salbatic, cu ochii roshii

 


 

Raport de party

 Sambata m am hotarat sa imi vindec mahmureala cu o noapte intr un club adevarat. Asta e replica unui om care nu a avut voie sa mearga la discoteca in liceu :D. De fiecare data cand ma duc sa dansez undeva sunt ca un copil prost in magazinul cu jucarii: totul e fascinant, colorat, zgomotos, sclipicios, populat de oameni pentru care asta pare a fi the ultimate fun. Eu ma uit ca la un spectacol.


Oricum, Liquid e un club fain, petrecerea s a kemat "Rendez vous in Hell" si a fost animata de singurul DJ housy-soft-techno-smth care imi place si anume Martin Solveig. Pam Pam. Iete si o poza cu "atmosfera"


 

    Duminica a fost ceva mai interesant, pentru ca dupa 4 ore de somn am plecat la Basel, la super Fastnacht. Povestea acestui carnaval e destul de amuzanta, pentru ca se intampla in prima duminica de "post" (dupa catolici). Cu alte cuvinte, the Basel people au zis "ua, pe noi ne doare la basca de postul vostru de 7 saptamani, noi o sa il facem de shase si o sa aruncam confetti cand vrea muschiul nostru".

    Cu toata aceasta tenta de "razvratire", Basel Fastnacht nu e o sarbatoare vesela. Pana si colegul meu german spune ca are un usor aer militar.

Festivitatile debuteaza Duminica noaptea (sau luni dimineata, cum vreti sa ii spuneti ), la 4 AM cu Morgenstraich, o parada a lanternelor. Ca sa ma exprim asha plastic, siruri de oameni cu lanterne mici pe cap, sau carand lanterne mai mari pe umeri (lanterne pictate cu povesti amuzante, cu glume politice, mai moderne (cu Crazy Frog) sau mai clasice (cu personajele traditionale ale carnavalului), pornesc din diferite colturi ale orasului, cantand toti la flaut aceeasi melodie. Una care iti suna in cap doua zile dupa ce ai parasit Baselul.

    Radeam cu incantatoarea mea gazda ca daca stai sa te gandesti bine, e cam dorky sa iesi la 4 dimineata in ploaie ca sa vezi omuleti cu becuri in cap.

    Asta e momentul cand pot sa explic si conceptul de Schyssdraeggzuegli - astia sunt oamenii care nu fac parte dintr o clica (si deci nu au costumele superscumpe, mastile pictate manual, respectiv flautul fermecat) dar cu toate astea participa "activ" in cortegiu. Si cik nu e bine.

Well, dupa Morgenstraich ne am intors la barlog si ne am trezit la timp pentru a vedea cortegiul de Waggis. Astea sunt niste care, decorate cu o anumita tema (sport clubs, companies, political groups) de unde niste personaje cu masti scary (numitii Waggis) arunca flori si portocale fetelor, bomboane copiilor, confetti cu kilul celor care nu poarta insigna de sustinere a festivalului (Blaggedde) respectiv, dupa imaginatia de moment ceapa, morcovi, pastarnac, chiloti de bunicuta si alte lucruri interesante. Trebuie sa ma laud ca impinsa de R. am produs si eu niste flori. Care au venit cu o punga de confetti ca bonus :D.

    All in all, am ajuns la inapoi la Neuch printr un fortunate twist of fate, pentru ca iar am adormit ca o cizma in tren si m am trezit fix cand veneau oamenii sa mature prin vagon.

    Pozele mele de la Morgenstraich sunt complet nule, asa ca o sa pun doar doua (nesemnificative) si ceva de la Cortegiu. Observ ca am inceput sa scriu Substantivele cu Litera mare. How sad.

 

Basel by night


 


 

Some masks


 

Lonely lantern

 


 

Weird lantern


   

Cateva imagini de la cortegiu

 


 


 


 


 

 

Dienstag, 27. Februar 2007

Am imbatranit

 Da dom'le. Trei zile de party week endul asta si abia ma pot tine pe picioare. Traiasca aspirina de luni, marti sau ce zi o mai fi azi.

 

Am auzit un banc mijto:

Jurnalul unui tip din Praga (pentru conformitate, o sa fie blogul unei tipe din Romania):

Luni

Azi am baut cu niste oameni din Moravia. Vreau sa mor

Marti

As vrea sa fi murit

Miercuri

Iar am baut cu oamenii din Moravia.

Joi

As vrea sa fi murit luni

 

Note to self: never ever drink mit Czech guys. Ever.

Montag, 19. Februar 2007

Venetia

    Ei bine da. Am ajuns si la Carnavalul de la Venetia, putem sa mai taiem o atractie turistica de pe lista. Eu am mai fost in orasul de pe ape, acum vreo 2 ani. E oarecum diferit atunci cand e plin de mashti, turisti, oameni cu face painting, adolescenti uber beti, confeti, duci, ducese, "dogi cu doagele lor", oameni cu bere, oameni cu bidoane de 20 de l de vin, clovni, mexicani, jongleuri, mashti, mashti, mashti. Cu toate astea, nu era chiar atmosfera nebuna pe care mi o imaginam, am aflat apoi ca lucrurile interesante se intampla in prima zi de carnaval si in ultima, iar in restul timpului sunt ceva petreceri si baluri private, cu siguranta mult mai scumpe decat amaratul de bilet Geneva-Milano pe care ni l am permis noi :). De ce Milano si nu direct Venetia o sa detaliez poate (daca imi vine cheful) in alt post.

    Dupa o noapte de balarit pe strazi pustii sau incredibil de aglomerate (in functie de distanta pe care o aveam pana la piata San Marco) ne am hotarat sa petrecem ultimele 2 ore, pana la primul tren in gara. Din pacate 100 000 de oameni avusesera aceeasi idee ca noi, asa ca nu am gasit nici macar loc de stat in fund pe jos. Cei mai nepregatiti (ca noi) aveau niste ziare de intins prin jeg, cei mai avansati erau cu sacii de dormit. Cea mai tare replica a fost a femeii de langa mine, care a scos un cap din sacul ei de dormit si m a intrebat "cat e ceasul?" "4:10" "caaaaaaazzo" Dupa care s a uitat asha, fo doua minute in jur si m a interogat iar "dimineata sau seara?".

    In sufletul meu ramane insa cel mai romantic oras din Europa. Imi plac strazile inguste pe care poti sa te pierzi, sau care se termina direct intr un canal, toate podurile care nu seamana intre ele, balcoanele terasate cu grija din care se inalta stingher cate un copac sau o tufa de trandafiri, imi plac pana si cladirile cu tencuiala bolnava (cik e super scump de renovat o casa acolo, din pricina de transport greoi si de birocratie salbatica). Mi ar placea sa imi petrec vreo doua saptamani de primavara (inainte sa inceapa canalele sa put) acolo.

    La intoarcere ne am invartit umpic si prin Milano (Domul, Galeriile Victor Emanuel, alea alea) dupa care am plecat inapoi spre Elvetia. Dupa experienta cu transportul in comun din Italia, precum si cu zona industrialo-agricolo-najpa de langa Milano, Neuchatelul mi se pare cu adevarat cool. Sper sa ma tina starea asta de spirit inca vreo doua saptamani.

   

    Poze (selected few)

 

Multe canale...

 


 


 

Si cu gondole....

 


 

Si mai pe inserat

 


 

Si mai noaptea...

 


 

Si masti

 


 

Mai vechi...

 


 

Mai noi... (Darth Vader on smokin'break)

 


 

Si un duel pe o strada pustie

 


 

Si dimineata in gara

 


 

 

Dienstag, 13. Februar 2007

Gavroche

     Prietenul meu ala de va povesteam ca ajuns la hopital psy mi a scris odata ca e "impresionat de androginitatea mea metafizica". Ma rog, aveam shaispe ani :) dar s ar parea ca nu m am schimbat prea mult. Desi acum oamenii nu se mai refera la personalitatea mea ca fiind androgina, mi s a facut urmatorul "compliment"

"Ai 10 puncte pentru ca esti o persoana nice. Dar pierzi 5 pentru ca esti fata".

La doua zile dup aia am castigat 3 pentru ca ma catzar.

    Anyways, mi am dat seama cam tarziu ca replica asta nu e chiar asha de dragutza cum as fi vrut eu sa o interpretez. Cred ca mi se pregateste un concurs de beshini. Sau ragaituri. Cu ei, cu "gashca".

 

PS: Titlul se trage de la my daddy care imi spunea asha cand eram mica. Rebela sau...baietoasa? :D.

 

Montag, 12. Februar 2007

Pozele de la Luzern

 Ca aveam o restanta. A fost intr adevar faina iesire aia.

 

Colectia de avioane...

 


 


 

Baraj in miniatura

 


 

Trenuletze mai mici

 


 

Trenuletze mai mari

 


 

Mashina viitorului (solar energy :D)

 


 

Zee Mercedes

 


 

Podul de lemn


 

Trei doamne si toti trei...

 


 

Luzern by night

 


 

Si poza mea preferata din care cainele meu ar trebui sa invetze ceva

 


 

(Cainele meu ne trateaza de obicei asha:

 

 )

 

 

Donnerstag, 8. Februar 2007

Ce se mai poate intampla :D

     Bine am venit in Elvetia. Trenul meu de azi dimineatza a avut intarziere 10 minute (asta in primele 10 minute). Care s au transformat in 20. Cand inca mai aveam sperante de a ajunge la sedinta pe care o aveam la Lausanne, trenul s a oprit in camp. Da telefoane, anuleaza, alea alea...Pe un ghijgau ingrozitor evident, am ajuns la Lausanne fix inainte sa imi inceapa rezervarea pe mashina, care ati ghicit, era in pana. Bucurie mare, din o ora jumate am putut folosi 1/2. Dau sa ma intorc bucuroasa la Neuchatel, si ...tanananaa trenul e anulat.

    Prin urmare, a trebuit sa fac turul Elvetiei ca sa ajung de la Lausanne la Neuch (in loc de A-B (45 minute) am facut A-EFGHJKXYZ-B (2 ore) si acum am inteles de ce is deprimati prietenii mei din Fribourg - pentru ca e urat si najpa si n are lac.

    Slava Domnului, am ajuns acasa, acuma vreau sa ma duc la catzarat, dar ma intreb...oare nu e prea riscant? Se pare ca mi am consumat toti banutii norocosi pe luna asta :D.

Mittwoch, 7. Februar 2007

Nu putea sa dureze la nesfarshit

Asta e o fraza care l ar bulversa total pe Cesco, studentul meu la limba romana. Cum adica "la nesfarshit", da ce, nesfarshitul e o destinatie? Pentru noi cred ca este...



Ziua de azi nu putea fi buna. Am aflat de periplul psihiatric (sau sa ii spun funny "bursa la spitalu de nebuni") a unui fost bun prieten de al meu. Cumva nu mi vine sa cred ca predictiile lui s-au adeverit. Ca tot ce mi a scris in zecile de scrisori nu era doar imaginea unui teribilism adolescentin. Ca Desperado chiar e nebun, ca Orlando chiar isi smulge pletele intr o celula cenusie. Eu am crezut ca discutiile noastre erau doar un joc pe marginea prapastiei, ca vorbele pe care le spuneam nu erau un adevarat delir psihotic, pentru ca eu una nu credeam in ele...Si totusi, si totusi, ne am regasit amandoi la marginea aceleiasi rape adanci (stiti cantecul?). Privind in jos am alunecat mana in mana, eu l am tradat agatzandu ma de niste jnepeni singuratici, el s a dus pana jos, sa testeze apele. Cand mi a scris "Dublul" am fost flatata si speriata. Era un fel de poezie de dragoste care se termina cu niste mentiuni despre cat de frumos ar fi gatul meu taiat (sau asha ceva). Mi am spus in barba ca nu pot fi dublul unui geniu pustiu. A unui nebun. Pentru ca eu am cautat conformismul (tatea?) prin cetzuri dese, m am sters pe mine ca sa le plac celorlalti, mi am modelat personalitatea in forma oferita gratzios de sistem, pana si revoltele mele erau de complezenta. Ca sa nu ma uratzi.

Si atunci (sau acum), cand am aflat, mi am dat seama ca, nebun sau nu, D. ma cunostea mai bine decat oricine. Ca da, eram copia lui, dar una care fuge din oglinda, spargand-o in mii de cioburi, pentru ca cel care se priveste in ea sa nu se mai recunoasca.

E trist? Poate. Imi pare rau insa ca nu mai am puterea sa ii scriu, pentru ca eu nu vreau sa mai privesc in jos spre furtuna de pe mare. In fact, eu nici nu mai vreau sa mai stau pe o nenorocita de stanca, la 100 de m deasupra abisului. In fact, ne am scuipat atat de mult in ultimele scrisori incat ma intreb de ce m au scuturat asha rau vestile despre el. In fact daca i as scrie ar fi dintr o curiozitate morbida (acum ca stiu ce inseamna morbid ;) ), dintr o curiozitate de student la medicina legala, care face autopsia propriei umbre.

Dienstag, 6. Februar 2007

Ma plictisesc fuarte tare

     Am dat peste neste bloguri pe lista lui Utopic. Cred ca am dat peste alea triste (ca sa nu zic depresive, ca io am plecat din tzara inainte sa apara "emo" peste tot. Noi nu eram "emo" - eram tristi si atat. Si asta numai cand ne asculta la fizica.)

    Acuma incep sa ma intreb, io cand sunt deprimata oare as scrie pe blog? Am io tupeul sa admit in fata lumii intregi (a alor 4 cititori) ca is deprimata? Not rily, cred ca mi e rushine, cred ca nu ma simt destul de bine protejata de identitatea asta virtuala, si apoi...incerc sa uit cum e sa fii trist. 
    Ascult soundtracku de la Frida (cine n a vazut filmul sa stea la colt in genunchi pe coji de nuca) si ar trebui sa ma intristez (sau asa faceam inainte). N as putea spune ca acum exult, dar ma bucur mult ca inca sunt in viata si inca mai aud. Ca inca pot merge afara la fumat si ascultat Frida pe picioarele mele. Sa ma uit in soare.

    Nu vreau sa mai fiu emotristadepresiva ever. It s a lonely place.

    Si ca tot mi am adus aminte, Utopica zicea ceva de unghii. Io acuma is in faza de redescoperire a laturii mele feminine (saraca e in stadiul de bonsai chinuit) si mi am cumparat o trusa de unghii electrica. Trusa electrica, nu unghiile (chiar oare cum ar fi :D). Cu o gramada de accesorii de scobit, taiat, lustruit si un ventilator pt uscat oja (sic!). Si oja. Nu roz, alb-cenushie :D.  Si dupa ce m am polishuit aseara azi m am dus la catzarat. Ce pot spune e ca atunci cand ai unghii lungi toate traseele sunt mai dificile cu cel putin jumate de grad :D: Si manichiura rezista :D. Sa mai pun un :D. :D zic.

Freitag, 2. Februar 2007

ca tot m am logat....

 I'm a freak because

 

1) Beau decaf fiindca imi place gustul

2) Playlistu meu contine Damien Rice, Rammstein, Parazitii, Shakira, Beethoven si Metallica . Ma intreb cum de nu explodeaza

3) Am un super tupeu in relatiile cu oamenii (is sociabila adik :D), mai putin cand imi place de ei (asta ii fucked up rau)

4) N am mobila. Am plante si o saltea, dar n am mobila. Si e super tare asha.

 

Trebe sa ma gandesc pe cine taguiesc, asa ca o mica pauza deocamdata.

Ma cac in IE7

     Stiu ca nu e o replica tocmai potrivita din partea cuiva care incearca sa si redescopere latura feminina dar MA CAC in el IE7. It's evil. And bad. And it should burn in hell.

 

    In alta ordine de idei, daca stie cineva un trick sa mi pot vedea fisierele din severu' ftp ca in explorer (cu iconite adik, sa pot face copy paste, cum faceam inainte sa imi invadeze CACATUL asta de IE7 compu') si nu cu structura de aia de directoare sa le salvez unu cate unu, o sa ii fiu recunoscatoare toata viata mea, o sa ii fac trafic pe blog :D si o sa dau acatiste dak vrea.

 

    PS: Iti dai seama ca stai prea mult la munca atunci cand semnezi mesajele catre prieteni cu abrevierea numelui tau folosita de firma.

 

Later edit: nu ca ar fi scris acolo mare "select "open page with windows explorer" "....i sux @ IT